O sa spun povestea vietii mele.
Sunt fata, am 12 ani. M-am nascut in martie 2006 intr-o familie calma si draguta dar m-am nascut cu multe probleme neurologice si fizice. In primul rand, aveam displazie de sold, tineam talpile stranse, nu puteam sa imi tin capul si la nastere (prin cezariana), prematur nu am putut respira cateva minute. Doctorii la inceput credeau ca aveam retard si ca nu voi putea fi normala dar, nu a fost asa. Cu timpul am inceput sa devin mai rozalie, mai grasuta, am inceput sa cresc, sa vorbesc, etc. Multe probleme precum cea cu soldul au trecut dar au ramas niste semne din cauza sufocarii la nastere. La 5 ani am inceput scoala. Din prima zi de scoala nu m-am putut integra desi eram foarte sociabila si draguta cu altii. Timpul trecea si deja incepusera de la varsta aia sa se ia de mine si, chiar daca erau chestii minore, de copii mici, ma durea. La inceput, cand ii spuneam mamei, ma credea si intr-o zi s-a dus la una dintre fete si i-a spus sa nu se mai ia de mine. Invatatoarea mea mereu ma ignora si din clasele 1-4 nu m-a scos deloc la tabla cand ridicam mana dar pe fetele "populare", da. Mama nu ma credea, spunea ca exagerez deci nu aveam pe nimeni ca sprijin. In clasa a 4-a era mai rau. Nu aveam niciun prieten, nimeni nu vorbea cu mine si mai multe fete se foloseau de mine. Spuneau ca ma baga in seama doar daca le las sa copieze la fiecare test iar eu fiind o fraiera naiba si disperata dupa prieteni, le lasam. Dupa mai multe luni, am ajuns in clasa a 5-a. Profesori noi, noi sperante. Erau profesori care desigur, le favorizau dar erau si unii cu care ma intelegeam chiar bine. Eram prima din clasa la matematica. O adoram. Doamna mereu ma lauda si nu le lasa pe fete sa se ia de mine cat putea de mult pentru ca vedea ca sunt mai sensibila. Anul acela a fost perfect pe langa faptul ca mereu se luau de mine si dadeau vina pe mine din orice, luasem 10 in teza de la matematica, cea mai mare nota. Dar din pacate, in clasa a 6-a, am inceput sa nu prea mai vin iar, din semestrul 2 nu am mai venit deloc de frica. A fost cea mai urata perioada din viata mea. In fiecare zi plangeam si aveam depresie si anxietate si parintii mei erau suparati si erau scarbiti de mine si stateam in camera mea mereu. Nu ieseam afara decat seara cand trebuia sa ma duc la psiholog. A fost oribil. Dar am intalnit o fata, Cristina care avea 11 ani. Ea a fost cea care mi-a fost alaturi si m-a sustinut si inteles. O intalnisem pe un joc online. Incepusem sa vorbim pe videochat si sa facem totul, mereu impreuna. Vorbeam toata ziua, mai putin cand era la scoala. Ma simteam in siguranta cand vorbeam cu ea. Eram nebune si radeam mereu si mereu cand parintii mei ma injurau/bateau/tipau la mine, ea incerca sa ma faca sa ma simt mai bine. Asta pana cand am implinit 12 ani. Fix de ziua mea, dintr-o prostie ne-am certat, ea s-a suparat si nu a mai vorbit cu mine. Simteam ca pierdusem tot. Era tot ce mai aveam. In acel moment pur si simplu nu stiam ce sa fac. Eram socata. Intrasem in depresie iar pentru luni intregi. Nu ma puteam ridica din pat. Era oribil. La un moment dat, incet incet am inceput sa ma gandesc la altceva si sa imi vad de viata. Toata vara am stat in casa. Dupa 2 luni, in luna august, a trebuit sa dau testele de corigentie unde mi-a iesit media 8, 39 ceea ce era oribil dar macar am trecut. M-am mutat la alta scoala unde am inceput o viata noua. La inceput, a fost bine. Multe lucruri s-au intamplat la scoala noua dar nu am cum sa le povestesc pe toate. Pe scurt au fost multe drame si multe certuri si batai. Am inceput sa lipsesc iar de multe ori. Imi e frica sa nu o iau de la capat. Parintii mei vor sa iau pastilele dar eu le spun ca nu am nevoie iar ei se poarta ca si cum as fi bolnava dar ei nu inteleg si nu le pasa prin ce trec in fiecare zi la scoala. Poate ca nu eu sunt problema ci ei. Niciodata nu mi-au fost alaturi, mereu au spus ca e vina mea ca se iau de mine pentru ca sunt ciudata. Mereu m-au facut sa cred ca eu sunt problema. Mereu cand incercam sa ma sinucid si/sau sa ma tai, ei imi dadeau mai multe pastile si ma duceau la doctori in loc sa ma intrebe de ce fac asta, in loc sa ma ajute ei pur si simplu..ma tratau ca pe o bolnava mintal chiar daca nu sunt. Daca ar fi fost in locul meu, ar fi inteles. Ganditi-va cum e sa fii luat la misto in fiecare zi, sa se rada de tine, sa ti se spuna lucruri negative, sa fii impinsa, sa fii certata de profesorii care au crezut barfele despre tine, sa nu ai prieteni, sa nu ai pe nimeni care sa tina la tine si sa fii complet singur pe lume. E oribil. Nu stiu ce sa mai fac.

Cred ca ar trebui sa accepti ideea ca esti singura. Oricum, mai devreme sau mai tirziu vei intelege in viata ca oricum mai mult singura esti. In ziua de azi, greu gasesti un prieten care sa iti fie cu adevarat prieten, care sa te faca sa realizezi ca nu mai esti singura. Chiar si unii din cei casatoriti, desi s-ar presupune ca au pe cineva foarte apropiat linga ei, tot singuri se simt.
Ideea e sa te acomodezi cu singuratatea. Si, cand apare vreo prietena sau vreun prieten, cineva care sa te inteleaga si sa iti fie alaturi, sa iei asta ca pe un bonus din partea vietii. Stii, sunt atitea lucruri frumoase, care ti-ar place la nebunie sa le faci, pe care le-ai putea face singura!
Cindva., am fost in situatia ta. Eram foarte inalt si foarte slab, si multi in scoala rideau de mine. Dar am facut sport (volei), am mers si la sala sa reduc diferenta enorma dintre inaltime si greutate, mai faceam si drumetii, sau gaseam eu ce sa fac ca viata sa imi fie frumoasa.
Poti sa stai si sa te plingi de situatia ta, care poate chiar e una speciala, si sa iti faci situatia si mai grea, sau poti sa o infrunti, si sa faci ceva cu viata ta. Pune pe o lista tot ce ai putea face, tot ce ti-ar place sa faci, si apuca-te sa faci. Singura. Vei realiza ca viata e mai frumoasa decat daca stai sa te plingi, ca oricum nimeni nu iti ia plinsul in seama. Intr-un cuvint, depinde si de tine viata ta, de ce faci cu ea. Sinuciderea nu e o solutie, sa tai pur si simplu tot, cand linga tine e un banchet intreg pe care tu nu il vezi acum, insa trebuie doar sa intinzi mina ca sa te infrupti din el.

Intr-o zi vei avea razbunarea si va fi asa de dulce

Buna!

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.

Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Acum poti primi consiliere gratuita si direct de pe telefonul mobil, descarcand aplicatia noastra http://www.116111.ro/descarca-aplicatia

Asteptam sa te ajutam!

Si eu am mai luat bataie la scoala, am mai si dat, dar spre deosebire de tine, noi n-am avut calculator, si eram oarecum obligati sa socializam.
Acum ca eram grupuri si grupuri nu mai conta, erau acolo, 7-8 prieteni, parintii se cunosteau intre ei, mergeam unu la altul la usa sa ne chemam afara vis.
cam prin clasa a 8-a asa, au aparut calculatoarele, si fiecare incet incet isi cumpara pc. Si nu existau smarphone-uri atunci.
si de-atunci s-a stricat treaba si s-a intamplat ce povestesti si tu mai sus. nu mai iesea nimeni afara, copiii deja prin liceu chiuleau, aveau alte cacaturi de facut
cred ca nu e vina ta, ci a parintilor tai si a altor parinti, care din lipsa de timp, prefera sa-si trimita copilu la pc, cand vine de la munca, in loc sa petreaca timp cu el si daca alti parinti fac asta, n-ai nici o sansa, chiar daca ti-ar interzice ai tai sa mai stai pe internet, si sa socializezi mai mult, n-ai avea cu cine, sau ceilalti ar vorbi despre nu stiu ce au vazut pe internet, si tu o sa fii gen, eu n-am vazut.
e un cerc vicios, dar you will grow out of it.
nu-ti mai face probleme.

Salutare!
Distribui aceasta serie de informatii psihologice, cu care incerc sa ajut pe cei care sufera de depresie si nu numai: Dupa ce citesti, raspunsul il gasesti in inima ta! Mult succes!

-invinge orice forma de emotie negativa, de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta, este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.


-daca nu poti sa nu gandesti deloc, inseamna ca nu te poti elibera din minte.
-gandul exista doar in mintea ta,niciodata in realitate.
-iubirea,bucuria,pacea, nu pot inflori decat cand ne eliberam de sub domnia mintii.
-constiinta este calea eliberarii de durere.
-nu mai crea durere in prezent!
-accepta si nu rezista inconstient ceea ce exista!
-respecta clipa de acum!
-momentul prezent este tot ce vom avea vreodata.
-moartea ia tot ce nu suntem noi.
-secretul vietii este sa mori inainte de a muri, si sa descoperi ca nu exista moarte.
-viata este acum.
-prezentul este tot ce vom avea vreodata.
-traieste in locul in care te afli!
-permite tuturor lucrurilor sa exista cu, sau fara tine!
-taieste sfarsitul timpului!
-nu lasa frica, sa iti inunde mintea!
-nu iti petrece intreaga viata asteptand sa incepi sa traiesti!
-nu isi dori ceea ce nu ai,si doreste-ti ceea ce ai!
-viata este deja desavarsita,completa, perfecta.
-iti poti imbunatatii situatia de viata, dar niciodata nu iti poti imbunatati viata.
-trecutul nu poate supravietui daca esti prezent.
-nimic real nu poate fi amenintat.
-nimic ireal nu exista.
-vindeca durerile, spulbera inconstienta, fara sa faci nimic, pur si simplu existand si pastrand frecventa prezentei intense!
-fericirea si nefericirea sunt de fapt una, numai iluzia timpului le separa.
-nu alerga dupa o iluzie pentru tot restul vietii!
-lucrurile si starile iti pot oferi placere, dar iti pot da si durere.
-iti pot oferi placere, dar nu iti vor da bucurie.
-trezeste-te, paraseste-ti mintea, fi prezent!
-acum, nu vei mai avea nevoie de lume, nu vei mai avea nevoie ca ea sa fie altfel de cum este.
-acum vei fi capabil sa simti adevarata compasiune si sa-i ajutati pe ceilalti la nivelul cauzei.
-numai cei care au cunoscut transcenderea lumii pot creea o lume mai buna.
-la acest nivel profund, compasiunea devine vindecare, in sensul cel mai amplu.
-in aceasta stare influenta ta se bazeaza in primul rand, nu pe realizarea a unui anumit lucru, ci pe simpla existenta.
-elimina suferinta la nivelul cauzei!
-elimina inconstienta din lume!
-alina suferinta lumii, daca esti chemat!
-nu te opune durerii, las-o sa existe!
-nu nega durerea emotionala, ca sa nu contamineze!
-nu-i intoarce spatele, infrunt-o, simte durerea complet, exprim-o!
-continua sa simti durerea, frica, groaza!
-ai prefera sa mori fara durere?
-lasa trecutul sa moara in fiecare moment!
-Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!
-Raspuns castigator?