Buna TPU stiu ca poate o sa ma credeti nebuna si asa mai departe dar am o problema am 13 ani 14 fac in februarie sunt nascuta la 6 luni 800 g sunt dezvoltata toate cele dar problema este familia, parintiii mei au divortat de la varstra cand aveam 7 ani am suferit muult viata mea e si complicata si o poveste ff lunga dar acum anul trecut Mama a plecat in strainatate eu cu tata ma inteleg ff bine adica sa zicem fac ce vreau cand vreau nu comenteaza tata statea din ce in ce mai mult pe internet si imi dadeam seama ce fae badoo etc anul acesta s-a aflat ca tata avea o relatie cu femeiea respectiva de un an inainte sa plece si mama si au fost foarte multe trebuia sa ne mutam tata s-a mutat la tara cu femeia aceia bunicul meu a murit, mama a plecat inapoi in stfainatate pentru a muncii sa avem si noi un ban etc eu am ramas la sora lui taicameu la matusemea si nu stiu toate aceste probleme nu stiu ce e cu mine am inceput sa fumez m-am taiat la mana nu mai invat nu stiu ce e cu mine as fugiii departe as vreaaa sa moorr chiar nu stiu...va rog ajutati-ma dau funda

Pot sa spun ca te inteleg pe jumatate deoarece si parintii mei sunt divortati doar ca eu am ramas cu mama adica am ramas impreuna ca sa zic asa. Mai am un sprijin. Sunt constienta ca usor nu-ti e. Eu in perioadele mele grele adica in timpul divortului si dupa m-am afundat in scoala ca sa zic asa. Numai ca sa fie ceva care sa-mi atraga atentia. Mai mult stateam in casa cu capul in carti, caiete.
Te pot sfatui sa-ti gasesti activitati: sport, iesi cu prietenii/colegii dar activitati educative plimbari cu rolele sau bicicleta, sa alergati. Daca cei din grupul tau fumeaza, vorbesc urat si au un comportament nu prea furmos sfatul meu gaseste persoane cu care sa simti macar pentru cateva ore ca ai uitat de situatia ta. Persoane de la care ai ce invata. Faptul ca fumezi, te tai sau alte chestii de genul nu or sa rezolve deloc situatia ta. Dar te-ar ajuta mai mult sa ai in jur persoane cu care sa-ti petreci timpul si sa va simtiti bine impreuna.Si persoanele astea tu le alegi cunoscand persoane noi. La matusa ta te simti bine? Se poarta frumos cu tine?

Mai toţi adolescenţii au probleme la urma urmei cu părinţii… pentru că viaţa este minunată... (sau pe româneşte, pentru că faptele au consecinţe, iar consecinţele afectează şi victime colaterale )
Dacă acum eşti pe fundul unei grote adânci, NU înseamnă că asta este singura perspectivă a vieţii. Ieşi la suprafaţă!

De noi depinde cum ne simţim, dacă suntem împliniţi sau nu. Nu de ceilalţi. Ceilalţi doar compleatează atmosfera, dau un farmec mai mare vieţii. Dar oamenii nu trebuie să trăiască dependenţi de ceea ce le oferă ceilalţi. În asta constă şi dreptatea: ne vom simţi mai împliniţi cu atât mai mult cu cât faptele noastre sunt răspunsul potrivit la provocările vieţii.

Tot ceea ce-ţi este esenţial fericirii, nu a fost afectat. Părinţii vor continua să existe şi să fie părinţii tăi. Viaţa cere însă de la tine acum o continuare corectă, fără greşeli. Tot ceea ce-ţi este esenţial fericirii, nu a fost afectat, DAR, există acum riscuri enorme, nişte greşeli enorme de care trebuie să te fereşti (datorate vulnerabilităţii în care viaţa şi faptele celorlalţi te-a provocat să fii).

Această nedreptate nu poate înţeleasă decât prin legătura nezdruncinată care există între oameni, care există în familie. Purtăm uneori pe umeri greutăţile celorlalţi, doar pentru că ceilalţi au nevoie de ajutorul nostru.
Dacă ne situăm într-o anumită situaţie grea, este şi pentru că putem să-i facem faţă.

Pe scurt, eşti în căutarea unui refugiu, unul care să-ţi ofere echilibru. Agaţă-te cu putere de sprijinul celor CERE-ŢI VOR BINELE. Pentru că mai mulţi alţii îţi pot oferi "refugiu", dar spre binele LOR, profitând de slăbiciunile tale. Spun asta pentru că tocmai intri în vârsta la care încep anturajele. Şi ţi se vor oferi multe variante de "refugiu" în care să uiţi de probleme, dar NICIUNUL nu este spre binele tău.

Pentru că acei adolescenţi, adolescente trăiesc cu tine doar o latură a vieţii lor, cea a distracţiei, în timp ce o altă latură, ce a pregătirii lor, a conservării valorilor, a urmăririi unor scopuri este o altă latură a lor. Nu lăsa timpul tău să fie folosit de ceilalţi doar pentru "întreţinerea atmosferei", nu te lăsa redusă la nivelul de partener doar de distracţie, de fumat, etc...

Gândeşte-te că alegerea unui drum este ceea ce ne defineşte, că dacă te înscrii pe o cale pe care vrei să ajungi profesor, sau medic, sau consultant financiar, NIMIC NU TE OPREŞTE. Din momentul în care îţi doreşti cu hotărâre asta (şi îţi juri că nici un lucru sau persoană nu te va îndepărta de la acest ţel) să ştii că deja vei fi acolo... deja te poţi vedea acolo, în acel birou, cu viaţa ta în mâinile tale şi nu în mâinile altora!

Orientează-te spre formarea ta ca elevă, pentru ca statutul de elev să nu aibă de suferit prin rezultate infuenţate de problemele din familie. Scopul e ca acest statut de elev să meargă în continuare bine. Sunt "n" factori care te împiedică să faci performanţă, dar angajează-te în această performanţă şcolară- pentru a avea un bun şi potrivit "hobby". Unul care să-ţi ofere mari satisfacţii. Crede-mă, ştiu ce spun.
Chiar dacă nota e cu 2 puncte mai mică decât a liderilor clasei, satisfacţiile sunt cu atât mai mari cu cât îţi ştii condiţiile dificile.

Poţi aduna 2 puncte din oficiu ştiind că în alte circumstanţe ai fi fost peste ei. Spun în alte circumstanţe, pentru că sprijinul direct sau indirect din familie, încrederea oferită de unele exemple de rezultate strălucite ale unor rude din familia lărgită reprezintă un factor mobilizator enorm, colosal, determinant. Aici este cheia reuşitei TUTUROR celor care au rezultate mai bune. Aceeaşi persoană, adică tu, în situaţia oricăruia dintre ei, ai fi reuşit CEL PUŢIN LA FEL DE MULT, pentru că acei factori motivaţionali, te-ar fi MOBILIZAT la fel de mult...

Dacă e cineva DINTRE RUDE (mătuşa ta, de exemplu) care crezi că-ţi impune ceva (referitor la programul tău), acceptă. Cu siguranţă e spre binele tău, chiar dacă nu crezi asta prea mult.
În acest momnet şi în anii care vor urma, de formare, de rezultate, de fapte bune concrete ai nevoie şi nu de libertate. Nu acea libertate de a-ţi forma programul. Libertatea la această vârstă este ceva periculos (mai ales că eşti vulnerabilă din cauza încercărilor vieţii). Libertatea acum e ca "manşa" unui avion (volanul), pe care o poţi manevra, dar crede-mă că nu poţi aduce avionul la sol neprăbuşit pe pistă... . Deci e nevoie de o libertate orientată, dirijată, dar tocmai de aceea NUMAI ÎN RUDE poţi avea încredere (cu siguranţă şi în duhovnicul la care te spovedeşti şi care te poate ajuta foarte mult dacă îi vei expune situaţia cu care te confrunţi şi lipsa de afectivitate- de care toţi avem nevoie la orice vârstă...) şi în nimeni altcineva dintre cei din preajmă!

Este clar că îţi este greu să te "supui" sau să ai încredere în cineva pentru a-i urma sfaturile, dar crede-mă că este vital şi necesar! Dacă trebuie spre binele tău să accepţi ceva împotriva voinţei tale şi îţi este foarte greu să faci asta, există soluţii

Cu rezultate incredibile este următoarea soluţie. Pentru a-ţi "păcăli" propriile sentimente, pentru "a-ţi călca pe inimă" pentru a te comporta altfel decât simţi (mai senin şi binevoitor în relaţia cu acea persoană) ţine-ţi o evidenţă pe un carneţel în care să-ţi notezi toate reuşitele, toate sacrificiile, toate momentele în care ai acceptat ca cineva să-ţi impună un sfat bun, poate împotriva voinţei tale.

Dacă nu ţii "contul" situaţiilor în care te simţi umilă şi ascultătoare împotriva voinţei tale (mă refer la sfaturile bune), sufletul se poate simţi frustrat şi "mic". Dar dacă o vei face, vei şti deplin că nu faci ceva fără limită, ci că tu eşti cea care păstrezi controlul şi consimţi să fii de acord cu asta pentru toate speranţele binelui de "mâine"

Nici nu-ţi imaginezi ce deblocare psihică, ce uşurare îţi va oferi acel carneţel. Te va scăpa de frustrarea de a te supune cuiva, întrucât efortul tău e contabilizat, ştiind permanent câte favoruri i-ai făcut acelei persoane prin a te supune programului ei, ştiind cu cât ţi-a rămas dator acea persoană (mătuşa ta spre exemplu). La sfârşit există două variante: fie îi vei mulţumi pentru sfaturile pe care ţi le-a dat împotriva voinţei tale, fie vei şti că ai făcut nişte sacrificii într-un scop nobil: ai ascultat o persoană care-ţi dorea binele. Prima variantă se întâlneşte în 99% din cazuri (în care sfaturile au fost într-adevăr bune)!
Orice tensiune şi neplăcere şi suferinţă noteaz-o acolo! Suferinţa vine mai ales din situaţiile pe cre nu reuşim să le înţelegem, nu le dăm de capăt, nu le credem corecte... Dar notează-le ca să scapi de povara de a le ţine minte (tindem să ţinem minte totul pentru a nu rămâne nerezolvate).
Crede-mă că imediat te vei elibera de ele. Să crezi 100% că intr-o zi vei înţelege ceea ce ai notat acolo, cei putea "rezolva" şi trece mai uşor peste ele atunci, mai târziu, nu acum!

Cel mai puternic sprijin în acest moment este acela oferit de rude, de mătuşa ta (asta dacă nici unul dintre părinţi nu-ţi poate fi alături). În acest moment, şi în anii care vor veni, să nu cauţi altul mai bun decât acesta (poate vei găsi, dar este aparent şi fals). Nu vei găsi. Nu vei găsi nicăieri. Chiar dacă ţi s-ar oferi, viaţa demonstrează că nimic nu e gratis, că nu există mai mult ajutor dezinteresat ca în familie (între rude). Chiar şi dacă nu e aşa de bun cum ni l-am imaginat, este singurul sigur!

CHIAR DACĂ sunt şi unele motive de nemulţumire în relaţie cu mătuşa ta, schimbă acest lucru, acceptă-i cererile (referitoare la program sau la modul petrecerii timpului) pentru că ele sunt DE AUR. Poate că maniera este una nepotrivită, poate reproşurile ţi se par a fi distante sau reci, dar asta poate şi din cauza unei dezamăgiri (toţi dezamăgim. În cazul ei ar putea fi unele greşeli ale tale).

Indiferent că îi place ideea de a sta la ea (sau poate mai puţin), indiferent de asta, ea îţi vrea numai binele.
Cu cât mai multe cereri sau sfaturi îţi va da, cu atât mai mult să o apreciezi, pentru că eu personal ştiu oameni care au preferat să se "respecte" pe ei înşişi şi să nu-şi bată capul cu sfaturi pentru mine sau altcineva, ci să se comporte cu mănuşi, diplomat şi indiferent. ACEASTA este cea mai proastă situaţie, una în care cineva să nu te bată la cap ( ), ci să te lase din comoditate pentru ea/el să faci ce vrei (caz în care inevitabil te vei "arde" bineînţeles).

Dacă nu vei putea aprecia tonul (poate e răstit în unele familii, poate e rece, sau dezamăgit) dar apreciază totuşi INIŢIATIVA de a te ajuta, de a te susţine. Dezamăgirea sau supărarea ei nu este altceva decât empatie şi INTERES pentru binele tău. ÎN ÎNTREAGA VIAŢĂ puţini sunt cei care-l oferă în mod dezinteresat...

Fă totul, DAR ABSOLUT TOTUL pentru a-i intra în graţii, pentru a-i fi simpatică, (chiar dacă vei simula, chiar dacă la început te vei preface din interes, crede-mă că vei termina prin a avea sentimente sincere). Pentru situaţia neclară în care mama ta este în afară, în care tatăl tău este la ţară şi nu-ţi poate oferi susţinere pentru studii, în această situaţie, mătuşa ta este "gîsca cu ouăle de aur" este pivotul, sau pilonul de susţinere pentru tot ceea ce tu îţi doreşti să fii, sau să devii...
Numai bine!

Tu ești subdezvoltată doar la nivelul creierului...

Salut. Întotdeauna este dificil pentru copiii care cresc într-o familie dezbinată unde nu există linişte şi dragoste. Îmi pare rău că şi tu treci prin aşa situaţie. Şi eu am crescut într-o familie dificilă iar părinţii sunt divorţaţi de 13 ani. Ceea ce m-a ajutat pe mine să dobândesc echilibru şi putere de a rămâne optimist a fost studierea Bibliei. Am ajuns să-l simt mai aproape pe Dumnezeu să înţeleg mai bine îndrumarea sa iar asta mă ajută să mă bucur de viaţă. Multor tineri li se pare demodată ideea de a te interesa de lucruri spirituale mai ales când eşti tânăr. Dar dacă vei încerca să te apropii de Dumnezeu, vei observa personal că asta ne face fericiţi.
Cele bune!

Intra aici si sunt sigur ca vei primii ajutor, nu te costa nimic
http://www.tpu.ro/useri?s=telefonulcopilului&o=rank_asc

Ti-ar prinde bine sa stai de vorba cu un psiholog. nu vreau sa zic ca ai avea vreo problema la bibi, doar ca ti-ar face foarte bine sa discuti chestiile asttea cu cineva. psihologii te lasa sa descarci toata tensiunea asta adunata si te ajuta sa te concentrezi pe ce este cel mai bine pentru tine.
P.S. incearca sa fii un pic mai pozitiva, prea le vezi pe toate in negru.

Linisteste-te. Te inteleg, e greu si ai vrea sa poti schimba ceva dar de fapt n-ai nici o putere. Nu e deloc buna calea pe care ai aleso, incearca sa te schimbi si sa gandesti limpede. Lasa-i pe parintii tai, e pacatul lor, ca te plaseaza de la un om la altul si nu se ocupa de tine.
Incearca sa te gandesti la tine si la faptul ca ai un viitor, ca vei avea o familie la un moment dat, vei avea copii si trebuie sa-i intretii, n-ai vrea deloc sa sufere si sa treaca prin ce-ai trecut tu. Nu poti schimba nimic din ce s-a intamplat cu parintii tai, cu copilaria ta. In schimb, iti poti schimba viitorul. Trebuia sa ai motivatia asta.
Trebuie sa inveti, sa lupti, esti o persoana puternica ai trecut prin atatea… Fiecare rana este o lectie si fiecare lectie te face mai puternica, tine minte asta. Plaseaza toata atentia ta asupra scolii si a notelor. Asta e tot ce conteaza deocamdata! Doar asa mai poti repara lucrurile!

Crezi ca rezolvi ceva daca suferi?

Problemele de familie dor foarte tare si inteleg ca aceste lucruri te-au macinat sufleteste.ce faci tu e un rezultat al disperarii si al suferintei. nu am trecut prin ce treci tu, dar te sfatuiesc sa accepti lucrurile asa cum sunt si vei vedea ca va fi bine.

Hooooooooou ce-ai sa te omori? crezi ca esti prima si ultima care are probleme in familie? niciun necaz nu este indeajuns de mare incat sa te omori.si daca te omori ce rezolvi? ajungi in iad si acolo suferi o vesnicie.de ce iti strici singura viiotoru? deja esti mare si constiientizezi ca daca nu inveti nu vei ajunge nicaieri.consoleaza-te cu gandul ca viata nu e mereu cum ne-o dorim.eu am 13 ani si suficiente probleme despre care nu pot vorbi cu nimeni. acum catva luni credeam ca familia mea e perfecta.dar am aflat ceva ce m-a distrus, dar asta nu inseamna ca vreau sa ma omor, sau a nu invat.de ce sa-mi strig eu viitoru pentru greselile parintilor mei? asa trebuie sa te gandesti si tu.