As dori mult sa nu ignorati intrebarea, chiar cred ca sunteti singurii care ma puteti ajuta si pot spune ca TPU-ul de obicei nu m-a dezamagit cu sfaturile sale, dar de data asta am sincer mare nevoie de ajutor pentru ca efectiv am ajuns cu viata mea intr-un mare impas... sper sa puteti gasi rabdare sa-mi cititi intrebarea.

Am 15 ani si nu am sa-mi descriu intreaga viata, doar o parte din ea care ma face sa sufar rau, rau de tot...suferinta pe care nu o pot stapani orice mi-as face.
In clasa a 8-a am ajuns sa tin mult la un baiat de care aflasem ca avea sa plece definitiv din tara sa studieze (e tot la liceu, nu va ganditi la altceva, am fost si colegi de clasa 4 ani).
Toata clasa a 8-a am suferit intr-un hal, pentru ca el ma ignora, iar eu imi tot faceam sperante, imi cream iluzii in capul meu ca si el s-ar putea uita la mine. Nu am sa descriu tot ce s-a intamplat, ideea e ca aia a fost singura data din viata mea cand am iubit pe cineva. Toata a 8-a m-a tinut ca nu stie ce simte, ca sa fim doar prieteni nu stiu ce... dar in timpul asta nu a stat in preajma altei fete.

Cand a plecat, a fost ingrozitor chiar si pentru mine ca prietena sa accept ca pleaca. Dar a plecat. De atunci vorbim zilnic pe mess ore si ore in sir. Ajungem chiar pana la 2-3 dimineata si de multe ori din cauza mea trebuie sa-si faca temele la ora aia...si sa nu va ganditi ca e chiar cine stie ce prietenie intre noi...nu stiu ce e!
Pana atunci nu ma gandisem ca e o problema sa supravietuiesc unei relatii la distanta, dar se pare ca asta am descoperit de abia acum, dupa 1 an jumate de cand imi pretind ca tin la el.
La un moment dat, ma obisnuisem cu ideea si cu prietenia dintre noi (si atat) si abandonasem orice fel de tentativa de cucerire, cu care sincera sa fiu nu sunt obisnuita, pentru ca din cauza lui a trebuit sa refuz baieti peste baieti, de mi-am facut o reputatie in liceu, asa incat cred ca acum oricarui baiat ii e frica sa se mai apropie de mine dupa cum i-am facut pe restul sa sufere.

Toata problema a inceput in octombrie, cand el a venit in vacanta de toamna aici. Tot asa, eu ramasesem cea mai apropiata pentru el, sau cel putin asa credeam, doar eram "prietena de pe mess", singura din clasa care mai vorbea cu el acolo cand era singur. Dupa o luna si jumate de vorbit 3, 4, 5 ore pe mess zilnic se purta inca la fel de rece, cel putin asa parea, chiar mai apropiat de restul decat de mine.
Problema a venit la o petrecere a unui coleg, unde eram pe un balcon, dupa ce dansasem pe un cantec destul de trist pentru mine, iar in timpul acelui dans, mi-a luat mana si mi-a pus-o pe inima lui, intregul cantec, iar lumea se uita ciudat, pentru ca doar ma refuzase ca iubita tot acel an, desi sa va spun drept, nu sunt narcisista, dar sunt chiar multi baieti care ar da orice macar sa ma aiba in preajma, iar el e un tocilar la care nu se uita nimeni in afara de mine, in mod ciudat (da, stiu...). Poate doar am dorit sa cuceresc imposibilul, si stiti cum se spune:

"Ai grija ce-ti doresti pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca."

Dar eu nu am tinut cont de asta. Am continuat sa traiesc in lumea mea, cu iluziile care imi spuneam ca el e baiatul perfect pentru mine.
La acea petrecere, dupa acel dans, eu emotiva de fel, uneori nu imi pot stapani emotiile si am mers pe balcon unde nu era nimeni si pur si simplu am plans, cu o durere pe care nu o simtisem vreodata. Apoi se aud pasi, el vine si ma imbratiseaza nu ne-am spus nimic, decat ca a ajuns sa tina la mine, nici el nu stie cum si am stat asa, imbratisati, o seara intreaga.

Atunci cred ca a fost singura data cand am fost fericita pe bune. Zilele urmatoare, la scoala, era aceeasi persoana distanta. M-am suparat rau, mi-am zis ca si-a batut joc de mine, i-am reprosat ca nu e posibil sa afirmi ca tii la cineva si apoi sa ignori persoana aia ca intotdeauna. Atunci mi-a spus "nu stiu ce simt, chiar nu stiu, dar nu vreau sa te mai stiu nefericita". Cand am auzit asta, mi s-a taiat respiratia, am zis "omul asta chiar si-a batut joc de mine si dezamagirile astea nu se mai pot repeta...deci gata!". I-am spus si lui asta. A inteles, ca oricum nu era mare dragoste pe capul lui, stiam si eu asta. Problema ca a inceput dragostea pentru el mai tarziu, poate prea tarziu pentru mine.

Problema s-a agravat, am continuat sa vorbim pe mess, doar ca parea din ce in ce mai apropiat in vorbe, imi implora sa-i mai dau o sansa, nu stiu ce, ca acum stie ce simte si ca nu a fost niciodata mai sigur de ceva. Ne certam zilnic pe tema asta, ca eu nu-l cred, nu am cum sa cred, doar nu mi-a aratat asta. Imi promitea atatea, ca va veni aici vacanta de iarna, va sta zilnic cu mine si cat de mult vroia sa ma sarute, prostii spuneam eu.
A venit aici, la scoala a fost la fel, apoi am fost intr-o excursie de o saptamana, in care s-a purtat extraordinar dar nu mi-a placut ca doar noaptea avea curaj sa faca tot felul de lucruri (nimic rau, adica, ne tineam de mana, sau ma saruta, de altfel prima oara pentru amandoi). iar eu stateam ca proasta fara sa ma gandesc la consecinte. Ziua in schimb era distant si stateam cu alti baieti ca sa-l fac gelos... el se supara rau, ca oricum venise in excursia aia doar pentru mine, desi era cu liceul meu (am fost rea, recunosc, dar si-o merita din plin). L-am tratat ca naiba, recunosc dar si el a facut asta. Totusi, mi-am dat seama, ca ma iubeste, dupa cat nu m-am incumetat sa-l cred.

Doar ca, marea marea problema e ca eu nu mai pot. Nu stiu cum sa suport. Plang zilnic cand nu e aici, in cateva zile pleaca. I-am explicat ca relatia asta imi face rau, ca nu mai suport ca lumii sa-i fie mila de mine ca trebuie sa suport o relatie la distanta si ca incearca sa ma cupleze cu altii si el nu e aici sa ma apere, exact cand am mai multa nevoie de el. I-am reprosat chiar ca sunt si distractia lui de vacanta, dar el a zis ca nu vrea sa renunte la mine orice ar fi, nu vrea sa ma uite, desi eu pot face asta... dar sincer, nu inteleg, de ce doar unul sufera ca un caine din cauza distantei si altul isi vede bine de scoala si devine chiar cel mai bun din promotia lui?

Si eu eram printre cei mai buni, dar din cauza lui, din cauza depresiei cauzate de el, de schimbarile lui, de amintiri, de orice. Mi-a scazut si media. Noroc am cu 2 bune prietene, altfel sunt singura, singura si toti s-au saturat sa-mi dea sfaturi, toti imi plang de mila si nu suport asta, am un orgoliu mult prea mare.

Azi aproape plangea cand i-am zis ca nu mai suport sa sufar pentru ca simtim diferit, iubim cu intensitati diferite si de asta eu sufar si el nu.

Ce sa fac? Sa dau cu piciorul la relatia asta? Stiu ca nu ma face fericita, ca nu pot astepta nimic, decat vacantele lui cu sufletul la gura, lui ii pasa doar de momentele alea frumoase, mie imi pasa de toate... dar nu mai vreau sa astept, adolescenta oricum e scurta si ar trebui sa fie frumoasa, fara regrete, fara atatea lacrimi.
Ce pot face? ce sa-i spun? De tinut tinem unul la altul, dar vad ca nu e de ajuns. Am o fire oribila, sunt chiar in depresie de 2 luni de vor sa ma duca ai mei la psihiatru. Am plans tot revelionul; va rog, nu radeti mine, nu sunt nebuna, doar ca nu stiu sa ma bucur de ce am. Incerc sa am o viata normala, sa ies mult, sa citesc, sa invat, sa ascult muzica, sa vorbesc cu ai mei, fac tot...si tot imi lipseste ceva, un ceva imens. Sunt jumatate din omul care obisnuiam sa fiu.

Merita sa ma sacrific? Plus ca ar putea zice ca mi-am batut joc de el, eu aveam gandurile de a o termina de mult, dar tot am stat si mi-a placut sa ma sarut cu el, sa ma tin de mana, sa ma vad, tot ce vreau e o relatie normala, cu el. Dar nu am cum sa obtin asta si nu pot accepta asta, desi el pare foarte optimism si zice ca dragostea te face sa treci de toate greutatile, dar eu nu pot intelege asta!

Un sfat, o incurajare, ceva orice!

O dragoste la distanta, poate fi mult mai puternica si mai intensa decat una apropiata.Cand tinerii sunt puternici ca voi, cand sunt copii buni, fosti tocilari, nu e nevoie neaparata de apropierea fizica.In clasa a 8-a el era prea imatur pentru a intelege ce e iubirea, plus ca era distras si de ideea ca trebuie sa paraseasca tara. E un lucru nu tocmai usor, crede-ma. Integrarea intr-o societate straina se face in generatii, nu de la o zi la alta.Baietii romani nu-si gasesc usor fete in alta tara, in primul rand ca iubirea e frumoasa "in limba materna ". Cuvintele de dragoste, le rostesti in limba romana. Alte tari sunt si foarte sarace la cuvinte de alint.De exemplu, in Austria unde sunt eu, se spune doar "schatzi"-adica draga.Suna aiurea, nu? O fata e mult mai matura decat un baiat de aceeasi varsta.Acum,dupa ce a vazut cu ce se mananca "strainatatea", si-a mai limpezit capul si sentimentele.Eu cred ca si el te iubeste, dar ii vine greu si e si neincrezator din cauza distantei. Tu, ti-ai consumat cu prea mare intensitate dragostea, ai ars ca o lumanare si sper eu ca nu te-ai si stins ca si ea. Sper ca nu esti depresiva, sper ca esti doar obosita de aceasta incertitudine, de aceasta iubire aproape imposibila. Dar asculta o poveste, petrecuta in Iasi, acum multi ani. El, student la medicina, ea, asistenta medicala. El evreu, dintr-o familie extrem de religioasa. Familia lui nu au acceptat o ortodoxa drept sotia fiului lor.Au devenit amanti, ca pe vremea aceea nu se facea asa de azi pe maine (sex). Dupa ani de zile, doctorul primeste o bursa de studii in Germania. Nu s-a mai intors de acolo.Peste alti ani, s-a casatorit cu o evreica, pe care nu o iubea. Ori de cate ori putea, venea in tara la romancuta lui, telefoane, scrisori(nu exista netul). Romanca nu s-a casatorit niciodata, l-a iubit toata viata pe el. Era prietena cu matusa mea, si bineinteles ca aceasta a intrebat-o de ce toate acestea. Femeia i-a raspuns:decat o viata alaturi de un om pe care nu-l iubesc, mai bine cateva zile pe an, sa ma simt "zeita". Energia pe care mi-o da, ma face sa uit cat de repede trece timpul.Asadar,chiar ca trebuie sa gandesti pozitiv, viseaza cu ochii deschisi, peste cateva luni va veni la tine din nou.Vei fi zeita! Viseaza ca doi ani trec repede si poate vei merge la studii in tara lui.Viseaza,ca toate visele pot deveni realitate. Da-i si lui si tie o sansa. Uneori, chiar ca viata bate filmul!

O dragoste la distanta, poate fi mult mai puternica si mai intensa decat una apropiata.

Cat timp ti-a trebuit sa scrii acest text?
Intr-adevar iubesti, iubesti cu inima si cu sufletul unei adolescente de 15 ani, dar iti spun un lucru, peste 2 sau 3 ani vei rade de situatia prin care treci acum, te vei mai indragosti, in acest timp, de 4 sau 5 ori, pentru ca asa este viata si tinetetea tumultoasa...
Priveste in jurul tau, oare s-au terminat baietii, oare tu nu mai esti tanara?
Nu plange!
Niciun barbat nu merita, sa fie scladat de lacrimile unei femei... poti sa te superi pe mine acum, dar peste catva timp imi vei da dreptate...
Ochii, care nu se vad, se uita dupa... altii, ai asa mare incredere in el si in promisiunile lui?

Pai e bine ca iesi te distrezi si pun pariu ca cel mai nasol e noaptea dar trebuie sa te gandesti ca nu e singurul baiat din lumea asta.
Stiu ce simti, gandeste-te ca te-a facut sa suferi si ca ai varsat multe lacrimi pentru el daca te iubea macar pe jumatate cat il iubesti tu era cu totul altfel.
Asta nu mai e iubire la tine e obsesie.
Acum poate si-a dat seama ca te iubeste dar tu te-ai schimbat si ai devenit de gheata din cauza lui.
Vei gasi un baiat care sa te pretuiasca asa cum iti doresti tu.

Draga mea, sa stii ca tu nu poti spune de la aceasta varsta ca il iubesti, deorece nu poti iubit cu adevarat de acum, adica iubirea inseamna sa iti dai viata pentru persoana respectiva, sunt o mie de baiati in tara si in lumea asta si poate mai cu capul pe umeri si mai draguti, iti zic sa nu continui relatia deoarece asa o sa suferi mereu si nu cred ca asta iti doresti, sa ii spui ca odata ai tinut enorm la el si el ti-a dat cu piciorul, acum lasa'l sa sufere sa vada ce simteai tu atunci, iti sugerez sa vb cu un phiholog nu este absolut nici'o rusine sa vb cu unul, asa poti scapa mai usor de asta

Eu cred ca deja ti-ai dat singura raspunsul, doar ca nu esti pregatita pentru el.Stii destul de bine ca nu poti obtine ce vrei de la el, stii ca nu merge, atunci nu inteleg de ce continui.
Stii ca suferi un timp, dar dupa acel timp iti va trece, si vei redeveni cea de dinainte.
Nu-ti dai seama inca acum de tot, dar crede-ma ca daca acum patesti alte lucruri cu el, si vei fi chiar nevoita sa te desparti de el, pe viitor iti va fi foarte greu sa accepti un alt baiat, si gandul iti va zbura tot la acesta.
Cel mai bine e sa vorbesti cu el, sa-i explici, si sa nu te lasi influentata de vorbele lui de "amor", si de faptul ca te roaga/implora.
Trebuie sa gandesti in sinea ta ca a fost atata timp in care el nu a stiut pur si simplu ce simte, si ai suferit atat din cauza lui.Deja a trecut prea mult timp.Nu-ti pierde clipele fericite pe care ti le aduce aceasta varsta! Bucura-te de anii de liceu, si lasa "dragostea cu nabadai" pe mai tarziu. Distreaza-te, insa totul in limita bunului simt!

Bafta multa!

Numai pune la suflet, vezi cum faci sa te doara in fund de oricine, de orice (mai putin de familie) si nu o sa mai suferi ...Eu nu am pus niciodata la suflet nici-o fata cu care am fost si am ajuns bine!

Primul prieten, mi-aduc aminte ca asa era si la mine. El timid si eu timida. Am asteptat o vreme destul de mare sa se incumete sa ma sarute. In fine...trec peste. E frumos ca il iubesti, e frumos sa iubesti. Esti o norocoasa, eu nu am iubit niciodata si nici nu cred ca voi iubi pentru ca "gandesc cu capul nu cu inima". Eu zis sa nu te desparti de el. Pana la urma de vorbit tot ve-ti vorbi pentru ca tineti unul la altul. Si el tine la tine din cate vad dar poate nu stie sa iti arate. Poate e si el orgolios si de aceea nu face atata zarva pe tema distantei ca sa nu zici ca e disperat sau ceva de genul. Eu zic sa continui aceasta "relatie". Pana la urma dragostea asta care i-o porti se va atenua sau chiar v-a disparea. Nu mai face atata caz pe seama distantei si a altor...detalii. Pentru tine normal ca nu sunt detalii acum, dar vei vedea cu timpul, dupa mai multe relatii ca nu are rost sa te consumi atat. Lasa-te dusa de val. Restul va veni de la sine. Un lucru e sigur. Baiatul asta tine la tine.

Scumpa dupa ce va pleca incearca sa cunosti pe altcineva care sa te faca fericita. bine nu este usor sa il uiti dar daca incerci sa cunosti pe altcineva si sa te apropii vei vedea ca va fi altfel deoarece incet incet il vei uita pe acel nesuferit. du-te la phisiatru si termina cu depresiile (aici nu rad de tine) doar ca este mai bine asa...
succes :*

Eu zic ca el nu te merita dupa cum si-a batut joc de tine inainte. Ai dreptate ar fi fost bine sa fie tot timpul langa tine sa te ocroteasca, dar nu se poate.Decat sa suferi o perioada lunga de timp mai bine termino acum si vei suferi doar putin la inceput. Sper ca te-am ajutat :* :X Numai bine si sa nu mai plangi... Pup.

Si eu am aceeasi varsta ca si tine... sfatul mau este sa incetezi reletia cu el( cel putin pentru o perioada). Nu merita sa-ti faci atata rau, gandindu-te la el. Nu uita:timpul le rezolva pe toate!

Va multumesc mult pentru sfaturi! Chiar ma bucur ca mi-ati raspuns, sincer ma asteptam sa ma injurati dupa ce mai roman am reusit sa scriu.

De admirat faptul ca va iubiti insa acum nu puteti schimba situatia dintre voi. Fie ai rabdare pana cand veti putea face ceva pentru a va fi alaturi fie renunti acum, tu stii cat poti fi de rabdatoare.Intre timp ar fi bine sa nu-i mai reprosezi ca nu te iubeste daca nu sufera fiindca sunteti departe; ideal ar fi sa te poti detasa si tu putin de problema si sa fii asa ca el.
Sunteti la varsta la care e o prioritate sa va puneti o baza pentru viata ce va urma prin studiile pe care le faceti. E frumos sa-ti implinesti visul de iubire dar pentru asta trebuie sa fii la randul tau implinit, adica sa fii o persoana care se simte implinita si multumita de ceea ce reuseste ea sa faca prin forte proprii.
De aceea e bine cum procedeaza el, isi vede de studii si are grija si de tine in masura in care timpul ii permite.
In alta ordine de idei: sa stii ca, in general, persoanele mai timide isi manifesta mai greu sau deloc sentimentele atunci cand e mai multa lume in jurul lor; de acolo raceala lui in prezenta altora.
Pupic!
Tu decizi ce vei face insa tine cont de faptul ca scoala e preocuparea voastra de baza!
Bafta!

Zii :ma dev ce nu ma placi eu te iubesc si ing putin si vei vedea ca asa este si eu am patit la fel am reusit avem doi copii si el m, a iubeste bine tot frumoasa sunt ppspsppspspsps ceau

Pai eu m-am gandit ca daca vrei sa incerci sa ii spui ca il iubesti dar nu ai curaj il poti invita la bal. el o sa isi dea seama ca tu il placi. atunci el daca iti spune da inseamna ca si el simte ceva pentru tine. fii tu insatii cand il intrebii ceva. trebuie sa ii spui adevarul.si eu trec prin aceasta situatie. funda?

Fii tare fato, mai sunt baieti pe lumea asta, esti tanara si ai toata viata inainte, eu am 13 ani si am plans si eu dupa un baiat, si mi-am dat pana la urma seama ca niciun baiat nu-ti merita lacrimile, pricepi? Asa ca lasa suferinta deoparte si gandeste-te la ce e bine, ca poate el e cu altcineva si pe tine te-a uitat, ..Fii tare ce ok?

Vorbesti de depresie,
Ca de-un episod din Seinfeld!

Sall,nu ti-am citit toata povestea dar iti rspund pentru ca STIU PRIN CE TRECI!
Eu, am 11 ani dar, din clasa a 3-a imi place de un baiat care, ca in cazul tau, ma ignora mereu! Acum sunt in clasa a 5-a dar e la fel, neschimbat!
Desi nu pot sa inteleg, cum de toata ziua, si acasa si la scoal, rad, glumesc iar seara incep deodata sa plang! Uneori ma gandeam sa renunt dar "e asa dragut" imi spuneam mereu si nu am putut sa renunt pana in aceasta vara, cand, datorita unei fete care imi este cea mai buna prietena am luat o decizie: sa renunt!
Acum ma gandesc ca o sa vada el odata ce a pierdut! Nu ma mai gandesc deloc la el! Si cred ca si daca isi va da seama tot va fi cam tarzior!

Te inteleg perfect.am o poveste asemanatoare.am 16ani si iubesc un baiat.am facut cunostinta datorita surorii lui e cea mai buna prietena a mea.nea intalnit 3luni au fost cele mai frumuase zile din viata mea.mi se parea ca nu ne vom desprati niciodata.dar intr-o zi fosta lui prietena s-a bagat intre noi si ne-am certat el nu a tinut cu mine dar a tinut cu ea si neam despratit...un timp lung n-am vb pe urma m-a sunat odata a doua aora.eu nu puteam intelege ce vrea.i-am prospus sa ne vedem.am esit am vb am crezut ca ne vom impaca dar am amflat de la sora lui ca comunica cu fosta lui prietena.iar am esit am vb despre asta si mi-a spus ca n-are nimic cu fata aia dar m-a mintit si din nou ne-am certat.dar pe urma a inceput sa-mi scrie mi se parea ca din nou ne vom impaca.imi trimetea sarutari spunea ca se gandeste la mine.mie nu imi venea a crede eram pe al 9lea cer de bucurie.dar stii la urma am aflat ca era doar mila de mine.asa de tare m-am suparat ca i-am propus sa nu comunicam si stii ce a facut a acceptat asa cu usurinta.au trecut deja 3luni si nu pot uita in toata ziua plang nu es cu nimeni.nu accept sa ma intalnesc cu nimeni in assteptarea lui.da lui ii este tot una de mine.dar ma gandesc ca sunt multi baieti care vreau sa se intalneasca cu mine dar eu nu accept.cred ca il voi iubi mereu numai pe el chiar daca voi avea pe altul