Bună TPU, scriu aici pentru că e singurul loc în care mă pot descărca.
Știu că majoritatea adolescenților de vârsta mea se mai ceartă cu părinți, doar că la mine se întâmplă asta tot timpul, țipă la mine din orice, nu mă susțin.Pe lângă asta nici nu mă încurajează, eu până la 15 am avut 102 kg, iar acum 10 luni m-am hotărât să slăbesc pentru că mă săturasem să aud bârfe despre mine,dar ce era mai dureros decât bârfele, erau cuvintele spuse de părinți mei, cuvinte gen:"Nu vezi că ești cât vaca!","Proasto!","Nu vezi că ești cât casa, nu ești bună de nimic" și multe alte cuvinte, dar totodată cuvintele și descurajările spuse de "prieteni" și părinți m-au ajutat să slăbesc 35 de kg în aceste 10 luni.De când eram mică am fost criticată mereu pentru felul în care arătam,iar asta ma făcut să nu mai am așa multă încredere în mine,chiar dacă multă lume mă felicită acum pentru cât am slăbit.
Mai sunt și persoane care îi felicită pe părinți mei pentru asta, dar sinceră să fiu nu știu dacă sunt mândri, nu mi-au spus niciodată asta, dau să mă felicite ei personal, să mă îmbrățișezi....sincer ultima îmbrățișare pe care am primit-o de la mama a fost la o serbare de 8 martie în clasa I, iar de la tata....nu mai știu.
Nu mă lasă să fac ce îmi doresc...aici nu mă refer la ieșiri în club,cu prieteni,mă refer să mă lase să muncesc pentru viitorul meu,în vacanță să merg la București pentru niște cursuri de actorie sau dacă nu vor să mă ajute cu banii, măcar să mă lase să îl vizitez, pur și simplu abia aștept să plec la facultate, să mă pot muta în București, deși vorbesc zilnic de cât de mult iubesc Bucureștiul...nimic.
De când eram mică am fost criticată mereu pentru felul în care arătam,iar asta ma făcut să nu mai am așa multă încredere în mine,chiar dacă multă lume mă felicită acum pentru cât am slăbit.
Sunt nopți în care plâng și singurul lucru pe care la care visez e că într-o zi o să ajung în București,o să muncesc foarte mult și ajung foarte sus,iar părinților mei o să le pară rău că nu mai susținut.
Cum să fac să mă înțeleg cu ei,nu spun că eu sunt perfectă și nu greșesc, ba da, greșesc, o fac des, dar mi-ar fi de ajutor dacă mi-ar explica frumos...nu dacă ar țipa.
Vă rog, poate îmi puteți spune cum aș putea să trec peste toate certurile cu ei! Mulțumesc anticipat!

Sper sa te ajute acest articol.
De ce ne certăm mereu?
În scena de la începutul acestui capitol, Raluca face trei lucruri care declanşează cearta. Poţi să le identifici? Scrie răspunsurile în spaţiile libere, apoi compară-le cu cele din chenarul „Răspunsuri" de la pagina 20.
․․․․․
E miercuri seara. Raluca, de 17 ani, tocmai şi-a terminat treburile prin casă şi, în sfârşit, poate să se relaxeze. Dă drumul la televizor şi se cufundă în fotoliul ei preferat.
Chiar atunci apare mama în uşă şi nu e în cele mai bune toane. „De ce-ţi pierzi timpul la televizor în loc s-o ajuţi pe sora ta la teme? Niciodată nu faci ce ţi se spune!"
„Iar începe!", bombăne Raluca, destul de tare ca să fie auzită.
Mama se apleacă spre ea şi o întreabă: „Ce-ai spus, domnişoară?!".
„Nimic, mamă", oftează Raluca, dându-şi ochii peste cap.
Acum mama chiar se enervează. „Mie să nu-mi vorbeşti pe tonul ăsta!", spune ea.
„Dar tonul tău cum e?", ripostează Raluca.
S-a terminat cu relaxarea. . . Tocmai a început o nouă ceartă.
ÎŢI sună cunoscut dialogul de mai sus? Te cerţi des cu părinţii? Dacă da, analizează pentru o clipă situaţia. Ce subiecte constituie, de obicei, motivul certurilor voastre? Bifează răspunsurile care ţi se potrivesc sau completează spaţiul liber de la „Altele".
□ Atitudine
□ Treburi casnice
□ Îmbrăcăminte
□ Ora la care trebuie să mă întorc acasă
□ Distracţii
□ Prieteni
□ Sexul opus
□ Altele ․․․․․
Indiferent de motiv, după o ceartă, atât tu, cât şi părinţii tăi, vă simţiţi groaznic. Ce-i drept, ai putea să taci, ba chiar să te prefaci că eşti de acord cu ce spun ei. Dar vrea Dumnezeu să faci asta? Nu. E adevărat, Biblia spune: „Onorează-i pe tatăl tău şi pe mama ta" (Efeseni 6:2, 3). Însă Biblia te încurajează şi să-ţi dezvolţi ‘capacitatea de gândire’ şi să-ţi foloseşti „puterea raţiunii" (Proverbele 1:1–4; Romani 12:1). Dacă vei face lucrul acesta, îţi vei forma propriile convingeri, iar unele s-ar putea să nu coincidă cu ale părinţilor. Cu toate acestea, în familiile care aplică principiile biblice, părinţii şi copiii reuşesc să comunice în mod calm, chiar şi atunci când nu văd lucrurile la fel (Coloseni 3:13).
Dar cum ţi-ai putea exprima gândurile fără să transformi o conversaţie obişnuită într-o ceartă aprinsă? Este uşor să zici: „E problema părinţilor. Ei se iau mereu de mine". Gândeşte-te însă: Tu nu-i poţi schimba pe cei din jur, deci nici pe părinţi. Singura persoană pe care o poţi schimba eşti tu. Şi fii sigur că, dacă îţi faci partea pentru a reduce tensiunile dintre voi, este mult mai probabil ca părinţii să-şi păstreze calmul şi să te asculte când ai ceva de spus.
Să vedem deci ce poţi face tu pentru a pune capăt unei certe. Dacă aplici următoarele sugestii, s-ar putea să constaţi cu surprindere că poţi comunica foarte bine cu părinţii tăi! Chiar şi ei vor fi surprinşi!
● Gândeşte înainte de a răspunde. Când simţi că eşti criticat, nu spune primul lucru care îţi vine în minte. Să presupunem că mama îţi zice: „De ce n-ai spălat vasele? Niciodată nu faci ce ţi se spune!". Nu te grăbi să răspunzi: „Iar mă baţi la cap?". Foloseşte-ţi capacitatea de gândire. Încearcă să vezi dincolo de cuvintele mamei tale. De obicei, afirmaţiile care conţin cuvintele „întotdeauna" şi „niciodată" nu trebuie înţelese literal. În spatele lor stau, de fapt, unele sentimente. Care ar putea fi ele?
Poate că mama ta este frustrată, întrucât simte că nu reuşeşte să le facă pe toate. S-ar putea ca ea să aştepte doar să o asiguri de sprijinul tău. În acest caz, dacă vei spune „Iar mă baţi la cap?", nu vei rezolva nimic, ci, mai degrabă, vei înrăutăţi lucrurile. De ce nu încerci s-o linişteşti pe mama ta? De exemplu, i-ai putea spune: „Îmi pare rău. Uite, chiar acum mă duc să spăl vasele". Dar fii atent să nu-i vorbeşti pe un ton sarcastic. Manifestă empatie şi, probabil, mama ta se va linişti şi îţi va spune care este adevărata problemă.
Scrie mai jos o afirmaţie a mamei tale sau a tatălui tău care te-ar putea enerva.
․․․․․
Acum gândeşte-te cum ai putea arăta prin răspunsul tău că ţii cont de sentimentele din spatele afirmaţiei.
․․․․․
● Vorbeşte cu respect. Michelle a învăţat din proprie experienţă cât de important este modul în care îi vorbeşte mamei. „Indiferent de problema în discuţie, ceea ce o deranjează pe mama este tonul meu", spune ea. Dacă aşa stau lucrurile şi în cazul tău, străduieşte-te să vorbeşti rar, să nu ridici glasul şi să nu-ţi dai ochii peste cap sau să arăţi în alt fel că discuţia te enervează (Proverbele 30:17). Dacă simţi că nu te poţi controla, spune o scurtă rugăciune în gând (Neemia 2:4). Bineînţeles, nu te vei ruga să scapi de cicăleala părinţilor, ci să te poţi stăpâni şi să nu pui paie pe foc (Iacov 1:26).
Scrie mai jos unele reacţii verbale sau nonverbale pe care tinzi să le ai, dar pe care ar fi bine să le eviţi.
Reacţii verbale (ce spui):
․․․․․
Reacţii nonverbale (mimica şi limbajul trupului):
․․․․․
● Ascultă. Biblia spune: „Cine vorbeşte mult nu se poate să nu greşească" (Proverbele 10:19, Cornilescu, 1996). Permite-le deci părinţilor tăi să vorbească şi fii atent la ce spun. Nu-i întrerupe pentru a-ţi justifica acţiunile. Pur şi simplu ascultă-i. După ce vor termina de vorbit, vei avea suficient timp să le pui întrebări sau să le explici cum vezi tu lucrurile. Dar, dacă ţii morţiş să-ţi spui părerea în acel moment, ai putea înrăutăţi situaţia. Chiar dacă ai multe de spus, poate că acel moment este „un timp pentru a tăcea" (Eclesiastul 3:7).
● Fii gata să-ţi ceri iertare. Când faci ceva ce provoacă o ceartă, este bine să spui „Îmi pare rău" (Romani 14:19). Ai putea să spui că-ţi pare rău chiar şi pentru că s-a ajuns la o ceartă. Dacă ţi-e greu să le spui acest lucru părinţilor direct, aşterne-ţi sentimentele pe hârtie. Străduieşte-te să faci chiar mai mult: pe viitor încearcă să te comporţi în aşa fel încât să eviţi conflictele (Matei 5:41). De exemplu, dacă cearta s-a iscat pentru că ai neglijat unele treburi casnice, fă-le o surpriză părinţilor şi ocupă-te de ele, chiar dacă nu te încântă ideea. Nu este oare mai bine să faci lucrurile care ţi se cer decât să suporţi consecinţele când părinţii vor vedea că le-ai lăsat nefăcute? (Matei 21:28–31) Prin urmare, gândeşte-te la foloasele pe care le vei avea dacă faci tot ce poţi ca să reduci tensiunile dintre tine şi părinţi.
Şi în familiile reuşite există conflicte, însă membrii lor ştiu să le rezolve cu calm. Pune în practică sugestiile din acest articol şi vei vedea că poţi discuta cu părinţii — fără să vă certaţi — chiar şi cele mai dificile subiecte!
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Crezi că părinţii ar trebui să-ţi acorde mai multă libertate? Dacă da, ce poţi face?
[Notă de subsol]
Pentru mai multe informaţii, vezi volumul II, capitolul 21.
VERSET-CHEIE
„Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă." (Proverbele 15:28)
SFAT
Când părinţii vorbesc cu tine, opreşte muzica, pune deoparte cartea sau revista şi uită-te la ei.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Dacă depui eforturi să aplanezi sau să previi conflictele, ţie îţi faci viaţa mai uşoară. De fapt, Biblia spune că o persoană care are „bunătate iubitoare aduce răsplată sufletului său" (Proverbele 11:17).
PLAN DE ACŢIUNE
Dintre sugestiile menţionate în acest capitol, cel mai mult trebuie să lucrez la ․․․․․
Vreau să aplic această sugestie începând cu (scrie data) ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● De ce cred unii tineri că este bine să ai ultimul cuvânt într-o ceartă?
● De ce consideră Iehova că este ‘o nebunie’ să fii certăreţ? (Proverbele 20:3)
● Ce foloase vei avea dacă vei reduce tensiunile dintre tine şi părinţi?
[Text generic pe pagina 18]
„Uneori, pentru a-mi arăta că-i pare rău, mama mă îmbrăţişează. Îmi place când face asta. Apoi trecem peste ce s-a întâmplat. Încerc să mă comport şi eu la fel. Recunosc, nu mi-e uşor să las mândria la o parte şi să spun sincer «Îmi pare rău», dar asta ajută mult." (Lauren)
[Chenarul de la pagina 20]
răspunsuri
 1. Fiind sarcastică („Iar începe!"), Raluca nu a făcut decât să pună paie pe foc, enervând-o şi mai tare pe mama ei.
 2. Prin mimică (şi-a dat ochii peste cap), a provocat-o pe mama ei.
 3. Întorcându-i vorba („Dar tonul tău cum e?"), Raluca a înrăutăţit şi mai mult situaţia.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]
Când te cerţi cu mama ta sau cu tatăl tău este ca şi cum ai alerga pe loc — consumi multă energie, dar nu ajungi nicăieri

Sa le faci pe plac nu prea ai ce face, depinzi de ei. Daca vreibsa vi aici in București singura soluție ar fi sa vi la un liceu de aici, dar tot vei depinde de părinți pentru ca ei îți vor trimite bani si te vor ajuta in continuare. Așadar ce sa mai zic, încearcă sa nu te consumi ca nu faci nimic, pot apărea probleme de exemplu la vârstă mea 23 ani mi-au apărut primele fire albe, deci ai grijă

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Esti o fata puternica ca doar plangi. Unii si-ar fi luat zilele. Uita de asta; Sfatul meu este sa ignori toate. poate ironiile de prost gust ale parintilor tai; poate in interiorul lor exista poate si o parte mai sensibila. Cati ani ai? Daca esti adolescenta, mai asteapta putin pana la 18 ani daca nu se schimba intre timp. Incearca sa duceti o conversatie si sa dai jos tot ce ai pe suflet. Multa Bafta!

Spune-le ca esti foarte trista de gelul in care se comporta cu tine. Este in ADN-ul lor sa isi apere copilul, si daca le spui ca esti trista isi vor da seama ca fac ceva gresit. Incearca sa vorbesti cu ei si sa ii intrebi cum ar trebui sa faci lucrurile ca sa fie multumiti. Si eu am probleme cu tata, dar eu am preferat sa tac si am intrat in depresie (nu iti doresc asta). Vorbeste cu ei si intreaba-i cum trebuie sa faci lucrurile ca sa fie multumiti... daca nu merge cere ajutor de la alt adult. Succes!

Pai... Multi se " refugiaza" in lumea lor daca stiu ca parintii nu ii sustin si daca stiu ca nu au nici macar prieteni. Gaseste-ti un lucru pentru care merita sa traiesti:
"Probleme incep sa apara la tot pasul
Invata sa te descuri stii ca ai in maneca asul"
"In loc sa cauti motive sa mori tu nu gandesti
C-ar trebui sa cauti ceva pentru care merita sa traiesti"
Sunt niste versuri care ma motiveaza sa merg mai departe.
Desi am talent la versuri si parintii mei nu ma sustin eu tot merg mai departe, incerca si tu la fel.

Faptul ca ai reusit sa slabesti atat de mult confirma ca esti puternica. Poti sa fi mandra de asta. In ceea ce priveste exprimarea afectivitatii, din pacate foarte multe persoane nu stiu sa si-o exprime, fie din cauza ca la randul lor nu au primit-o, fie ritmul nebun al vietii i-a determinat sa fie expeditivi, grabiti, neatenti si egoisti. Faptul de a le vorbi in mod amabil si cu respect ar putea determina un comportament mai placut si din partea lor. In ceea ce priveste plecarea ta la Bucuresti, la varsta de 16 ani (atat am inteles ca ai) mi se pare un act de curaj putin nesabuit. Sper ca nu traiesti cu gandul ca totul e roz si presarat cu flori in capitala. Poate parintii tai constientizeaza greutatile si pericolele si de aceea nu te incurajeaza. Actorie? asta vrei sa faci in viata? Esti talentata sau ai doar visuri? Ma gandesc ca unele emisiuni gen Romanii au talent unii sunt jalnici desi se cred grozavi.

Toate aceste certuri vor trece pe masura ce vei creste si vei deveni mama. Intotdeauna au existat conflicte intre generatii, asa ca este mai bine sa ai rabdare pentru ca parintii sunt asa cum ni i-a dat Dumnezeu iar asta nu se poate schimba.

Daca ajungi totusi in Bucuresti si vrei sa faci cursurile de actorie despre care spuneai, iti recomand Cursurile Metamorfic. Intra pe www.metamorfic.ro si arata-le si parintilor tai! Poate daca vad si ei despre ce e vorba exact iti cresti sansele de a obtine ce doresti...