Buna TPU
Sunt intr-o situatie dificila. Mama e plecata in Italia iar tatal meu nu ma vrea... el s-a recasatorit si isi traieste viata cu o femeie ( are 4 copii pe langa cel creat cu tata ) care profita. In ultimul timp a uitat COMPLET DE MINE. Pasiunea mea este echitatia ( calaria ) si ma doare ca nu pot sa o practic. Plang mereu si ma inchid in mine. Prieteni... nici atat abia cu 2 fete sunt foarte buna prietena. Una e in Constanta si nu prea ma poate ajuta si cealalta este la noi in oras. suntem in aceiasi scoala si ea incearca dar nu ma poate ajuta. Ma ajutati?

Faptul ca, tatal tau, nu iti poate satisface nevoile legate de obiectul pasiunii tale (echitatia) nu inseamna ca " a uitat" de tine! --- inseamna, doar, ca nu isi poate permite financiar sa sustina o pasiune care implica costuri mari.Nu ai 2 ani--- ai 12 ani si poti intelege ca, o familie cu 5-6 copii si venituri medii, nu-si poate permite sa cumpere si sa intretina un cal sau nu poate sa plateasca ore de echitatie!

p.s. Pentru sustinerea platii orelor de echitatie, iti sugerez sa apelezi la mama care lucreaza in Italia. Daca venitul ei ii va permite, va accepta --- daca nu, asta e! Nu poti cere parintilor mai mult decat iti pot oferi din punct de vedere material --- daca o faci, esti un copil egoist!

Acuma unde stai?

Sper sa gasesti idei utile in acest articol.
Unul dintre părinţi s-a recăsătorit — Cum mă pot adapta?
PROBABIL că mama ta sau tatăl tău se bucură foarte mult când se recăsătoreşte. În schimb, poate că tu nu te bucuri deloc! De ce? Recăsătorirea unuia dintre părinţi distruge orice speranţă că ei vor mai fi vreodată împreună. În plus, aceasta îţi poate cauza multă suferinţă mai ales dacă are loc la scurt timp după moartea unui părinte drag.
Cum te-ai simţit când mama ta sau tatăl tău s-a recăsătorit? Bifează în dreptul răspunsului care ţi se potriveşte.
M-am simţit . . .
□ Bucuros
□ Nesigur
□ Trădat
□ Gelos pe părintele vitreg
□ Vinovat pentru că am început să-mi iubesc părintele vitreg
Sentimentul de vinovăţie ar putea fi determinat de loialitatea faţă de părintele care nu mai este lângă tine. Oricare ar fi cauza reacţiei tale, unele dintre sentimentele menţionate mai sus te-ar putea face să-ţi exprimi în mod distructiv durerea sufletească.
De exemplu, poate că-i faci viaţa amară părintelui vitreg. Sau chiar încerci să provoci neînţelegeri între părintele natural şi cel vitreg, sperând să-i desparţi. Totuşi, un proverb înţelept avertizează: „Cine îşi tulbură casa va moşteni vânt", adică nu va obţine nimic (Proverbele 11:29, Cornilescu, 1996). Ai grijă să nu cazi în această capcană. Iată câteva modalităţi eficiente de a scăpa de zbuciumul sufletesc.
Provocarea nr. 1: Acceptă autoritatea părintelui vitreg
Nu este uşor să te supui autorităţii unui părinte vitreg. Când îţi cere să faci ceva, ai putea fi tentat să-i răspunzi tăios: „Tu nu eşti mama mea/tatăl meu!". Un astfel de răspuns ţi-ar putea aduce satisfacţie pe moment, dar dezvăluie o atitudine imatură.
Însă, dacă accepţi autoritatea părintelui vitreg, arăţi că urmezi sfatul Bibliei de ‘a fi matur în gândire’ (1 Corinteni 14:20, Noul Testament —Traducere în limba română modernă, 2000). De fapt, părintele vitreg se achită de responsabilităţile pe care le are un părinte natural, aşadar merită respect (Proverbele 1:8; Efeseni 6:1–4).
Disciplinarea din partea părintelui vitreg este, în general, o expresie a iubirii şi a grijii sale faţă de tine (Proverbele 13:24). „Tatăl meu vitreg ne disciplinează", spune Yvonne, care are 18 ani, „dar aşa trebuie să facă orice tată. Dacă m-aş supăra pentru că-mi dă sfaturi, aş arăta că nu-mi pasă că s-a îngrijit de noi pe plan material şi spiritual în toţi aceşti ani. Asta ar fi lipsă de recunoştinţă."
Totuşi, poate că ai motive întemeiate să te plângi. În acest caz, arată că eşti ‘matur’ urmând sfatul din Coloseni 3:13: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi, dacă cineva are vreun motiv să se plângă împotriva altuia, să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii".
Scrie mai jos două sau mai multe calităţi pe care le are părintele vitreg.
․․․․․
Cum te-ar putea ajuta meditarea la calităţile părintelui vitreg să-l respecţi mai mult?
․․․․․
Provocarea nr. 2: Învaţă să împarţi cu alţii şi să cedezi
„Tata s-a recăsătorit de două ori", îşi aminteşte Aaron, în vârstă de 24 de ani. „De fiecare dată mi-a fost greu să mă ataşez de noua familie. La început, ei erau doar nişte străini pentru mine, dar mi s-a spus că trebuie să-i iubesc. Eram pur şi simplu dezorientat."
Probabil că şi tu te confrunţi cu situaţii dificile. De exemplu, poate că trebuie să renunţi la rolul pe care îl aveai în calitate de copil mai mare sau de copil singur la părinţi. Dacă eşti băiat, probabil că mult timp te-ai considerat bărbatul casei, rol pe care acum îl îndeplineşte tatăl tău vitreg. Sau poate că situaţia ta se aseamănă cu cea a lui Yvonne. Ea spune: „Tatăl meu biologic nu-i acorda atenţie mamei, aşa că eram obişnuită să stau mereu cu ea. Dar, după ce mama s-a recăsătorit, tatăl meu vitreg era foarte atent cu ea. Vorbeau şi petreceau mult timp împreună. Simţeam că o îndepărta de mine. Până la urmă, am reuşit să mă adaptez".
Cum ai putea să te adaptezi şi tu, la fel ca Yvonne? „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii", îndeamnă Biblia (Filipeni 4:5). Termenul original tradus prin „rezonabilitate" înseamnă „a ceda" şi descrie atitudinea celui care nu insistă asupra drepturilor sale. Cum poţi aplica acest sfat? 1) Nu trăi din amintiri (Eclesiastul 7:10). 2) Fii dispus să împarţi cu mama sau cu tatăl vitreg, cu fraţii sau cu surorile vitrege (1 Timotei 6:18). 3) Nu-i trata ca pe nişte străini.
La care dintre aspectele de mai sus trebuie să lucrezi mai mult? ․․․․․
Provocarea nr. 3: Acceptă situaţia când eşti tratat diferit
„Tatăl meu vitreg îşi iubea copiii mult mai mult decât ne iubea pe mine şi pe sora mea", spune Tara. „Le cumpăra tot ce voiau să mănânce şi închiria filmele pe care doreau să le vadă. Le făcea toate poftele." Nu este uşor să suporţi o astfel de situaţie. Dar ce te poate ajuta? Încearcă să înţelegi de ce un părinte vitreg ar putea să nu aibă faţă de tine aceleaşi sentimente pe care le are faţă de propriul său copil. Probabil că aceasta nu se datorează legăturii de sânge, ci faptului că au trecut prin multe împreună de-a lungul timpului. La urma urmei, este posibil ca şi tu să te simţi mai apropiat de părintele tău natural decât de cel vitreg.
Este o mare diferenţă între a fi tratat diferit şi a fi tratat nedrept. Oamenii au personalităţi diferite şi necesităţi diferite. Aşadar, nu te gândi mereu că părintele vitreg te tratează diferit, ci încearcă să vezi dacă el se străduieşte să-ţi satisfacă necesităţile.
Ce necesităţi îţi satisface părintele vitreg?
․․․․․
Ce necesităţi consideri că nu-ţi sunt satisfăcute?
․․․․․
Dacă ai impresia că unele necesităţi nu-ţi sunt satisfăcute, discută respectuos cu părintele vitreg despre acest lucru.
Răbdarea îţi va fi răsplătită!
În mod normal, sunt necesari câţiva ani pentru ca membrii noii familii să se acomodeze unii cu alţii. Doar atunci vor reuşi să trăiască în armonie, chiar dacă au obiceiuri şi principii diferite. Deci ai răbdare! Nu te aştepta să ţi se arate imediat iubire sau să fiţi peste noapte o familie unită.
Când mama lui Thomas s-a recăsătorit, acestuia nu i-a fost deloc uşor. Mama lui avea patru copii, iar bărbatul cu care s-a căsătorit avea trei. Thomas a scris: „Nu ne înţelegeam deloc, ne certam, ne băteam, iar atmosfera era extrem de încordată". Ce i-a ajutat să depăşească situaţia? „Aplicând principiile biblice, am reuşit să ne rezolvăm problemele."
ÎN CAPITOLUL URMĂTOR
Poate că tu nu ai fraţi vitregi. Dar ce poţi face dacă fraţii tăi adevăraţi te scot din sărite?
VERSET-CHEIE
„Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. Mai bun este cel răbdător decât cel cu spiritul trufaş." (Eclesiastul 7:8)
SFAT
Când trăieşti într-o familie cu fraţi vitregi de sex opus, poate apărea problema atracţiei sexuale. Impune-ţi să nu te gândeşti la lucrurile care îţi pot stârni dorinţele sexuale şi asigură-te că îmbrăcămintea şi atitudinea ta nu sunt provocatoare.
ŞTIAI CĂ . . . ?
Şi fraţilor tăi vitregi le-ar putea fi greu să se adapteze la noua situaţie.
PLAN DE ACŢIUNE
Voi încerca să am mai mult respect faţă de părintele meu vitreg amintindu-mi următoarele lucruri bune pe care le-a făcut pentru familie (scrie două dintre ele): ․․․․․
Dacă fraţii mei vitregi mă ignoră, voi aplica principiul din Romani 12:21 şi voi proceda astfel: ․․․․․
În legătură cu acest subiect, aş vrea să-i întreb pe părinţi: ․․․․․
CE PĂRERE AI?
● Ce crezi că îi îngrijorează pe părintele sau pe fraţii tăi vitregi în legătură cu noua familie?
● De ce este important să priveşti în perspectivă relaţiile tale cu noii membri ai familiei?
[Text generic pe pagina 38]
„A doua căsătorie a mamei a sfârşit prin divorţ. Dar chiar şi acum sunt foarte apropiată de fraţii mei vitregi. Apariţia lor în viaţa mea a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi s-au întâmplat vreodată." (Tara)
[Legenda ilustraţiei de la pagina 39]
Când două familii se unesc este ca şi când se amestecă apă cu ciment — e nevoie de timp şi de efort, dar produsul finit poate fi puternic şi durabil

Cu ce sa te ajutam? De ce nu te poti duce la mama ta?

Buna, Liana,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Telekom, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Daca mama ta nu te ia la ea,nu prea ai ce face, trebuie sa ramai cu tatal, desi nu ii pasa de tine si nu iti ofera ce iti doresti. Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva, de ce nu incerci cu psihologul scolii? Sau cauta forumuri unde sunt persoane in situatii asemanatoare si mai discuti cu unul, cu altul...