știu ca nu este ora și argumentul exact dar as dori o părere, un sfat sau ceva care sa ma ajute și pe mine.
Știu ca va urma sa scriu un roman și poate nu o sa fie nimeni care o sa îl citească dar in orice caz măcar mă descarc și eu pentru ca sunt sătulă de toți și de toate.
Ma numesc Bianca și am făcut de curând 18 ani. Viața mea este un ****, am 2 surori și un frate, ei sunt mai mici de cât mine, eu practic sunt cea mai mare. De mică viața mea a fost penibila, mama mea m-a făcut cu un bărbat și apoi s-a recăsătorit a făcut-o pe sora mea și pe fratele meu, au stat căsătoriți 7 ani, iar in acei șapte ani tatăl meu vitreg era foarte violent cu mine și cu mama mea, după la un moment dat mama mea a reluat relația cu tatăl meu biologic. Acum sta faptul ca mama mea făcuse alți doi copii cu celălalt. Ideea e ca tatăl meu având in vedere ca ceilalți doi nu erau copiii lui a vrut sa ii facă sa se simtă ca au un tata, așa ca, pe mine m-a dat la o parte, așa a fost pana in prezent, nu m-a mai iubit și el a fost mereu sever cu mine și violent (la fel și cu mama mea) cu ceilalți frați nu pentru ca nu avea dreptul de a da in ei si in plus ii iubea mai mult. Eu prezenta lui și afecțiunea nu am simțit-o niciodată. Așa ca, cu anii m-am destrămat de tot, mama mea a început sa muncească la fix (eram toți in Italia) așa ca nici pe ea, care era singura de la care mai simțeam iubire, nu o mai vedeam. Tatăl meu nici la 16 ani nu ma lasă sa ies pe afara prea mult. Sa fac un exemplu : dacă ieșeam de la 15:00 pana la 17:00 deci doua ore seara nu mai aveam voie sa ies, practic doar doua ore pe zi, in plus ma și trata de ****. Îmi spunea mereu ca ma urăște, ca sunt o ratata, nu o sa ajung nimeni in viața și ca de abia aștepta sa fac 18 ani sa plec de la casa lui. Eu văzând toată ura asta și eram fără pic de libertate, când am început primul an de liceu am început sa chiulesc și îmi plăcea așa mult libertatea aia ca începusem sa nu mai trec deloc așa ca la un moment dat s-a aflat și de frica de bătaie ( cu cablu ) am fugit de acasă, apoi după câteva zile m-a convins sa ma reîntorc și mi-a promis ca nu îmi făcea nimic. El mi-a spus ca nu m-ar mai fi dat la școala pentru ca nu mai voia sa își bată capul cu mine. Așa ca am rămas acasă și aveam grija de surioara mea care acum are 3 ani jumate. Văzând ca el ma trata din ce in ce mai de **** am decis sa plec de tot și sa ma mut la Mătușa mea ( care îmi dădea dreptate pentru ca vedea și ea cum se comporta cu mine ) cu care o perioada nu ma înțelegeam deloc dar in ultimul timp eram cele mai bune prietene. M-am mutat la ea și parca viata mea se schimbase puțin, eram mai fericita. Eu stăteam cu un băiat in perioada aia dar după l-am lăsat pentru ca era psihopat și dădea in mine. Ok, după o perioada făcusem un grup pe messenger cu vara mea și un prieten de al ei, ei se cunosteau de mici, am început sa vorbesc cu băiatul ala pe Facebook și îmi plăcea mult de el ( și vara mea era de acord având in vedere ca îl cunoștea de 19 ani și știa ca era un băiat liniștit și la locul lui ). Eu când aveam 13 ani și îmi făcusem prima data Facebook practic făcusem prietenie cu un băiat de cam vreo 17 gen. Începuse sa imi placa mult de el chiar dacă nu îl văzusem niciodată și nu am fost nici împreuna, dar nu știu avea acel ceva, eu ii spusesem ca imi plăcea mult de el și el imi dăduse de înțeles ca nu aveam șanse pentru ca el era intr-o țara și eu in alta și era diferența și de ani și etc. Eu am plâns mult pentru băiatul ala și l-am plăcut 4 ani chiar dacă nu îl văzusem niciodată, nu știu ce a fost dar a fost. Faza este ca la un moment dat când am început sa nu ma mai gândesc la el am început sa am și eu mici relații cu băieți diverși (in realitate) dar la fiecare a fost mereu la fel ( nu am simțit niciodată un sentiment profund, nu am avut niciodată fluturași in stomac, nu am fost niciodată îndrăgostită, stăteam cu băieții doar ca sa nu vorbească lumea ca nici la 16/17 ani nu aveam relație ) asta totul s-a întâmplat pana l-am cunoscut pe Facebook pe Valentin (prieten bun cu vara mea), începusem sa vorbim mult, chiar prea mult, începusem sa ne vedem pe web și fluturașii creșteau din ce in cel mai mult, îl plăceam așa mult... eu eram aproape sigura ca nu l-as fi văzut niciodată in realitate și îmi era frica ca se întâmpla ca cu celălat chiar dacă Valentin îmi promitea mereu ca ne-am fi văzut dar am fost așa dezamagita de viața încât nici in el nu aveam încredere. Am vorbit cam 1an jumate 2 ( poate pare puțin dar când stai in mesaje și in telefoane cu persoana aia 24 din 24, minut de minut, e divers, pare o eternitate) și pana la urma ne-am văzut într-un final. Partea proasta din toată chestia asta era ca eu mereu mi-am dorit sa muncesc, sa am banii mei si sa nu depind de nimeni, așa ca in luna in care ne-am văzut eu găsisem pentru 4 săptămâni un loc de munca sa stau la o baba in casa si sa ii fac curat și de mâncare ( m-ar fi platit 900€) eram cea mai bucuroasa chiar dacă era doar pentru o luna. Am stat trei săptămâni acolo, era totul perfect și frumos când Valentin mi-a spus ca venea la mine dar eu la început nu am vrut pentru ca începusem sa ma plictisesc de el pentru ca mi se părea ca am așteptat prea mult dar având in vedere ca ceva tot simteam pentru el si am mai si vorbit si mi-a spus ca dacă mergea între noi rămâneam împreuna dar dacă nu el se întorcea înapoi si fiecare cu viața lui asa ca m-am riscat și l-am ascuns in casa acolo in camera la mine și nu am mai avut grija de casa și de femeie pentru ca stăteam in camera cu Valentin (care stătea ascuns acolo sa nu știe nimeni pentru ca Mătușa mea dacă ar fi aflat m-ar fi omorat). Așa ca a venit patronul in a 3 săptămâna (iubitul meu avea 3 zile de când era venit) și m-a dat afara, eu acum eram speriata pentru ca nu știam ce sa ii spun mătușii mele ( știam ca și-ar fi dat seama ca l-am adus pe el la mine pentru ca ea știa deja de relația noastră dar nu ca ar fi venit la mine sa ne vedem) așa ca i-am spus ca m-a dat afara și mi-am inventat ca nu mai aveau nevoie de mine și ca sigur nu știau cum sa îmi spună. Din ziua aia nu m-a mai primit mătușa mea la ea, am fost la mama mea la munca și ne-a ascuns ea acolo cam o luna de zile pana când am plecat din Italia și am venit acasă la el aici in România. La început a fost totul destul de drăguț in sensul ca se comporta bine cu mine și ma respecta, mai ieșeam etc, dar lipsea ceva, lipsea chimia aia (și la ora actuala lipsește) eu și când îmi spune ca ma iubește nu simt nimic din partea lui sau când ma săruta. Pur și simplu parca ar fi un robot. Pentru chestia asta eu nu am mai simțit fluturașii aia in stomac nici cu el ( doar când vorbeam pe net și in ziua de Crăciun 2018 ( a fost prima data după luni de zile care i-am simțit ca s-a uitat așa dulce la mine și mi-a zis ceva așa drăguț ca sincer nici nu îmi mai amintesc dar a fost cute ). Am nopți când plâng așa in tăcere și îmi vine sa urlu pentru ca m-am saturat de atâta răutate și ghinion și nu știu.
Acum mai nou mi s-a pus capac de la o chestie care o tot face de o perioada.
El are un prieten foarte bun, cel mai bun, care sta la doua case de noi. In fine el ar fi simpatic dar are o gagica așa scorpie și nu o supooorttt. Bă primele luni au fost totul "roz" între mine și prietenul lui cel mai bun ( chiar dacă de fiecare data când mergeam la el ma duceam împinsă de la spate o făceam numai pentru iubit pentru ca pe târfă aia chiar o urammm) bai nu știu ce *** de legământ au Valentin și Aldo (prietenul lui) ca gen i-am spus intr-o zi lu Valentin ca sigur ei doi se futagesc pe ascuns, ca sunt gay pentru ca unu fără celălat nu stau. Gen eu cam prin Decembrie m-am certat urat cu prietenul lui, adică el s-a certat cu mine ) nu ma suporta chipurile, zicea ca ma comport urat cu Valentin și ca îl tratez ca un ****, și ca când mergeam la ei Aldo nu ma suporta ca voiam sa plec devreme acasă ( ca sa va fac sa înțelegeți noi mergeam pe la 22 la ei și cam pe la 01:00/02:00 ii spuneam sa mergem acasă, *** eu zic ca deodată ce acum are femeie nu mai sta chiar pana dimineața dimineața la el nu?)
In fine, de atunci ei nu au mai dat ochii cu mine. Gen am trecut intr-o zi pe lângă ei și Valentin i-a salutat dar nu s-au întors sa îl salute ca le erau Rușine ca eram eu. Dacă tot am scris așa mult hai sa va și spun de ce le era Rușine de mine ) gen când Aldo i-a spus lu Valentin ca nu vrea sa ma mai vadă ca nu ma suporta eu nu eram acolo dar i-am băgat telefonul lu Valentin pe înregistrare in geaca și a înregistrat tot, când a ajuns acasă am ascultat și eu și Valentin împreuna tot ce a zis și gen m-a înjurat de morți și a spus o grămada de chestii urat, și ca nu eram sociabilă și etc, dar wtf nu îmi cunoști trecutul taci dracu
Și știam tot. Sincer acum când Aldo i-a spus toate chestiile alea urate despre mine Valentin doar a ascultat și nu mi-a luat apărarea asta m-a făcut sa înțeleg pe cine am lângă mine...
in fine faptul sta ca din Decembrie ne tot certam pentru Aldo asta.
El vrea mereu sa se ducă la el și eu nu sunt de acord.
Adică am fost de acord sa îl las o perioada dar într-un fel ii dădeam orar gen acum se ducea singur și eu rămâneam acasă deci trebuia sa știe ca mai are și pe cineva acasă care îl așteaptă și etc când mergeam împreuna ok nu ma lasă singura acasă și eram și eu acolo da acum se ducea singur și trebuia sa se gândească la ce ora sa se întoarcă, gen el mereu venea la ce ora voia el chiar dacă ii dădeam o ora el tot când voia venea, ok ma enervam pe moment dar după tot eu ma gândeam ca nu era bine sa ii dau orar.
Când m-am saturat de chestia asta cu mersul la Aldo și statul cu orele a fost chiar de ziua lui Aldo. S-a dus Valentin la ziua lui Aldo pe la 7 si cam pe la 22 trebuia sa se întoarcă ca fusese și un alt prieten de al lui care și ala sta lângă noi și ala avea școala a doua zi așa ca la 22 trebuia sa se întoarcă. Dar eu știam ca la 22 nu venea, am zis sigur vine la 23 sau hai poate chiar și doișpe sau maxim maxim unu noapte dar a stat ca nesimțitul pana la 6:40 dimineața și eu nu am închis un ochi, am stat toată noaptea pe un **** de fotoliu uitându-ne la geam nici măcar pic de simt sa ma sune sa îmi spună sau măcar sa îmi scrie. Și după cearta din dimineața aia am strâmbat mereu nasul cu mersul la Aldo asta. Și de aia ma cert mereu cu el. Alalta seara gen mi-a spus ca mergea la el eu i-am zis ok dar nu stai cu orele, plecase pe la 21 fără 20 și s-a întors la 23:35 fain nu? Aseară la fel a zis ca se duce jumate de ora sa își ia geaca de la el, a plecat la 21:20 și s-a intors la 00:30. Iara fain nu? Relația cu el merge prost dar rău de tot, sincer in seara asta chiar mi-a pus capac, faza este ca acum nici nu am unde sa ma duc ca toată familia mea e in Italia și m-au cunoscut și ai lui care acum sunt in Anglia. Sa va explic, părinții lui și el erau in Anglia și când l-am cunoscut eu el muncea acolo, el a venit in Italia după mine și cum chiar dacă ești minor poți sa mergi in țara ta natală fără părinți și fără procura am ales sa venim aici la casa lui și sa așteptăm sa fac eu 18 ani sa putem pleca in Anglia sa muncim. Deci mai sunt legată și de chestia asta acum, ca părinții lui m-au ținut cu bani jumă de an și au așteptat sa fac eu 18 ani ca sa pot merge cu Valentin la ei acolo in Anglia deci acum ca vineri trebuie sa plecam ar fi dura faza sa le zic pai ne-am lăsat. Gen as părea o nesimțita și chiar nu vreau mai ales ca cu ai lui ma înțeleg super bine mai ales cu mama lui care este o dulceața de femeie, atâtea lucruri mi-au adus de acolo din Anglia când au venit de sărbători, dar mai ales pe mama lui o iubesc și o respect și prin simplu fapt ca cât a fost in România mereu ma pupacea și ma alinta și ma îmbrățișă și avea o îmbrățișare așa călduroasă așa de mult ma emoționam cum ca "gen niște străini care nu sunt părinții mei ma iubesc mai mult decât o fac ai mei biologici" și chestiile astea ma leagă. Mereu am sărit dintr-o groapa într-alta, din ce in ce mai profunda. Am încercat de cred vreo 5-6 ori sa ma și sinucid (asta când stăteam încă la tatăl meu) și o data acum recent dar fără nici un rezultat. Eu nu cred nici in Dumnezeu dar totuși cred ca este cineva care vrea sa ma țină in viața, sa ma chinuie.
Am o minte așa închisă nici nu știu ce sa fac, când fac un lucru îl fac cu lene nu am deloc chef de viața, parca nu as mai avea o inima, parca nu as mai avea suflet. Nu știu ce este cu mine.
As fi foarte bucuroasa dacă ar exista cineva care m-ar putea ajuta cu un sfat sau mai multe, sau și dacă îmi scrieți un roman nu ma supăr, îmi place așa de mult sa citesc romanele, mai ales dacă sunt sfaturi care ma pot ajutaaa.
Helllllllllpppppp am scris așa mult și asta e numai o mică parte. De ce *** sunt așa lunga de vorba? Un alt defect imens de al meu.
Plllllsss ajutoooor.
Nu sunteți obligați sa citiți chiar tot sau aia care nu vor sa citească de loc nu vreau sa le văd comentarii gen : ce dracu ai scris așa mult sau *** chestii de genu.
Ca sa știți și voi, tot romanul asta este de la o fata disperata care nu știe cum sa facă o alegere si de la o fata care la care i s-au pus capac toate! Dacă este cineva care vrea sa vorbim sa îmi dați in comentarii Facebook-ul și putem vorbi sau ne de tel și va pot suna, îmi place sa descopăr noi persoane cărora le place sa ma asculte vorbind și cărora le place sa povestească, eu ador poveștile de viața...
kissss.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook