Aceasta intrebare mai este deschisa si a mai primit un raspuns chiar aici
http://www.tpu.ro/......ns-la-9_1/
Incearca sa le gastigi increderea, de exemplu, achita-te cu succes de responsabilitatile pe care ti le dau.Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi articole utile.
Nu intotdeauna sfaturile parintilor sunt stralucite, dar cele care indeamnă la precauţie, la siguranţă, la o viaţă morala, sunt intotdeuna 100% valabile.
Ei isi doresc cu siguranta sa poata avea incredere in tine, mai ales atunci cand vine vorba de relatiile cu baietii, de orele tarzii, de respectarea cuvantului, etc...
Ei ca parinti nu se simt in siguranta daca tu nu esti in siguranta. Resimt un esec daca tu patesti ceva.
Viaţa este prea marşavă pentru a proceda altfel, pentru a merita sa ai incredere în cei pe care nu i-am trecut încă prin ani de probe şi încercări...
Da, experienta de viata a parintelui tau va putea si pe viitor de acum inainte sa ajute sa EVITI multe drame ale compromisurilor pe care un copil, un adolescent, un tanăr (şi mai ales o tânără) din neştiinta ar risca sa le facă...
Poate nu au ei la indemana cele mai potrivite cuvinte sau atitudini dar se straduiesc si ei. Si-ar dori sa fie mai bine, dar crede-ma, isi dau seama si singuri ca nu se pricep prea bine la comunicare (din moment ce singuri vad ca se ajunge si la situatii tensionate), dar iarasi spun, incearca sa isi faca datoria spre binele tau.
Vei fi si tu intr-o zi parinte si vei vedea ca asa stau lucrurile.
O altă cauză a neintelegerilor ar putea fi lipsa in general a dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor a specificului vârstei tale (mereu în schimbare)...
Este important un cadru neutru al dialogului, undeva in afara rutinei casnice care prin obisnuinta raportarilor de un anumit tip ar putea sufoca dialogul...
Numai bine!