Am observat ca sunt 2 tipuri de oameni care sufera dupa cineva drag:
-cei care vor sa isi aduca aminte de acel cineva, sa vada poze cu el, sa ii simta in continuare prezenta
-cei care nu vor sa ia contact cu nimic din ce le aminteste de acel cineva
Cand a murit bunicul meu, bunica mea mi-a spus sa nu fiu trista ca o sa il vedem in poze. Atunci mi-am dat seama ca nu are nicio poza cu el in casa. Dupa cateva zile am scos o poza si am inramat-o, imi era teama ca o sa il uit si voiam neaparat sa il vad si eu cand mergeam in vizita la ea. Dar nu a avut reactia pe care o asteptam iar ceilalti imi spuneau sa am rabdare ca e prea devreme. Eu in mintea mea nu intelegeam de ce.
Deci eu, ca si tine, fac parte din prima categorie dar trebuie sa ii intelegem si pe ceilalti, fiecare face fata in felul lui la suferinta. Sunt sigura ca parintii tai nu s-au suparat pe tine. Tu acum pune albumul ala undeva unde sa nu il vada nimeni si nu mai aduce in discutie acest subiect, lucrurile o sa revina la normal.
Si eu am avut un caine care a murit la 15 ani, era batran dar am suferit foarte mult. Am vazut pe Facebook o pagina care se ocupa cu cani personalizate cu animale (animale sculptate pe cana, nu pictate) si am comandat o cana dupa poza lui si cu numele lui. O am si acum dupa cativa ani si ma uit cu drag la ea (dar nu o folosesc ca pe o cana), asa sa faci si tu cu albumul.
Ai pus o intrebare, dar nu prea.
Ai facut albumul pentru tine, te uiti cand vrei si nimeni altcineva nu e obligat sa se uite.
Du-te la ei si spune-le asa,, In legatura cu albumul :imi pare nespus de rau pentru greseala asta, intelegeti-ma si voi ca din drag prea mult pentru el am facut asta, o sa l arunc, nu am vrut sa vă fac rau. Scuze inca odata pentru greseala si sper sa va treaca supararea pe mine, pur si simplu nu mi-am dat seama ca va fac eu,, - incearca asa
anonim_4396 întreabă:
petroneladiva882882 întreabă: