Sunt trista si nu stiu
daca e corect sa fiu trista,dar totusi sunt,sa va explic:
Deci,doua cele mai bune prietene ale mele,vor ca sa mergem la patinoar(avem un patinoar in oras)si in fine a fost ideea uneia dintre ele(de fapt nu sunt amandoua cele mai bune prietene ale mele, este doar una dar ma rog asta nu mai conteaza)sa mergem la patinoar.Si eu cu cea mai buna prietena a mea (Bianca)si cu cealalta prietena(Mariuca)vorbeam pe un apel de grup (pe messenger)si era vorva ca eu cu Bianca sa ii intrebam pe parinti,si m-am dus sa o intreb pe mama,(mama m-a mai lasat sa ma duc cu Bianca in oras)si na am mers sa o intreb si dupa ce am intrebat-o a spus "Nu" si a spus ca se teme sa nu cadem sa ne lovim ca nu stiu ce,ca nu stiu cum,si i-am spus ca stim si noi sa ne tinem pe. picioare da ea "Nu".Si acum,ma simt super rau,deoarece pe ele,parintii le lasa,iar pe mine nu,in mine nu are incredere niciodată chiar daca mereu am venit intreaga acasa si nu am facut nimic rau. Apelul ramasese deschis in camera,si eu nu am mai spus nimic si am inchis apelul,iar ele ma suna,dar nu le mai raspund,pentru ca mi-e rusine sa le zic,nu ca ar comenta,dar dupa o sa spuna ca mama mea na nu ma lasa si asa ca strica tot mereu,niciodata cand vreau si eu sa ma duc undeva unde e mai important nu ma lasa.
Ce pot sa fac? Nu stiu,vreau un sfat ceva, ma simt sfasiata, nu stiu ce sa fac.
Apropo:Am 12 ani, dar nu vreau sa aud comentarii de genul ca "Ai 12 ani si esti doar un copil care nu stie sa mearga pe strada sau altele" pentru ca da,sunt doar un copil stiu si eu asta, dar in sufletul meu nu asta conteaza, adica si prietenele mele sunt doar niste copiii dar parintii lor nu se poarta asa cu ele.
Draga mea, știu cum e sa ai părinți așa protectivi, fac asta din prea multa iubire și nu se gândesc la consecinte. Sa fugi sau să începi să te certi cu ei nu este o soluție.
Pentru că ești mai micuța, considera acest lucru un atuu, astfel tu ai putea sa o rogi pe mama ta să te însoțească (mergeți singure la patinoar ) pentru a-i demonstra că nu există pericole și că ești atenta.
Daca reușești acest lucru o să mergi liniștită pe viitor acolo cu prietenele iar mămică ta o să stea liniștită.
Iar pe viitor daca tot exagerează cu "nu", nu te da bătută, daca te tot refuza atunci când tu vrei sa faci un lucru ( să mergi la film, să mănânci înghețată, să îți cumperi ceva etc ) tu trebuie sa înveți să vorbești cu părinții tăi, să te lase, dar sa fii responsabilă.
Vorbește cu prietenele că nu s-au putut să mergeți în acea zi și că o să te revanșezi tu pe viitor.
Și eu am fost in situația ta, am avut niște părinți foarte protectivi și din această cauză nu mă lăsau să ies și îmi spuneam "nu" mai mereu, din această cauză mi-a fost destul de greu pentru că prietenii mei au început să mă ocolească și am suferit. Nu vreau sa treci prin asta, tine prietenii aproape și fă-ți părinții să aibă încredere în tine. Te pup
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Uite eu am 17 ani si nici pe mine nu prea ma lasa ai mei..deci nu trebuie sa fii trista e normal la varsta ta.Ce ai zice daca ati merge toate familiile la patinuar..si ar fi mult mai distractiv?
Ar trebui sa îți faci curaj și sa le răspunzi prietenelor și sa le explici. Asa vei părea neserioasa. Nu rezolvi nimic neraspunzand, fetele se vor supăra mai tare decât dacă le explici. În viata va trebui sa faci fata oricărei situații cu capul sus nu sa fugi pentru ca mai rău superi persoanele decât dacă îți asumi și explici. Cat despre părinții tăi sa știi ca au dreptate tu nu experienta de viata ei trebuie sa te protejeze cât pot pentru ca ești micuța, își fac griji, e normal.
Mama ta e mai protectiva. Se intampla ca la o clipa de neatentie sa treci strada pe trecerea de pietoni si un sofer sa nu fie atent (Doamne Fereste).
Adica nu stiu ce sa iti spun dar tu vrei mai multa libertate, mama ta vrea sa iti ofere protectie si isi face griji de tine cand nu esti acasa...
Cel mai bine o sa intelegi cand o sa fi mare si o sa ai si tu copii.
Pana atunci mai asculta si de mama ta... Mai bine suparata decat sa patesti ceva (mamele au un instinct prin care simt ca nu e bine ceva pentru copilul lor, uneori)
Nu e bine nici cum procedează părinții, din iubirea asta excesiva ei doar își țin copiii acasă și nu ii ajuta sa se dezvolte, să cunoască și să se descurce pe viitor. Spun din experiență.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
