Buna TPU.

Sunt noua pe acest tip de site si mai mult, nu obisnuiesc sa ma descarc sufleteste public, dar sunt intr- o faza a vietii mele unde chiar numai stiu si doresc sa aud niste raspunsuri neutre...? (mai mult)

Question

Buna TPU.

Sunt noua pe acest tip de site si mai mult, nu obisnuiesc sa ma descarc sufleteste public, dar sunt intr-o faza a vietii mele unde chiar numai stiu si doresc sa aud niste raspunsuri neutre de la oameni care nu ne cunosc personal...
Nu stiu cum sa explic sentimetul dar eu nu simt sa imi iubesc familia pe atat de mult cum vad la altii. Familia mea are asteptari mari de mine (din punctul meu de vedere ), cum ar fi : vorbitul zilnic, vizite cat mai dese, implicari in evenimente, intalniri etc.
Eu nu am simtit si nu simt niciodata sa ma implic sufleteste, cand am facut-o a fost mai mult ( ca trebuie ca e familie ) vorba mamei mele trebuie sa va ajutati si sa va iubiti ca sunteti frati. Acest " trebuie " imi sta pana in ziua de azi in gat si ma face exact sa vreau opusul, sa dispar de pe Pamant.
Am o sora si un frate, sora mea nu a fost acolo niciodata ca sa simt ca am o prietena super buna, sa facem lucruri impreuna cum fac surorile. Fratele meu numai zic, niciodata o imbratisare din suflet aaa... stati poate odata cred?! Eu sunt mezina care intotdeauna a trebuit si trebuie la ora actuala femeie casatorita sa se supuna ca e sora si fratele mai mare.
Copilaria mea a fost cu ei, din batai maxime nu ma scoteau, ca a trebuit sa bata noaptea vecina la usa ca zberiam de durere si m-a luat la ea timp de cateva luni. Locuiam in acelasi bloc in tot acest timp si eu cand stateam pe banca in fata blocului treceau ca niste straini...
Eu cred ca am niste rani din trecut care inca nu s-au cicatrizat.
Parintii au divortat cand aveam 4 ani si am suferit mult dupa tatal meu care el in familie intr-adevar era violent si avea probleme alcoolice dar de mine niciodata nu s-a luat, ba imi tinea partea ori de cate ori.
Sora mea m-a tuns odata pe o parte a parului din nervi, cercerii care imi erau singurii pe aceea vreme pierduti de la trasete de cap.
Lista poate continua mai mult de atat, cu lacrimi in ochi acum incerc sa ma descarc si cumva sa ma deschid pe mine in aceste randuri.
Anii au trecut ....am studiat si lucrez de mai bine de 10 ani la o companie foarte mare din strainatate ca Manager de cont cheie unde sunt foarte apreciata si sunt multumita de planul meu profesional.
M-am casatorit cu un barbat foarte bun la suflet care m-a sustinut moral foarte mult. El niciodata nu s-a bagat in relatiile mele familiale, ba chiar m-a sfatuit numai bine. La nunta noastra, nu au venit niciunul din fratii mei parte, desi au fost invitati.
Fratele nu a vrut fiindca am gura mare ( vorba lui, raspund si am o parere), sora nu a putut din cauze de sanatate. Mama noastra a tinut numai cu el, desi ea a venit dar sentimentul a fost de fatada.
Eu toata viata mea am simtit ca fratele meu a fost favorizat de catre ea, nu conta ce facea el era printul eu si eu tot ce zic la adresa lui e sa tac.
Am ajuns in stadiul unde vreau sa intrerup legatura cu ei de tot fiindca la orice discutie imi dau energie negativa, ma fac sa ma simt prost, ca nu am dreptate, ca am ajuns rau, ca sunt o sclava sotului ( mama mea a postat asta pe Facebook ).
Mama mea inainte de a ma casatori imi manipula pe atunci prietenul meu, cat de rea sunt si ii baga toate lucrurile in cap sa imi vada lucurile negative, ca sunt foarte complicata. La un moment dat relatia se clatina si nu intelegeam de ce, l-am rugat sa fim doar noi. Mama mea il suna foarte des si il cauta....culmea ca atunci cand eram toti 3 noi ne certam eu si sotul meu.
L-am rugat sa fim doar noi, nu ne-am certat sau sa fi avut discutii sincer nici macar odata.
Inainte de nunta nimeni nu ne-a fost alaturi, a trebuit sa facem totul noi doi asa cum am putut.
Totul a reusit ca un vis, spre ciuda multora. Suntem fericiti casatoriti ne iubim si respectam pe zi ce trece mai mult, numai ca avem o problema cel putin eu, familia mea ca inteapa pe la spate si ma face psihic si eu logic cui sa ma plang ca sotului, prietene nu am si nici incredere nu am in nimeni. Sotul meu desi mama l-a si jignit odata facandu-l nesimtit ca nu a umplut frigiderul cat a fost plecata in concediu si nu i-am facut curat in apartament ..curat noi i-am fost facut numai ca nu ne-am gandit la faza cu frigiderul...a fost in soc.(specific ca noi avem locuinta noastra proprie)
Sotul meu e o fire foarte calma si ia totul calm ca atare si incearca sa impace pe toata lumea numai ca faza e ca a fost luat de "fraierica" si nu e. Eu l-am rugat la un moment dat sa imi ia apararea ca e sotul meu si numai suportam jigniri. Plangand i-am zis sa ia atitudine, calm a vb la telefon printre care sa aud dupa de la mama mea ca jignit-o maxim ceea ce eu stiu ca nu a fost cazul.
Manipularea e un atuu al mamei mele, asta i-am zis-o personal si cu lacrimi de crododil a inceput sa planga. Stiu ca e pacat, e pacat, dar ea imi blesteama viitorul meu copil ( pe care nici nu l-am nascut ) cu cuvinte urate, cum simt eu la adresa fratelui meu si acolo m-a durut nespus de mult, fiindca ce legatura are un copil?!
Dintre toti fratii ( nu ma laud ) eu am studiat si am o meserie pe care o profesez, traiesc decent si imi pot permite si o vacanta si o haina buna.
Mama mea imi aminteste tot timpul ca sangele apa nu se face si sincer mi se face rau de la stomac cand aud asta. 
Nu simt sa merg sa imi vizitez sora, fiindca cand am vrut a ales sa plece in acel timp in alta parte, nu simt sa am legatura cu fratele meu fiindca m-a renegat mult timp dar in relatii business pe interes eram " the best" si cum sa fac sa o scurtez...simt un vulcan in suflet si o mie de cuvinte rasfoite in minte...
Am impresia si am trait intotdeauna cu impresia ( si inaintea sotului ) ca ei doar se folosesc de mine in afara de sora mea cu care suntem practic ca doua fete straine, niciodata nu ne-am sunat foarte des ( 1x la an? ).
Eu ma consum pe interior la aceasta situatie care e un carusel, inainte de nunta cantaream doar 47 de kg, am vb cu parintele in lacrimi ca nu mai stiam ce sa fac...simteam ca mi se facea vraji de la propria mama, simteam ca nu vedeam multe lucruri limpede, clare..eram intr-o adormire totala. Iubirea dintre mine si sotul meu a fost mai puternica decat orice si e din ce in ce mai puternica, daca nu era el cu sprijinul sincer nu stiu unde eram. Daca m-ai vedea sunt o fire vesela, puternica sigura pe cuvintele mele la munca. Sufletul meu e ranit, foarte ranit.
Ce sa fac? Cum sa fac? Nu mai stiu mai departe.
Va multumesc pentru timpul acordat pentru a-mi citi povestea...

Freya1 · Answer

Te inteleg in mare parte.
Ai mei nu erau violenti fizic dar verbal da.Nu mai stau sa insirui viata mea da nici la mine nu este roz si iti spun ceva cu mana pe inima, bucurate ca ai un sot, ai un job, ai familia ta si lasa-i in urma pe ai tai.Stiu ca pare urat si ciudat, dar daca tu vei continua sa ti o legatura stransa cu ei risti foarte mult si mai ales psihic.
Iti spun de ce.Si ai mei ma descurajau mereu,si ai mei imi bagau in cap ca ce va spune lumea, eu eram mereu oaia neagra, eu trebuia sa fac pentru ca asa se face, orce decizie iau eu nu e buna, niciodata nu sunt buna de nimic iar daca auzi mereu asta de la propria familie te afecteaza psihic, te demoralizeaza si te face sa ajungi si tu sa crezi toate alea.Eu am 23 de ani, din cauza ca nu m-am inteles cu ai mei am plecat de 8 ani de acasa cu primul meu iubit si veneam si pe la ei ca sa nu se supere, sa nu ii faca lui probleme iar in timp am inceput sa fiu "pila" lor de iesit in lumea.Chiar daca nu ma mai intelegeam cu baiatul ala ma tineau acolo,ziceau sa nu il las,ca ce va zice lumea,ca eu sunt de vina, si toate astea doar pentru ca fostul le mai lua cate ceva, avea casa, ii plimba cu masina.Iar acum cand sunt la greu, cand l-am lasat pe respectivul nu mai sunt buna pentru ei, nu mai sunt buna de nimic, sunt o povara pentru ei si fac nazuri ca am probleme financiare si trebuie sa ma ajute ei o perioada in conditiile in care ei nu m-au mai tinut de 8 ani cu nimic.
Asa ca, nu e problema sa mai schimbi doua vorbe cu ei din cand in cand strict sa  sti cum stau cu sanatatea dar nu ii mai implica asa mult in viata ta, nu te mai lasa manipulata si dezcurajata.Nu mai pune la suflet si fa-ti tu familia ta  asa cum ti-ai dorit sa fie si la tine in trecut.

Emma30555 · Answer

Este și a fost o lipsa mare de comunicare la voi în familie. Mama ta probabil nu a știut cum sa se apropie de voi sa va crească uniți. Asta este. Tu încearcă sa ți vezi de tine de sănătatea ta. Dacă asa simți asta este. Încearcă sa nu ți mai pese de ceea ce zice dar sfatul meu sincer este sa nu rupi legătura de tot cu ei dacă ții la ei. Eu cred ca totuși ții la ei altfel nu te ar fi afectat toate astea și în prezent. Dar tine legătură doar cu condiția sa nu ți mai facă rău ție din punct de vedere emoțional. Adică nu i mai permite mamei tale sa se bage în viata ta și evita certurile astea care îți fac atâta rău. Mama ta  trebuie sa învețe  sa te respecte sa înțeleagă ca ai personalitatea ta și ești libera sa alegi ce vrei

anonim_4396 · Answer

Mama ta este o persoana foarte toxica. Eu in locul tau m-as rupe de familie. Nu alegem familiile in care sa ne nastem si tu esti cea mai importanta persoana din viata ta, daca o relatie nu merge, fie ea de prietenie sau de familie, renunta. Este clar ca nu iti face bine. Si nu ai nicio obligatie fata de ei. Spune-le ce simti, descarca-te, iarta-i si indeparteaza-te. Fa-ti viata ta cu sotul, mergi la terapie (nu ai motive sa fii atat de nesigura pe tine, esti o persoana foarte puternica, dar inteleg de ce esti asa), fa-ti prieteni si limiteaza pe cat posibil contactul cu mama ta.

Cum ziceam: nu esti obligata sa suporti asa ceva, chiar daca fac parte din familia ta. Home is where the heart is.

minrest · Answer

Exact cum s-a mai spus, mama e o persoana toxica, mai mult, se invarte o psihopatie jegoasa prin familia ta de origine, asa ca e cazul sa rupi relatiile cu ei. Bravo tie, contabil bun de la ASE, respecta-te mai mult, ca meriti.