Cum judec oamenii în funcție de calitățile lor individuale, nu preferințele sexuale sau de orice alt fel, m-aș simți onorată să fiu prietena unui cuplu gay, dacă acesta ar fi fost format din niște oameni de calitate, cu care m-aș putea înțelege.
Nu am nimic cu gayii. Sunt si ei oameni. Nu imi pasa ce fac ei in intimitatea lor atat timp cat nu ma implica si pe mineDaca ai ce vorbi cu un gay si el te intelege, mai bine stai cu el ca e de o mie de ori un prieten adevarat decat cei "obisnuiti " din jur care nu au un dram de minte in cap.
N-am nimic cu ei, dar mă scârbește homosexualitatea.Atâta timp cât nu se manifestă în fața mea, e ok.E vorba și de gusturi aici, mie mi s-ar întoarce stomacul pe dos.
Eu n-am nimic cu ei, pana la urma e normal sa aiba orientarea asta, daca asa se simt mai bine. De obicei incerc sa-i evit, sincer sa fiu, nici nu stiu de ce.
Sunt de acord cu aceste cupluri gay dar nu stiu daca as putea sa fiu prieten cu un astfel de cuplu, mai ales ca sunt barbat, nu pot trece peste blocajele creierului care imi spun ca nu este firesc asa ceva si ma oripileaza...in schimb,nu am nimic impotriva prieteniilor cu persoane homosexuale de sex opus(e.g lesbiene)Ca barbat,sa fii prieten cu niste lesbiene este ok,Ca femeie,sa fii prietena cu un cuplu de barbati gay este ok, dar ca un barbat sa fie prieten cu un cuplu de barbati gay mi se pare inacceptabil, consider asta unul dintre cele mai mari Tabuuri
Va multumesc pentru raspunsuri. Insa cred ca ar cam trebui sa fim mai deschisi la minte, sa acceptam sa discutam deschis despre tabuuri si mai ales sa le acceptam in viata noastra. Poate ca ma blamati, dar asta este parerea mea. Si mai am o intrebare pentru voi? Ce ati face daca intr-o zi v-ati trezi ca simtiti atractie fata de o persoana de acelasi sex cu voi? Ati nega, ati incerca sau ati accepta?
De ce nu? Atâta timp cât nu se manifestå în public si sunt respectuosi totul e ok. Asta vizeazå orice cuplu indiferent de orientare sexualå, si se numeste bunul-simt.