Dacă stai în casa lor e normal sa respecți principiile și regulile stabilite de părinți și nu e de datoria lor sa îți plătească sa te muti. Dacă vrei sa te muti e de datoria ra sa îți sponsorizeze valorile diferite de ale lor.
Părinții de la o anumita varsta au "obligatia" morala sa ajute copilul doar cu cele necesare traiului.Adica,atâta timp cât ești minor e ok sa îți cumpere haine, sa îți de-a de suc, sa îți pună mâncare pe masa, sa plătească facturile, sa îți aducă ceva dulce etc.Iar după 18 ani cât timp ești in școală sau în imposibilitatea momentan de a munci sa îți pună o farfurie cu mâncare și sa plătească utilitățile.In rest, bani de haine, iesiri și alte chestii ar trebui sa le procuri singura.
La fel și invers.Cand îți îmbătrânesc părinții e ok sa le faci o curățenie, o mâncare, sa ii duci pana la medic.Dar ei ar trebui sa își plătească din pensie anumite contribuții, nu sa iti creeze ție obligatii financiare.
Poate nu are posibilități. În general părinții ii ajuta pe copii dar sa ști ca uneori se întâmplă și invers, copiii își ajuta financiar părinții
Ok dar de ce mi-a zis sa nu ma consideri mama?
De unde sa ajut daca nu ma ajuta ei pe mine sa ma rudic?
Probabil v ați certat, o fi spus la nervi
Pai poate nu au posibilități, cum nici tu nu ai. E destul de greu întradevar. Dacă au ar trebui sa te ajute
Pai ce ajutor i-ai cerut? Cum nu te ajuta in viata cu nimic? Nu te-a crescut, nu te-a imbracat, nu ti-a dat casa, masa? Daca i-ai cerut bani, probabil ca de-abia asteapta sa contribui tu la cheltuielile casei, ca esti mare. Statul cu chirie costa si poate ca nu se poate inhama la o cheltuiala suplimentara.
Cand va aud pe voi astia cu eterna expresie: "Te-a nascut, crescut, hranit, imbracat, etc." imi vine sa sun la Obregia sa le zic ca au scapat niste pacienti.
Gandeste logic. Tu ai avut de ales cand ai fost conceputa? nu!
A fost vina ta ca ei s-au chinuit cu tine? Nu! Pentru ca nu tu ai cerut sa fi nascuta.
Din moment ce decizi sa faci un copil, iti asumi integral responsabilitatea pentru el in primii 18 ani din viata lui.
Deci in concluzie, noi nu le datoram parintilor nostri nimic pentru primii 18 ani din viata noastra. Era datoria lor sa ne creasca din moment ce ei au decis sa nu faca avort.
Insa dupa cei 18 ani, tu deja trebuie sa ai deja un minim de cunostinte despre cum sa te descurci in viata si sa pastrezi o relatie de prietenie cu parintii si sa devii independent din toate punctele de vedere.
Nu sunt de acord nici cu dilema fetei pentru ca e o rasfatata si crede ca si dupa 18 ani trebuie sa fie dadacita, dar nici cu ideologia ta de datorie eterna fata de parinti.
"ideologia ta de datorie eterna fata de parinti."
Ai gresit adresa. Fata a spus ca nu o ajuta parintii cu nimic, i-am amintit doar ca au ajutat-o cu ceva.
Ce adresa?