Bună TPU, vreau niște sfaturi neaparat, deci de la varsta de 2 ani tatal meu plecase in Italia la lucru, iar acolo își făcuse o amanta iar pe la vârsta de 10 s-a gândit și el la mine și a venit acasa doar pentru o saptamana, era foarte rece cu mine se vede că ținea mai mult la noua lui iubita, asta m-a intristat rau. Iar cand trebuia sa plece ( trebuia sa plece de dimineata) nici nu m-a anuntat, eu ma trezisem sa-mi iau ramas bun de la tata iar el nu era, am inceput sa zbier, sa-l sun sa vina inapoi sa-i dau o imbratisare.

Iar pe la varsta de 5 ani mama se duse la lucru în Austria pentru că tata nu ne ajutase deloc cu bani, iar eu ramasesem în grija bunicilor, bunicul meu murise iar eu ramasesem cu bunica, aveam o strabunica la care tineam foarte mult dar si ea decedase suferisem mult..deci revenind mama venise doar din an in an iar pe tot pe la varsta de 10 ani venise din 6 luni in 6luni.

De la varsta de 10 ani incepusem sa plang noptile sa ma culc doar pe la orele 5-6 dimineata, sa ma tai nu mai aveam chef de nimic, eram foarte inchisa dar lucrurile astea nu am curaj sa le spun nimanui nici macar mamei mele, am incercat sa-i spun dar nu pot, efectiv nu pot, nici macar bunicii mele.

Mereu cand vedeam o fetita cu mama ei tinandu-se de mana, imi aducea aminte de vremurile cu mama si imi venea sa plang, cand vedeam la inceputul scolii si la premiere colegii mei cu parintii lor, numai eu cu bunica. Mereu am fost diferentiata, adica tata avea un frate si el avea o fata de 13 ani (acum are 15) iar bunica din partea tatei ii cumpara doar chestii scumpe si pe ea o iubea mai mult, adica mie nu imi era de cadouri, voiam doar sa tina la mine si sa ma iubeasca, ma simt asa singura.

Asa zisii mei "prieteni" isi bateau joc de mine ca am nasul urat si mare si multi altii, dar eu cand imi ziceau asta eu taceam si suportam toate jignirile lor.

Ar trebui sa ma schimb? Sfaturi? Dau funda si multumesc v-ati irosit timpulca sa cititi asta.

Bineinteles ca ar trebui sa te schimbi!
Dar asta nu-i grav acum, la anisorii tai, parca ai 11 sau 12, nu?
Cu trecerea anilor, vei intelege ca viata este uneori vitrega pentru copii crescuti fara parinti, din mila bunicilor, sau a rudelor, dar asta nu te va schimba intr-o persoana rea, daca tu ai suflet bun si esti inteligenta, dimpotriva, vei intelege mai usor situatia parintilor tai si vei fii motivata sa inveti foarte bine, facandu-ti o cariera de succes in viata si intemeindu-ti o familie frumoasa, unita si iubita, asa cum tu nu ai avut.


Nota: Corect este: "jignit", nu jignit

Sunt mult mai mulți copii mai dezavantajați ca tine. Unii sunt abandonați la naștere părăsiți prin spitale, n-au ce mânca și cu ce se îmbrăca, și la fel ca Domnul Hristos, nu au unde să-și plece capul - adică nu au unde să doarmă.
Dar cu toate acestea nici unul din noi nu este părăsit. Avem un Tată ceresc care zilnic ne poartă de grijă, chiar dacă viața aceasta este aspră și dură.
Noi trebuie să căutăm să Îl cunoaștem. El spune:
"Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip." (Isaia.49:15)
Într-unul din psalmii lui,. David spune: "Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste." (Psalm.27:10) Și tot el ne încurajează:
"Nadajduieste in Domnul! Fii tare, imbarbateaza-ti inima si nadajduieste in Domnul!" Același lucru ți-l spun și eu: să crezi că nu ești părăsită, și că Dumnezeu te iubește în ciuda vieții aspre prin care treci.

Buna!

In primul rand, pentru toti cei care cititi intrebarea si raspunsul asta: Multumiti-va cu ceea ce aveti, pentru ca mereu se poate mai rau. Nu va mai supărați din toate tampeniile si bucurati-va de viata.

Cat despre tine (persoana care a pus intrebarea) imi pare foarte rau pentru ce s-a intamplat. Nu ai avut norocul la o copilarie normala. Ai avut in schimb una zbuciumata de tot felul de nerorociri si nu ii doresc nimanui sa treaca prin ce ai trecut tu.

Partea buna din toata povestea asta, este ca rautatile astea vor trece cu timpul. Nimic nu este batut in cuie, nici bunele nici relele. Ai sa vezi ca, cu trecerea timpului totul o va lua spre bine. Ai o viata intreaga inainte si te asigur ca va veni acel moment cand vei fi si tu fericita.

Pana atunci, trebuie sa lucrezi la atitudinea ta. Felul in care vezi lucrurile. Stiu, este mult mai usor de zis decat de facut, insa n-ai sa reusesti daca nu incerci. Incearca sa nu te mai consumi. Este evident ca tatal tau nu merita nici pe departe sentimentele tale. Nu merita sa te consumi pentru el. Ba chiar, ti-a facut un bine ca a plecat, pentru ca nu te-a iubit nici pe tine, nici pe mama ta. Uita de el.

Mama ta, nu a plecat degeaba in Austria. A plecat pentru binele tau. Ca sa iti ofere o viata mai buna. Sa iti ofere un viitor. Poti sa fi sigura ca te iubeste. Din nou, va veni si vremea cand ea se va intoarce in tara.

Cat despre "prietenii" tai, lasa-i in pace. Vor fi pedepsiti pentru ceea ce ti-au facut. Este evident ca sunt destul de redusi mintal, si nu au altceva sa iti reprosesze decat nasul tau, care sunt sigur ca arata oricum foarte bine.

Tine minte, vei trece peste asta. Totul va fi bine, ai sa vezi. Ce nu te omoara, te face mai puternica.

Inca ceva. Spuneai ca te simti foarte singura. Poti vorbi cu mine oricand, despre orice. In calitate de junior, nu imi poti trimite mesaje private, deci daca ti neaparat sa vorbim, spune o retea de socializare, iti spun numele meu si vorbim acolo. Mi-ar face placere