Sunt foarte trista. Sa va povestesc cum a inceput totul... când eram mai mica am stat in Italia 3 ani după care m am întors în românia. Toate bune si frumoase pana când ai mei părinți au ramas fără bani, ceva probleme și discuții in casa pe tema ăsta. Văzând problemele i am spus tatalui meu sa plece înapoi și ca peste ceva timp mă voi întoarce și eu cu mama. S-a întors în italia renunțând la anumite joburi de la care câștigă ceva bănuți, initial eram foarte incantata sa ma intorc pentru ca era alta viata altceva. După ceva timp a venit randul meu sa plec, cum am ajuns a fost foarte trist pentru mine nu mi plăceau anturaje, lumea nu era la fel ca în romania mi s a părut foarte ciudat și greu... de 3 luni plâng incontinuu sa mă întorc, sunt foarte trista. Am început sa îmi doresc din suflet sa mă pot întoarce. Având în vedere ca sunt cu scoala, părinții mei și au găsit de munca... iar acum ca vreau sa mă întorc îi dau foarte tare peste cap. Eu eram o fata plina de viață, iar acum mă simt goala, mai goala ca niciodata.ei spun sa stau sa aștept pana la vară să plec sa mă pot intoarce dar eu nu mai pot aștepta 6 luni... Am vrut sa fac ceva sa termin cu chinul ăsta, nu mă pot oprii din plâns. Nu găsesc un motiv ce mă poate face fericita.

Sustine-ti familia. 6 luni nu e o eternitate Tu le-ai spus parintilor sa se intoarca in It. iar acum tot tie nu iti convine?
Ocupa-ti timpul cu ceva, socializeaza, scrie, citeste, croseteaza..etc
in vara te intorci aici si ai tot timpul din lume sa iti faci de cap si sa nu te mai simti goala.

Viata e facuta din alegeri! Ai ales o viata stabila din punct de vedere financiar.Du-te la diverse cercuri, in Italia in marile orase sunt comunitati de romani.Cauta aceste comunitati si acolo vei gasi oameni care cauta anturaj romanesc deoarece le e dor de tara.Succes

Nu le poti avea pe toate.Asteapta pana la vara.Sase luni nu inseamna o eternitate.Nu te gandi la calea cea mai usoara -a lasilor.Cauta sa cunosti locuri, persoane dar cel mai important invata, si astfel timpul va trece mai repede.Nu cere imposibilul si nici nu-ti supara parintii.

Daca acum tanara cedezi foarte usor, dorintelor tale, ce vei face in viitor, viata o sa-ti ofere foarte multe neajunsuri si neimliniri?

Asa sa te gandesti ca, daca te vei intoarce singura, fara parinti, va fi mai rau--- vei plange de dorul lor! Nimic nu va putea compensa lipsa lor---nici prietenul/prietenii, nici colegii de scoala, nici rudele!
Pe de alta parte, nu uita ca, initial, tu ai fost cea care ti-ai indemnat parintii sa se intoarca in Italia ---asuma-ti decizia luata! Nu poti fi atat de egoista incat, de dragul tau, sa-i determini sa se intoarca.

Asadar, calmeaza-te! Gandeste-te ca orice fel de schimbare( de mediu, de situatie, etc.) presupune, intotdeauna, un efort DE ADAPTARE.Adu-ti aminte ce ai invatat la biologie: organismele vii evolueaza si se adapteaza mediului inconjurator ---cele care nu se adapteaza, dispar!
Alege!--- ori evoluezi facand acel efort de adaptare, ori ajungi un "rebut" uman.
Succes si numai bine!

Fa-ti prieteni, desteapt-o! Tu esti de vina!

Nu le poti avea pe toate.Sustine-ti familia. Asteapta pana la vara.Nu e mare chestie!

Daca o sa stai tot cu familia ta va trece timpu

Sunt in Italia si vreau sa iti spun ca ar trebui sa fii mai optimisma.Aici am realizat cel mai bun lucru facut de mine, in viata mea.Mi-am intemeiat o familie si am un baietel de 5 ani. Faza cea mai frumoasa este ca femeia pe care o iubesc si cu care am baietelul, este romanca si am cunoscut-o aici.