| Valeennavoleena65 a întrebat:

Bună TPU! Sunt la asistent maternal, mai am 2 luni şi trebuie să plec. De 6 luni copilul ei numai la mine stă, gen pe mine m-a pus să stau pe hol şi ei au şi o altă cameră dar numai aici pe hol stă la mine şi aprinde televizorul la maxim, dă tare şi mai face şi gălăgie. Ea nu -i zice nimic, merg la liceu şi scriu mult, sunt în clasa a 10 a şi scriu cate 13 pagini pe zi şi mi-e somn şi sunt foarte obosită. Nu ştiu ce să fac, aici mereu e gălăgie. Soţul ei la fel mă vede că stau în pat şi crede că dorm dar maternala nu mă lasă să ies deloc afară şi dacă stau e ca să prind şi eu o oră de somn, dar nu se poate pentru că e mereu gălăgie şi haos. Simt că îşi bat joc de mine şi toți spun lucruri despre mine adică bat apropouri că sunt săracă dar nu sunt, ce să fac? Nu mai pot îmi e frică să nu îmi fie şi mai rău din cauza lor

2 răspunsuri:
| ania a răspuns:

Povesteste-iTatalui nistru ceresc tot ce simti, El e in mod soecual Taral orfanilor si al celor parasiti, muktumeste-ica El e c er l mai bun si mai iubitor parinte, roaga-te sa iti dea inima Lui pentru aceea familie si lor inima Luu psntru tine, roaga-L sa iti ghideze El viata sore ceea ce El stie ca e vibe pentru tine. Citeste Psalmii, in special Psalmul 68.

| Zartbitter a răspuns:

Salut!

Îmi pare rău că treci prin asta. Sună absolut oribil. Nici nu-mi pot imagina cum te simți în perioada asta mai ales dacă te gândești că mai ai de stat și de sărbători...

Eu cred că știu altceva despre ce înseamnă asistent maternal (adică persoana care ia în grijă un copil) că nu știu să fie asistenți minori (presupun că n-ai împlinit încă 18 ani) sau care să locuiască cu familia biologică. Adică în contextul ăsta te-aș fi putut încuraja să ridici subiectul cu cei de la DGASPC care te au în evidență, pentru că ei ar putea gestiona mai bine situația și ar fi și în măsură să facă asta.

Presupun însă că și în contextul tău există cineva care gestionează cazul tău și care ar trebui, cel puțin teoretic, să te poată îndruma cu niște sugestii dacă nu să facă ceva concret în folosul tău.

Până atunci sunt convins că nu ți-e deloc ușor în contextul ăsta. Cu copilul cum te înțelegi? Ce vârstă are? Crezi că ar fi o idee să îmbunătățești relația cu el în așa fel încât să vă găsiți un echilibru doar voi doi?

Ție de ce ți-e teamă să îți fie și mai rău din cauza lor? La ce te gândești?