Buna, TPU! Sa va povestesc ceva ce ma apasa foarte mult. Relația cu tatal meu, este una rece. Ma uit la alți copii cu tații lor care sunt mereu împreună, își petrec timpul cu diferite activități.
In schimb, tatal meu, nu este asa.
Cand eram mai mic era foarte apropiat de mine. Acum, parca suntem doi străini.
Nu am auzit niciodata sa imi spună "Sunt mândru de tine!". Si asta ma doare foarte tare. Un exemplu concret, cand am dat examenul de capacitate, cand am aflat notele, am luat 9 la romana si 6 la matematica. Apoi, l-am sunat sa ii dau vestea, eu fiind foarte fericit, el mi-a spus doar un simplu "bravo!". Si dupa 2 minute, a sunat sa întrebe de un prieten cat a luat. Asta ma doare imens. Mereu cand fac ceva gresit, in loc sa explice cu calm, folosește un ton pe care nu il agreez deloc. In loc sa petrecem timpul împreuna, sta la televizor. Eu nu spun ca nu il iubesc, il iubesc dar este foarte distant fata de mine. Sau cand vreau sa imi cumpăr ceva, mereu găsește un motiv negativ pentru lucrul ala ca sa nu mi-l cumpăr. Alți tați nu fac asta. Eu nu spun sa fie "perfect" pentru ca nu se poate. Dar nu stiu ce sa fac ca sa nu mai fie asa cu mine. Imi vine greu sa plang de fiecare data. Niciodata nu m-a tras de o parte sa stam amândoi si sa povestim diferite lucruri, ca doi prieteni buni. Va scriu asta cu lacrimi in ochi. Ce pot sa mai fac, ca sa ma iubească? Mutumesc

Imi pare rau ca percepi diferit relatia asta cu tatal tau, dar uite, chiar din exemplu dat de tine, desii tu erai fericit de 9 si 6 care le-ai luat la examen, el a fost necajit fiindca ai luat o nota foarte mica la mate, da, acel 6 de care nu avema cum sa-ti spuna ca este mandru de tine, cand de fapt te-ai facut singur de rusine.

Mare pacat ca tu nu vezi realitatea si dezamagirae pe care i-ai produs-o tatatlui.
Probabil ca ai acasa tot ce vrei, iar tatal tau se astepta sa ai 9 si la mate, dar tu l-ai rasplatit cu un amarat de 6.
Nu-ti acuza tatal pentru incompetenta ta.
Unul lucru pe care ti-l cere este sa inveti si sa ai note mari, care reflecta efortul tau.
Va trebuii sa munecesti serios in viitor, ca sa recastigi dragostea si respectul tatalui tau, care acum este puternic dezamagit de efortul si notele tale.

Unii oameni sunt mai reci, asa le e felul, nu înseamnă că nu te iubește, dimpotrivă te iubește dar nu îți arată. Poate când vei fi adult se va mai schimba relația deși poate te vei obișnui și tu cu el asa și poate nu vei putea sa te mai apropii, poate se poarta asa ca să te facă mai puternic, dar nu te gândi ca nu e un tata bun, asa știe el sa se poarte

Nu trebuie sa faci nimic.
Intr-un fel el prin atitudinea lui te face un bărbat ( nu o sa fie nimeni ușor cu tine din simplul fapt ca ai scula ), ce nu știe el este ca posibil sa te afecteze( psihic unde poți cauta relatii toxice sau deveni gay )
Important este sa vezi matur problema și sa nu faci asta când ai propriul copil cum este situația ta actuala.
Sfatul meu este sa reflecti asupra ta și la ce simți tu, sa îți faci în cap cum era idealul dar sa nu pierzi realitatea.
Sa vezi un psiholog
Sa vb deschis cu tatăl tău referitor la asta și vezi care ii treaba ca nu ai nimic de spierdut
Nu deveni gay

Probabil, asa a fost el in general ca fire, un om puțin mai rece și fără afecțiune. Poate nici prea inteligent sau rațional nu prea este de felul său, ci mai degrabă este un om cioplit din bardă. In rest, linișteste-te, calmează-te din ce avansezi în vârstă, din ce nu o să îți mai pese de niște chestii sau îți pasă prea puțin, pentru că cum te obisnuiești așa crești, dacă nu există nicio schimbare. Cu sigurantă, o să fii capabil să îți încarci bateriile și singur într-o zi sau îți vei alege doar oamenii care atrag cu sine ceva pozitiv sau pentru suflet. Probabil și la el a fost ceva din copilărie, nu stiu sigur, de unde vine indiferența.

Te sfătuiesc sa vorbești cu tatăl tău și sa ii spui deschis ce te apasă. Eu cred ca te iubește, dar nu știe sa o arate.
Dacă-mi permiți, iti mai dau un sfat: nu pune la suflet răutatea altora. Răspunsul lui madame Jassmine este cea mai mare tâmpenie citită de mine vreodată.

Cel mai probabil este doar un om putin mai rece, unor parinti le este putin rusine sa spuna sunt mandru de tine sau te iubesc la un copil care este deja mai mare, stiu ca suna ciudat dar asa sunt unele persoane, tatal meu nu a spus niciodata sunt mandru de tine sau chestii de genul pentru ca nu era necesar sa o faca, imi dadeam eu seama singur, tatal meu este plecat in strainatate in majoritatea timpului ne vedem o data de 2 ori pe an, cand eram mic ma duceam il imbratisam cand il vedeam si toate astea dar acum nu ne mai imbratisam chiar daca el ma iubeste si eu la fel. pur si simplu are o personalitate care nu exprima multe emotii, cel mai probabil asa este si cazul cu tine.

Cu toții visam la o persoana perfecta sau potrivita, e normal, însă nu trebuie sa facem asta fiindcă ajungem sa ne dezamăgim singuri.

Îți înțeleg durerea, nu ești singura persoana pe care o cunosc care trece prin asta. Din păcate, nu ai ce sa faci, asa se comporta el și pot fi multe cauze: poate nu te a iubit dintotdeauna dar îl mustra conștiința dacă nu se comporta frumos cu tine sau poate are probleme de care nu ști, suntem oameni, fiecare are probleme pe care nu le spunem, poate el pare okay, însă în interiorul lui, doar el știe ce ascunde (pot fi probleme în familie, financiare sau cine ma știe ce pe care el nu vrea sa le ști ca să nu te supere), și mai vine varianta ca el asa a crescut, de ex tatăl meu se comporta frumos cu mine chiar mai mult decât suficient însă are uneori momente (destul de des) când nu îl pot înțelege de ce se comporta asa, pur și simplu reacționează anormal, am vorbit cu mama și mi-a spus ca el de mic copil a fost crescut într-un mediu mai neplăcut, nefiind atât de mult iubit etc, iar faptul ca el a reușit sa ma iubească și sa nu se comporte asa cum s au comportat a lui cu el e un lucru de apreciat, la fel poate fi și la tatăl tău.

Tot ce poți face este sa plângi de câteva ori pentru a te descarca și sa te maturizezi, sa înveți sa privești înainte. Probabil esti la o vârstă în care ai nevoie cel mai mult de tatăl tău și te înțeleg, însa învață să te descurci singur, fără el. Meditează, încearcă sa te faci sa înțelegi cum stau lucrurile cu el și sa nu îți mai bati capul, gasesteti un hobby, lucrează la visul tău, la tine, și devino cel mai bun, iar în viitor, tu sa devii un tata asa cum ți ai dorit sa ai, iar asta va fi cel mai mare câștig.

Dacă ești puternic, încearcă într-o seara când nu e obosit, nici stresat sau ocupat, sa mergi la el și sa ii spui ca vreți sa vorbiți și sa ii explici chestiile astea care te dor, trebuie sa gândești și din perspectiva lui, poate el nu e constient de cum se comporta cu tine și crede ca e normal dacă nu I ai spus nimic, dar dacă vei vorbi cu el și ii explici, nu ști, poate se schimba. Pana la urma nu ai nimic de pierdut, eu zic sa încerci.

Succes pruncule și fruntea sus.

Daca tatal tau nu are drag de tine nu prea ai ce sa-i faci, el este deja format in gandire si tot ce-i creierul ala al lui, nu-l mai dai tu pe brazda.
Eu zic sa-ti concentrezi toate energia pozitiva asupra ta si lupta sa ai un servici, o masina, o casa, o fata si pe el lasa-l, dragoste cu sila nu se poate.

Și eu sunt la fel. Din păcate nu putem repara asta. Am încercat mult timp pana m-am dat bătută.