Din felul in care reactioneaza tatal tau eu inteleg ca este foarte speriat si ingrijorat in privinta viitorului tau. Este panicat ca va pierde controlul. Eu poate sunt mai idealista dar solutia pe care o vad eu este sa porti o discutie cu el si sa il faci sa se deschida, sa iti spuna ce are pe suflet. Iti trebuie mult curaj si calm sa faci asta. Incearca sa ajungi la sentimentele lui si afla ce il macina. Arata-i ca il intelegi si nu il contrazice la ce spune. Arata-i empatie. Daca nu ai mai incercat asta sunt sanse sa mearga, pentru ca e ceva nou pentru el. Cand isi va lasa armele jos vei putea si tu sa comunici cu el si sa te faci inteleasca. Trebuie sa ajungeti la un punct comun. Nu vreau sa crezi ca nu te inteleg, dar cred ca parintii sunt mai limitati si speriati iar copiii sunt cei care trebuie sa schimbe modalitatea de comunicare cu parintii. Copii sunt mai maleabili. Trebuie sa spargi zidul pe care l-a construit in jurul lui, si sa ajungi la fricile lui. multa bafta!
Sa inveti mai mult, sa iei numai note de 10, sa mergi la Olimpiada nationala macar si sa-i demonstrezi ca tu esti mai buna si esti deasupra mizeriilor lui.
Ignora-l si nu il baga in seama ca o se simta mult mai aiurea decat daca te certi cu el, garantat 100%
Tatal tau nu este chiar un nemernic. EL probabil are asteptari de la tine, si asta nu este un motiv pentru care sa iti doresti sa te sinucizi.
Este mai greu cand stii ca el nu te intelege. Tu pur si simplu ar trebui sa taci si sa inghiti. Inveti cat isi doreste el, il faci mandru si vei obtine in apoi totul.
Exemplu concret: Acum 2 saptamani, am dat un test idiot la mate la care am luat 8. Si la fel, tatal meu m-a pedepsit si mi-a luat telefonul si tastatura de la calculator. Mi-a promis ca mi le da daca invat din rasputeri ca sa imi repar nota... LA un moment dat am vrut sa avem o discutie personala, care mi-a dat o impresie pozitiva despre el. Mi-a explicat ca el are asteptari de la mine, pentru ca anul trecut am terminat cu toate mediile de 10, si se asteapta sa ma mentin la stadiul la care eram.
Probabil mai este o posibilitate. Trebuie sa vorbesti cu mama ta serios. Este o buna metoda de a te regasi.
Insa sinuciderea mi se pare total iesita din calcul. Viata este unica. Ce n-ar da un copil de la tara sarac sa fie in locul oricaruia din noi. Ar trebui sa ne gandim ca viata este un lucru la care nu trebuie sa renuntam.
Mama nu prea intra in situatia asta... Nu mai vrea sa se bage pentru ca de fiecare data cand a facut-o s-a certat cu tata. Plus ca in toata aceasta luna, de fiecare data cand m-am certat cu tata ea incepea sa planga si ori nu facea nimic, ori il sustinea pe el si dadea vina pe mine. Nu pot sa tac si sa inghit, pentru ca nu sunt si nu voi fi o sclava a invatatului, nu o sa fac pe robotelul doar pentru ca asa vrea tatal meu. Si nici nu mai pot sa am notele mari din trecut, profesorii sunt niste maniaci cretini carora nu le pasa. Nu mi-au mai ramas decat prietenii.
Buna! Daca nici macar parintii nu te inteleg, atunci cine sa o mai faca?
Poate ca tatal tau vrea sa para genul de tata grijuliu care isi face grija pentru fiica lui, si nu prea ii iese. Cred ca comunicarea cu el nu prea are sens pentru ca stiu genul asta de persoane. Eu cred ca ar trebui sa ii spui ca faci ca el dar de fapt sa faci ca si tine. Incearca sa il eviti. Spuneai mai jos ca nici mama ta nu te inelege. sau si daca o face prefera sa ramana pe dinafara cu problemele tata -fiica, atunci sa presupun ca nu il ai alaturi decat pe prietenul tau care este singurul care te intelege si te sustine? Nu stiu ce sa spun eu cred ca ar trebui sa ii explici si lui cumva situatia asta. Si ceea ce simti
Pai nu stiu ce sa zic.cred ca nu ar trebui sa recurgi la gesturi fatale si nu trebui sa te consumi asa mult.cred ca ar trebui sa vorbesti cu mama ta si ea te va sustine si sa nu te gandestimereu la problemele astea si incearca sa vorbesti cu tatal tau si veti ajunge la o intelegere.vei trece peste asta.nu e un capat de tara.incearca sa fii pozitiva.si multa bafta.be happy
Nu zic ca tatal tau nu este cam dur dar totusi tu trebuie sa intelegi ca el nu-ti doreste raul ci vrea ca atunci cand vei creste mare sa nu ii reprosezi ca de ce nu te-a obligat sa inveti ca sa ajungi si tu undeva mai sus, sa nu te chinui de azi pe maine. aaa si cat de rau ti se pare tatal tau pretuieste-l, respecta-l si iubeste-l azi ca maine poate nu o sa-l mai ai.nu incepe cu sinucideri si alte de astea,multi oameni au probleme mult mai mari si totusi nu se sinucid, ok? Gandeste la rece, calmeaza-te etc
Hi!
Dar mama ta? Ce spune?
Poate ca nu trebuia sa pun intrebarea asta.
Sinuciderea nu e o solutie. Ai o viata intreaga inainte si de ce sa nu ajungi sa cunosti cat mai multe, tu alegi sa te sinucizi din ce cauza...din cauza unui om care este si tatal tau. Intelege-l si pe el, vrea sa inveti, sa te tii de carte, nu e un lucru rau. Vrea sa ai un viitor cat mai bun, "roditor". Poate ti se pare penibil, dar ia-l intr-o zi intre 4ochi si spune-i clar ca te tii de scoala si daca te pedepseste nu rezolva nimic si ca probabil te poate pierde pentru ceea ce-ti face, ca tu ajungi sa intrii in stari de depresie si cine stie ce faci cand nu gandesti lucid. Poate daca il sperii asa.se va potoli.aa.si poti incepe sa plangi putin in momentele acelea.
good luck!
Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare dar nu-i vorba d tatal meu ci d prieten...incearca sa treci peste cu capul sus,incearca sa-i spui ce simti pentru el,incearca sa vb si sa-i spui ceea ce nu iti convine, normal ca vrea sa inveti ca orice parinte, incearca si uh sa inveti cate putin si ai sa vezi ca o sa se schimbe situatia.In legatura cu sinuciderea nu are niciun rost sa faci asta stii ce o sa lasi in urma? un tata care o sa se considere toata viata vinovat.prieteni care te iub si am vazut ca ai mentionat si d un prieten,nu e nevoie sa faci niste lucruri abusurde,incearca sa inveti si sa vb cu tatal tau mai mult si o sa fie bine! nu-i arunca si uh vorbe grele pentru ca pe el il doare,tatal tau isi doreste sa fi o fata desteapta, asta vor toti parinti, incearca sa infrunti durerea si fii cu capul sus! vb cu el.succes!