Buna. Nu trebuie sa iti fie rusine de ceea ce se intampla la tine in casa. Nu ti-a fost rusine sa imparti acest lucru cu noi? Nu! Asa ca de ce ti-ar fi rusine sa imparti acest lucru cu cei care te pot ajuta cu adevarat prin fapte si nu cuvinte?
Din cate vad esti o fire puternica, care nu o sa o ia razna nici acum, nici mai tarziu. Daca rezisti in continuare este cel mai bine. Nu spun sa rezisti cativa si dupa sa pleci. Nu.
Trebuie sa discuti cu parintii tai atunci cand nu sunt sub influenta alcoolului. Impuna-te! Cand il vezi pe tatal tau si pe mama ta cu bautura spune-le sa o lase jos, si daca vor incepe cu "De ce?", "Nu vreau!" etc. le spui ca te afecteaza ceea ce se intampla cand ei sunt sub influenta alcoolului. Scoate-i afara din casa, duceti-va intr-un parc sau ceva de genul si incepeti sa discutati despre prolemele voastre din relatiile voastre.
Spune-i tatalui tau sa renunte la bautura, fiindca este violent. Si spune-i si mamei tale sa renunte si ea, de asemenea. Daca tot nu vor, suna la dezintoxicare pentru tatal tau si asa va lipsi 1 luna/2 luni sau 3 luni pentru a scapa de viciul acesta legat de alcool.
Daca nu treci la fapte, daca nu iei masuri, iti spun eu ca nici tu, nici restul familiei tale nu o sa o duceti bine.
Dar inainte de a trece la fapte, mai incearca o data sau de doua ori sa vorbesti cu ei si sa te impui nu sa vezi cand tipa la tine, sa taci ca un catelus.
Si daca nu reusesti nimic suna la dezintoxicare, sau daca vrei la Telefonul Copilului. Asa pe langa dezintoxificare, o sa beneficiati si de un psiholog pentru a va repara relatiile dintre voi.
Iti doresc mult succes si noroc(o sa ai nevoie! ).
Viaţa ta e abia la început, probabil că problemele se vor rezolva de la sine.Eu zic să nu te bagi, poate vei fi lovită. Succes :-)
Cred ca un profesionist te-ar putea ajuta cel mai bine. Problema asta nu este din vina ta, si nu este responsabilitatea ta sa o rezolvi. Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu consilierul scolii (parca exista asa ceva si in Romania, nu?) sau sa suni la telefeonul copilului.
Intr-un mediu toxic nimeni nu se poate dezvolta normal si, desi e normal sa ii iubesti foarte mult, poate ar trebui sa te gandesti daca nu cumva ti-ar fi mai bine daca te-ai duce sa locuiesti cu un unchi/matusa/prieten bun de familie. Inteleg ca iti este rusine, dar asta ar putea sa fie un bun semnal de alarma pentru ai tai, sa inteleaga cat de tare te afecteaza pe tine de fapt.
Iar cand ti se mai spune ca acum esti destul de mare ca sa intelegi ( nici asta nu e corect, e un truc de psihologie inversa care face sa sune ca nu exista nicio problema, ci doar tu trebuie sa fii mai intelegatoare), raspunde ca da, intr-adevar, esti suficient de mare sa vezi ca e o situatie care nu iti face bine si care trebuie schimbata. Ca da, esti suficient de mare pentru a avea un cuvant de spus despre viitorul familiei voastre si pentru a fi luata in seama.
Poate nu ar strica nici daca le-ai scrie cate o scrisoare sincera, in care sa incerci sa-ti reamintesti toate lucrurile bune si frumoase pe care le-ati trait impreuna, lectiile pe care le-ai invatat de la ei, ajutorul si sprijinul pe care le-ai primit de-a lungul timpul, si modelul pe cere ti-l ofera, in a creste spre a deveni o femeie puternica, inteligenta si capabila de a lua deciziile potrivite. Incepe cu lucrurile pozitive si apoi explica-le cat te afecteaza cele ce se petrec. Scrie-le ca desi ai crecut, inca mai esti un copil, copilul lor, si ai nevoie ca ei sa-ti fie pariti, sa fie adulti pentru ca inca mai ai de invatat multe de la ei. Si ca ii iubesti, si ii vei iubi mereu, chiar si in momentele cand te ranesc sau dezamagesc.
Tatal tau are macar dreptate la o chestie: ai crescut intr-adevar si suni ca o tanara inteleapta si inteligenta. Continua sa-ti folosesti atributele astea si, daca nu functioneaza, gaseste o modalitate desteapta de a te desprinde. Sunt sigura ca nu te vei apuca de droguri, fumat sau alcool, si nu vei fugi de acasa, pentru ca stii si tu mai bine ca nu te-ar ajuta.
Imbratisari!
De ce copiii trebuie sa platesca pentru greselile parintilor?! nu am gasit un raspuns la intreabarea asta! ce poti sa.ti sp e..ca am trecut si eu prin ceva aseamanator, tot ce am putut sa fac in acel moment a fost sa indur"stiu e greu, dar copil fiind nu am stiut ce sa fac sau cum! singurul lucru pe care ti.l pot spune e sa fii puternica si sa nu te schimbi niciodata.