Vin cu o problema destul de grava asa ca va rog sa ma ascultati pana la capat.
Cu 2 ani in urma am avut o lunga perioada de depresie,care mi-a trecut,pana la urma,dar consecinta acelei depresii a fost sa ma faca inchisa in sine,iar de fiecare data cand ma simteam trista sau frustata,sau in fine,aveam ceva pe suflet,tineam in mine si nu spuneam nimanui ce simt, pentru ca credeam ca sunt fleacuri cu care i-as "incurca" pe ai mei. Dupa cum spuneam, obisnuiam sa tin totul in mine si sa nu-mi exteorizez sentimentele.Acest lucru a avut o consecinta neplacuta.Devenind din ce in ce mai trista, am inceput sa ma subevaluez, sa am o parere subiectiva despre mine si sa nu mai apreciez complimentele facute mie.Acest fapt a adus la o consecinta si mai grava.In urma cu un an nu stiu de ce mi-a intrat un gand in cap, precum ca as fi nebuna...Cred ca acest fapt e din cauza ca ma inchideam in sine si aveam dificultati in ceia ce priveste socializarea.Acest gand era foarte nesemnificativ pana in momentul in care am intrat in vacanta,ramanand singura-singurica acasa,ocupata doar cu mine insami,gandul a inceput sa ia,,proportii",ca sa zic asa,devenind la un moment dat insuportabil. Vrand sa aflu mai multe,am citit de pe net simptomele si cauzele mai multor boli de natura psihologica,si am aflat ca nebunia apare atunci cand constientul nostru nu mai suporta durerea,aceasta fiind o modalitate de a se,,apara".M-am speriat rau, imi batea inima cu putere, simteam frica si neliniste si ma simteam ca ultima persoana de pe pamant.Nu mai puteam tine suferinta in mine asa ca i-am marturisit mamei tot ce aveam pe suflet, am plans mult iar dupa asta am inceput sa ma simt mai bine.Gandul cu nebunia s-a risipit,insa mi-a mai ramas frica si stresul, melancolia, iar inima imi bate inca foarte puternic.Mama m-a ajuta, m-a vegheaza si incearca sa-mi scoata gandurile astea prostesti din cap.Adevarul e ca nici eu nu mai stiu ce e cu mine,sa am oare o fire atat de sensibila (sau mai bine zis vulnerabila)?
Vreau sa scap DEFINITIV de aceste ganduri rele,si am inceput prin a tine post si a incerca sa nu ma mai gandesc la rele. Vreau sa fiu sociabila,nepasatoare la micile probleme, fericita si mai puternica! Daca cineva s-a confruntat cu ceia ce am simtit si eu si a gasit solutia la problema, va rog sa-mi raspunde-ti la intrebare!
Multumesc anticipat!

Cea mai buna prietena a mea are cam aceeasi problema doar ca ea cand este foarte suparata se interiorizeaza si isi face rau singura incet incet a reusit sa nu o mai faca dar este in continuare trista si melancolica.Nu e nebuna doar ca e ceva peste care nu poate trece a incercat la psiholog dar nu a mers.Ea imi spune ca e bine dar stiu ca nu e. Gandstete

Gandeste-te ce te face sa te simti rau de la ce a pornit tot.Te va ajuta. Sa-mi spui daca te-a ajutat.Bafta.

A fost bine că i-ai spus mamei tale, chiar ai avut nevoia să te destinzi cuiva.
Am avut și eu momente din-astea în trecut, nici eu nu-s prea sociabil, dar am învățat să trec peste prin autosugestie și cu ajutorul unor sfaturi de la unii prieteni.
Să ai oare o fire atât de sensibilă? Ei bine, da.De firea ta melancolică nu o să scapi niciodată,reprezintă ceva cu care te naști.Dar asta nu înseamnă că nu poți fi fericită. Oamenii melancolici îmi plac cel mai mult, sunt foarte foarte diferiți de restul.
Însă, care e problema. :
Pentru a deveni mai puternică, trebuie să găsești în tine gândul că toți ceilalți din jurul tău, sunt ființe inferioare.Pentru că, din punctul de vedere subiectiv, nu este adevărat? Tu ești cea mai importantă persoană în viața ta.De aceea,învață că oamenii care te jignesc nu intervin direct în viața ta,nu o schimbă cu nimic. Încearcă să vezi partea frumoasă a vieții, să nu o trăiești în tristețe, pentru că doar o viață ai. Găsește-ți pasiuni, ceva care să te facă fericită și nu da importanță oamenilor care te critică și au ceva cu felul tău de a fi.Ei nu fac decât să latre, dar nu mușcă. Trăim într-o lume plină de lupi și asta e situația. Încearcă să nu-ți pese.Tratează-i cu iubire pe cei care merită asta, dar să nu faci la fel cu cei care te disprețuiesc.
Însă, de firea ta melancolică nu vei scăpa.Este înăuntrul tău de cănd te-ai născut.De melancolie, nu, dar de introvertire, da.
Eu sunt mândru că-s melancolic și mă simt foarte bine așa.

Tinut post, lol. La popa nu te duci sa ii lasi citeva milioane? Ia si gaseste-ti ocupatie, fa un sport, voluntariat, ceva, orice. Ai grija sa nu maninci toate porcariile si oricit de greu ar fi, socializeaza. Va fi totul bine, o sa vezi.

La un moment dat, toti trecem prin momente grele. Eu, am suferit de depresie din cauza unor copii de la scoala care au facut ceva urat si ma tot gandeam si imi imaginam tot felul de chestii care aveau sa se intample ca urmari. Faza e ca tu nu esti si nu ai fost niciodata nebuna, dar atunci cand stai singur si nu ai pe nimeni cu tine iti faci tot felul de ganduri false. Eu inca mai am probleme cu nervii si crede-ma, ma enervez din absolut orice. La scoala toti ma judecau, imi spuneau ca nu sunt buna de nimic si chiar le puneama suflet. Pana intr-o zi cand am zis " gata! Pot sa zica ce vor, nu imi pasa!" si chiar a mers. Mi-am facut o singura prietena, cea mai buna si cu ajutorul ei am reusit sa imi revin.
Sfatul meu este sa nu iti pese de ce zic altii, sa scrii un jurnal in care sa iti versi sentimentele si distreaza-te ca viata-i scurta
Te rog sa imi spui cum te mai simti dupa o perioada de timp.

Trebuie sa gandesti rational nu pozitiv sau negativ parerea mea, nu poti gandi mereu pozitiv ma ploua in cap da nu-i nimic ca trece ploaia nu, da tavanul, ma intelegi? gandurile negative sunt protectia noastra, frica, nu poti sa nu ai frica fata de nimic, e bine sa fi emotional si rational in acelasi timp, daca isi ascunzi emotile ele vor iesi afara ca frustrari interioare, citeste filozofia budista daca vrei e ok

Cel mai probabil ai anxietate generala, ceea ce implica anxietatea sociala (starea de disconfort pe care o ai atunci cand trebuie sa interactionezi cu altii), atacuri de panica normale sau usoare (la tine, fiind definite de cresterea ritmului cardiac) si tulburarea obsesiv-compulsiva (gandurile rele care apar si pe care nu le poti controla). Nu esti nebuna. Nebun devii in momentul in care nu mai faci diferenta intre nebunie si normalitate. Foarte putini oameni nebuni sunt constienti de nebunia lor.
Daca vrei sa rezolvi problema poti merge la un psiholog.

Tin sa te felicit, ai facut cel mai bun lucru! Nu e bine sa te inchizi si sa suferi tot timpul