Buna tpu..Revin cu aceeasi problema cu parintii.Nu ma lasa sa fac nimic.Am aproape 18 ani si ma credeti sau nu la 6 jumate trebuie sa fiu in casa.Nu stiu ce sa mai fac.jur ca nu mai rezist. Sunt mereu trista si uneori ma gandesc ca mai bine ma despart de prietenul meu cu, care sunt aproape de 3 ani pentru ca ii stric viata.Din vina mea nu se duce mai pe nicaieri pentru ca el vrea sa vin si eu si pe mine nu ma lasa.Am inceput sa ma gandesc ca mai bine imi curm naibii zilele decat sa mai traiesc asa..Nu mai rezist psihic..nu mai pot.Anii de liceu trebuiau sa fie cei mai frumosi..la mine sunt cei mai chinuiti.Ce sa mai fac?

Anii de liceu nu sunt neaparat cei mai frumosi. Nu iti face griji pentru asta.
Daca poti sa discuti cu ai tai, explica-le cum faptul ca iti pun restrictii nu te face decat sa te indepartezi de ei. Ei iti vor binele presupun, dar poate nu realizeaza ca exagereaza. Fa-i sa inteleaga.
Trebuie sa comunici cu ei, linistita, fara certuri.

Uite, sunt in situatia ta, doar ca eu sunt pe cealalta parte, pe partea prietenului tau. Si la mine e mai greu. Important e ca nu esti singura fata care suporta comportamentul asta. Fii tare! Incearca sa vorbesti cu parintii tai, sa mergi cu ei (nu le zici ca sunt nebuni) la un psiholog, sa vorbiti acolo si sa ii asigure cineva mai in masura (poate pe tine nu te iau in seama) ca se comporta neadecvat.

Stai fato linistita, nu mai spune cuvinte de-astea! Daca prietenul tau te iubeste cu adevarat, va sta impreuna cu tine si la rau Incearca sa le dai putina siguranta si sa le insufli incredere in tine parintilor tai. Incearca sa iti faci un cerc de prieteni in care sa ai incredere atat tu cat si parintii tai, eu consider ca asta conteaza. Ei nu vor decat siguranta ta, si trebuie sa le arati ca vei fi in siguranta. Trebuie sa le explici asta, dar fa-o cat mai subtil pentru ca altfel risti sa fie mai rau. Deci, trebuie sa le oferi o baza de incredere atat in tine cat si in persoanele cu care umbli, si le explici frumos ca vei sta departe de prostii si de excese(ceea ce chiar ar trebui sa faci, si o zic cu cea mai mare seriozitate), si ca e vremea sa iesi si tu in lume, pentru ca altfel la 20 si ceva de ani te vei trezi fara experienta in viata. Fiecare persoana la varsta de 17-19 ani trebuie sa treaca prin asta... trebuie sa ai parte si de bune si de rele, ca sa inveti pentru mai tarziu. Le spui sa te sune mai des seara, cat de des vor ei, iar tu vei raspunde. Daca esti cu adevarat o fata cuminte, ar trebui sa mearga. Parintii tai nu procedeaza deloc bine... daca tii un copil restrans, cand va gasi o usita spre 'libertate', va gresi. Mai ales in cazul unei fete.

Ai discutat cu părinții tăi? Dacă nu discuți cu părinții tăi și doar pui o întrebare pe TPU, să știi că nu rezolvi mare lucru. Mai bine le-ai arăta postarea aceasta de pe TPU dacă nu le poți spune liber ce te doare. Sinceritatea este foarte importantă în orice tip de relație. Pur și simplu întreabă-i care sunt motivelele lor și încearcă să-i convingi cu motivele tale. Te sfătuiesc să lași deoparte gândurile la sinucidere. Dacă îți trece așa ceva prin minte, îți sugerez să te gândești la familia ta și la prietenul tău. Când faci așa ceva nu ești tu cea care suferă cel mai tare, ci cei pe care îi lași în urmă. Ai vrea ca părinții tăi să sufere toată viața din cauza ta? Încă o dată, discută cu părinții tăi. Ei sunt întotdeauna cei care îți doresc tot binele din lume.

Nu esti singura in situatia asta, eu am 18 ani n-am nici un fel de prieten cu care as putea sa ies. Singura solutie ar fi sa ies cu niste fosti colegi cu care sa ma imbat si tot felul de chestii. Fata de tine eu mi am pierdut singurul prieten. Acum sunt singur si cred ca se va vedea o mare schimbare a mea.
Sa recurgi la suicid nu i cea mai buna solutie, lupta fata ca sigur o sa reusesti, eu ma cert cu parintii mereu cand am ocazia, pana acum eram baiatul mamei cu freza standard, haine "cuminti" care face totul cum trebuie. M-am schimbat sa vada ca nu i ca ei pot decide si singur

Prin dialog se rezolva totul sau asa ar fi normal. Bafta!