Am o problema in familie care ma afecteaza foarte tare, nici noaptea nu pot sa dorm si nici clar nu pot sa ma mai gandesc fara sa ma enervez. Pe scurt, tatal meu lucreaza in strainatate, mama in Romania si am aflat acum un an ca are amant. Tata inca nu stie, are si cateva probleme de sanatate si mi-a fost si teama sa ii spun, gandindu-ma prin ce soc va trece. In ianuarie, eu am plecat printr-un schimb de experienta in Spania la facultate, iar la cateva zile mama a plecat in Germania hop top la amantul ei. Nu mi-a venit sa cred pana unde s-a ajuns. Din cauza pandemiei, m-am intors acasa in aprilie dar ea nu a reusit pana ieri sa ajunga, iar tata a ajuns acum 2 zile. Cat au fost amandoi plecati si eu acasa, a fost totul ok, in weekend venea prietenul meu la mine si am reusit sa ma descurc singura in gospodarie. Dar, de cand au venit amandoi acasa, se cearta non stop. Absolut non stop. E 1 noaptea si ii aud cum umbla inainte si inapoi certandu-se, tipand, incerc sa adorm si nici atata nu reusesc. Fac o paranteza, mama mea a luat antidepresive anul trecut, iar cand ea nu e bine, imi dau seama de la o posta. Practic, nici o secunda nu pot sta ei fara sa se certe. Nici sa dorm nu pot, totul e atat de rau si va deveni si mai rau si nici nu stiu ce sa fac. Chiar simt ca nu mai rezist. Nu ma mai pot concentra pe alte lucruri din cauza asta. As vrea sa plec, sa ma mut singura, dar nu am destui bani si este destul de scumpa chiria in oras. Va rog, dati-mi un sfat. Voi ce ati face? Multumesc.

Nu ar trebui sa te comsumi pentru treaba parintilor tai. E decizia lor ce fac, stiu ca nu e prea ok dar nu cred ca te poti baga.
Eventual spune'le ca suferi si ca te afecteaza cand ei se cearta. Eu ce as face? M'as muta cu prietenul si nu mai stiu nimic de ei.

Incerc sa nu ma consum, dar cand aud non stop cum se cearta si nici sa adorm nu pot, chiar nu reusesc sa nu bag de seama? ...ideea este ca nici eu si nici el nu locuim in oras, ci la tara, iar ca sa ne mutam amandoi in apartament ar fi cam dificil deoarece el are afacerea lui la el acasa (apicultura). Eu sunt studenta si chiar daca as lucra part time nu as reusi sa ma intretin....inca vreun an tot voi fi legata de ei aici.

As discuta cu ei, ca intre adulti.
Ideal este sa divorteze, fiindca relatia este deja in stadiul ca nimic pe lumea asta, nu o mai poate reface, dar fiecare are dreptul sa fie linistit si fericit, deci, divortul este unica solutie.
Pleaca la iubitul tau o perioada de vreme dar inainte, discuta cu parintii tai, sa se desparta ca doi oameni normali.
Depresia mamei este generata de nefericirea ei, deci, divortul ar fi o solutie ideala ca sa isi elimine nefericirea si sa plece eventual, la amant.

Poti sa iti incurajezi mama sa divorteze de tatal tau daca tot are amant si tot se cearta cu tatal tau. Asa nici nu o vei mai vedea suparata datorita certurilor si va trai mai fericita. Problemele de sanatate ale tatalui tau pot fi afectate si de catre certuri, nu doar daca ar afla de amantul mamei tale.

Nu ai ce sa faci, daca nu merge si nu merge nici dupa ce ai discutat cu ei, aia e. Ar trebui sa afle tata de amant, ca asa se vor desparti si scapi de cearta. Si sa vi si cu probe, trebuia sa fi filmat ceva, pozat. Sa nu zica ca inventezi.

Pune doape in urechi, nu glumesc, ca sa dormi macar sa nu-i mai auzi, si lasa-i dracu sa faca ce vor. Ca oricum nu ai de ales, macar pana poti avea un servici sa pleci dracu

Uite aici dopuri pentru somn:
https://www.inbagaj.ro/......psoft.html

Cu cine sa vorbesti? Nu merge, ca daca aveai cu cine sa vorbesti, nu se mai comportau asa, ca erau oameni inteligenti, si nu s-ar mai fi ajuns in situatia sa vorbesti cu ei in vederea rezolvarii unei situatii care nu mai avea loc.

Da, sa afle tata de amant, asa se vor desparti si va fi cat de cat okey, ramane la mama si gata.

Buna,

Inteleg ce spui pentru ca si eu am avut multe experiente neplacute in familie, motiv pentru care am zburat rapid dupa ce am implinit 18 ani.
Poate ar fi bine sa iesi la ei sa le spui sa se opreasca, sa se odihneasca si sa vorbeasca maine ca doua persoane mature, ca nu te poti odhinii nici tu.
Maine ai putea sa ii iei deoparte pe fiecare, sa ii intrebi de ce atata cearta, si de ce nu mai bine isi vede fiecare de drumul s-au?
Nu merita sa mai continue asa cand este evident ca fiecare are o jumatate dintr-o noua viata. Tatal e in strainatate (si poate si el sa aiba o amanta) iar mama ta are un amant si viseaza la acesta.
Daca esti majora, poti cauta joburi care ofera si cazare, sau intr-un alt oras, daca doresti sa iti iei viata de la 0 dar trebuie sa ai bani pusi deoparte pentru ca odata ce ai inceput, nu este usor si se pot ivi tot felul de situatii in viata singur/a de adult.

Poate ati putea apela la un terapeut / consilier / psiholog, si pe o cale cat mai amiabila sa isi i-a ramas bun amandoi si sa isi refaca vietile...Ca o vor da in bara cu noile lor aventuri, e partea a doua, si treaba lor, da, te afecteaza si pe tine dar asta e...Pana la urma ai si tu viata ta, si nu poti ramane sa le suporti lor nebuniile si sa stagnezi.

Iti doresc succes si numai bine!

La mine e totul invers aici, mama lucrează în străinătate și tata lucrează în România. Tata acum 2 ani avea o amanta, mama a doua zi mă sună și îmi spune daca o înșeală, am zis da. Au fost certuri mari când a venit mama acasă, erau în prag de divorț. Tata mai încerca să mă întoarcă împotriva lu' mama că ma abandonat etc... Și mama la fel. Dar în ziua de azi amândoi încă sunt împreună dar se înșeală reciproc. Mama zice că mai stă cu el până fac 18 ani că nu are cu cine sa mă lase și după se despart, cu toate că mai sunt 3 ani până fac 18


Părerea mea e sa se despartă daca nu au o relație serioasă

Exact

In primul rand cel mai important, este sa incerci sa te gandesti la altceva. Nu trebuie sa-i intelegi, n-ai ce. Adica incearca sa te gandesti la tine la viata ta, la viitorul tau. Zici ca ai prieteni unde poti sa te duci? Esti minor, te lasa parinti sa te muti o perioada la prieteni? Incearca un hobby ceva sa iti distraga atentia, o sa-i intelegi mai tarziu, si incearca sa inveti din "greselile lor". Un hobby poate deveni o cariera si mai mult de atat.
Stiu e greu la inceput cand tot ce ai in cap este "realitatea", pune muzica si gandeste-te la altceva, la ceva care iti face placere, la ziua de maine, la cum ai schimba ceva in bine pentru tine insuti.

Ce zici tu sunt vorbe, bine, intentia ta e f buna, nu zic nu, dar in afara de dopuri nu are altceva, daca putea sa plece, pleca, stia si ea asta. Ii arde de hobby cand este terminata psihic, ca oricum si ziua ii vede si aude, nu poate sta cu doape permanent, alea-s macar pentru noaptea.
Stia si ea sa se gandeasca la altceva si sa puna muzica, nu poate cu stresul si atmosfera aia.

E usor de zis dar nu ai fost in pielea ei sa vezi ce trairi are, ce simte, din afara e usor de zis.

Tu crezi ca prietenii te tin la ei asa pe lunga durata?! Au si ei gagici, gagice, parinti, in general majoritatea sunt ca sa ii distrezi, sa fie cu tine doar la bine, nu pun in calcul aia "sa fi cu omul si cand plange, nu doar cand rade".
Dar sigur poate are prieteni adevarati, nu stiu.

Ba da am trecut prin ceva similar de cand eram foarte mica, asa faceam eu. Eu nu am avut genul acela de prieteni apropiati, dar stiu cazuri. Depinde si de lumea in care traieste, sunt oameni care da te ajuta cu orice, si familii care se distrug membrii intre ei.
Si este foarte greu de luat fiecare persoana la rand s-o pun pe drumu care trebuie cand deja are cunostinte cu "rele in viata" si nu stie cum ar trebui sa fie "bine", asta e vina adultilor egoisti si cum sa-i numesc, iar eu nu am ce sa fac, sa ma joc de a '"preotul" cu fiecare persoana care imi iese in cale sa-i dau lectii de cum sa nu se distruga intre ei.
Sa nu mai pun si pe aici ce orori am mai trait, deoarece m-am cam calmat putin si nu vreau sa mai ma pierd iar in amintiri, incerc sa ma abtin.
Cand omul are altceva care sa-i distraga atentia de la suparari, nu mai este afectat, asta este logic. Dar tu esti in regula, parca m-am calmat eu si te agiti tu.

Pai asa faceai tu, dar ea nu este tu, tu ai un psihism, ea are altul, ca dovada ca nu ati procedat la fel. Ca daca era tu, facea de la sine ca tine, tu ai facut si zici bine, evident, dar ai putut, nu ti-ai pus problema, ai gandit asa de la sine.

Mie mi-ar fi placut sa-mi fi zis cineva ce sa fac cand aveam momente, pentru ca da ma inec in ganduri si am nevoie de ceva care sa ma ajute sa ma distrag. Dar am considerat ca faptul ca a trebuit sa scrie aici asa ceva, pentru ca ar fi o astfel de persoana ca mine.

Pai trebuia sa-ti zica cineva?! Nu era clar ca asa trebuia sa faci? In mod normal trebuia sa faci asta automat. Orice om in general incearca si asta ce zici tu, si cand vede ca nu merge, apoi intreaba, majoritatea incearca sa faca ce zici tu fara sa li se spuna. Ea a incercat sa faca asta, iti zic eu, dar nu a mers.

In orice familie mai exista probleme, cearta....si pe mine ma afecta cand eram mica dar bunica'mea mi-o deschis ochii sa nu ma bag, ca is treburile lor, sa se spele ei pe cap cu ele. Esti tanara, la ce sa duci tu problemele lor in spate din moment ce ai toata viata inainte? Cand ii mai auzi, baga'ti castile in urechi si auzi ceva mult mai fain decat gura lor. Te rog, nu te mai consuma. Asculta'ma ♡