In cazul meu el era sarac si mai era si vagabont. faptul ca era sarac pe mine nu ma derannjat, dar pe ai mei da...si cand au vazut cai si vagabont miauu zis:mai fata daca el e sarac si afemeiace m stai cu el? iar eu:dar tata avem 2 ani de cand suntem impreuna sil iubesc... iar tata:hai sa facem asa, eu iti fac cunostinta cu un baiat care face scoala si e cu capu pe umeri si e mai frumos ca asta si eu sunt in stare sa jur cal vei iubi p el, daca nu-ti va placea te las sati distrugi viata cu vagabontu.si mi la adus pe mihai si mi-a placut la nebunie si am ramas cu el.si asa i-am daama ca parintii au mereu dreptate
Exista cazuri si cazuri, dar de cele mai multe ori parintii au dreptate. Nu se prea potriveste o casatorie intre un drumar si o profesoara, de exemplu. Casatoriile intre etnii diferite nu sunt prea bune nici ele, exista diferente culturale peste care cei doi trec destul de greu (apoi daca si ajunge sa te injure in limba lui/ei nu stiu ce sa mai zic).
Dar, aici este un mare dar, intre un rrom muncitor (sunt si din astia, nu radeti) si cumsecade si un pierde-vara care sta seara de seara prin baruri, eu as zice ca varianta A este mai buna.
Domnul fie cu voi.
Eu traiesc o iubire interzisa, dar o fac sa fie permisa. Dar nu este despre parinti, ci despre prietenii lui. Ma iubeste, il iubesc. Suntem cuplul perfect, visam la un viitor impreuna. Dar prietenii lui ii interzic sa fie cu mine. Si da. asa prieteni nu stiu sigur daca sunt prieteni. Dar pot spune doar ca ma simt extraordinar de rau! nu pot spune alte lucruri. Nu am starea necesara, ma distruge timpul petrecut ingnorandu-ne...