Buna tuturor! As dori si eu un raspuns in legatura cu efectele stresului, al atacurilor de panica, respectiv al palpitatiilor zilnice in timpul sarcinii. Sunt insarcinata in luna a 7-a, iar in urma cu 2 luni a murit mama, persoana mea de baza si cea mai buna prietena deopotriva. Moartea ei a survenit subit in urma unui atac de cord, care cred eu ca ar avea legatura cu unele situatii ale altor persoane din familie, insa continui sa ma invinovatesc si eu pe mine, ca "daca nu as fi spus asta."(detalii despre situatiile delicate mai sus mentionate), "daca o obligam sa mearga la medic si nu doar ii sugeram", "daca as fi fost acolo, poate reuseam sa o resuscitez pana la venirea ambulantei". Mentionez ca si ceilalti membri ai familiei ma cauta mai rar, se comporta ciudat in urma decesului, desi eu as avea nevoie de mai multa comunicare, mai ales acum. Daca mi-ati putea veni in ajutor, in primul rand sa imi spuneti daca aceste stari au efecte foarte grave asupra fatului si cum sa trec peste situatia asta sau macar cum sa ma mai linistesc putin?

Ai putea sa faci tu primul pas catre membrii familiei, ca toti treceti prin aceeasi durere si drama.
Daca ai nevoie nu sta sa astepti, cere ajutorul familiei!
Si daca iti pasa de copilasul din pantec, atunci cupleaza creierasul si evita sa mai fci atacuri de panica care sunt generate de mintea ta care gandeste numai negativ.
Evita sa vezi filme grele, cu batai, suspans, trillere ori drame.
Evita sa asculti muzica trista, hard rock sau orice iti ririta sistemul nervos.
Asculta muzica vesela, care te face sa dansezi si inconstient iti ridica moralul si starea de spirit. Stiu ca nu-ti arde de cantat si dansat, dar ai nevoie sa iesi din depresia in care te afunzi, fiindca te nenorocesti pe tine si pe copilasul din pantec.

Stiu foarte bine prin ce treci, fiindca eu mi-am pierdut in decurs de numai 2 ani, toata familia: tata, mama si sora. Am fost la pamant si am facut diabet si cancer pe soc emotional. As fii fost moarta demult daca nu mergeam la psiholog care sa imi dea sfaturile care ti le-am dat eu mai sus.
haide, cu vointa si dorinta sa nasti un copil sanatos, fa ceea ce trebuie si fii pozitiva!

Este de dus la ginecolog si la cardiolog. Eu in urma decesului tatalui cand eram insarcinata in 6 luni, au survenit stari asemenea, hipertensiunea arteriala si nastere prematura cu restrictie de crestere intrauterina. Monitorizeaza-ti tensiune si daca depaseste 140/90 te duci de urgenta la camera de garda a maternitatii. Fii atenta sa miste copilul. Nu vreau sa te sperii, ci doar sa iti spun ce ai de facut.

E o situatie delicata si chiar si nefiind insarcinata, te-ar fi afectat si nu ai fi trecut foarte usor peste.
Ar trebui sa te imbarbatezi, chiar si daca ai vorbi cu prieteni sau familie tot pe tine te ai, la sfarsitul zilei cu totii suntem singuri.
Creierul poate fi dusmanul tau nr 1 asa ca incearca sa faci altceva cand ai stari proaste sau momente de depresie. Orice altceva, pune o melodie vesela, un colind, bea un fresh de fructe, vitaminele iti ridica moralul sau orice altceva te facea sa te simti bine inainte.
In legatura cu familia, cred ca ar trebui sa ii cauti tu, nu conteaza ce ai fi facut in alta situatie sau daca nu ati fost apropiati nici pana acum, daca tu acum ai nevoie de comunicare si simti nevoia, fa-o.

https://www.youtube.com/watch?v=WiPiRokxIEY
"Stiu, un copil se naste acum.
Da, stiu, un batran isi ia ramas bun."
Nu e o melodie care iti va ridica moralul acum, dar poti sa plangi tare sa te descari si dupa, gata.

Incearca sa vezi partea pozitiva, o parte din mama ta va fi in copilul tau si nu vrei sa-i pui sanatatea in pericol, asa ca de fiecare data cand ai atacuri de panica sau te simti stresata/ai palpitatii/vrei sa clachezi, gandeste-te la asta. Nu e usor, dar trebuie.

Succes si nastere usoara!

Faptul că te învinovățești e firesc oarecum, pierderea unei persoane dragi e dureroasa, ți-ai fi dorit să faci mai mult.
Nu e vina ta, stai liniștită. Probabil că și ceilalți sunt afectați, de acolo și comportamentul ciudat. Întreabă-ti medicul dacă poți lua ceva ușor, sa te mai calmeze. Și încearcă și tu singura sa te liniștești, găsește-ti motivația in copilașul care tocmai urmează să sosească.

Fiecare trece prin moartea unui parinte diferit. Legat de atacurile de panica- e ceva destul de asteptat avand in vedere ce s-a intamplat. Atunci cand te apuca gandurile de neputiinta, panica, anxietate, sa te focusezi pe burtica, sa o iei in brate, sa-i povestesti despre mama ta si ce chestiute frumoase ai invatat de la ea si sa-i induci asa practic sentimente de afectiune.
Daca poti totusi incearca sa vorbesti cu un consilier sau psiholog despre asta.
Nu uita ca ce a fost a fost, si oricat de mult te-ai rumega ca "daca si cu parca"tot la realitatea asta te intorci, incearca sa stai aici pentru ca acel copil o sa aiba nevoie de tine sa-l/o ghidezi in lume. Vorbeste cu partenerul tau sa te ajute cu respiratia in caz de atacuri de panica.

Cu siguranță starea ta fizică și cea psihică au impact asupra fătului. Să știi că nu trebuie să te învinovățești pentru că moartea mamei tale nu este din vina ta. Chiar dacă tu i-ai divulgat niște informații sensibile cu siguranță nu astea au fost cauza decesului. Învinuindu-te nu faci altceva decât să-ți agravezi starea și nu este ok pentru niciunul dintre voi (tu, bebe, partener). Mama ta s-a dus și înțeleg că este o pierdere mare pentru tine, dar cursul vieții acesta este, iar tu te pregătești să aduci pe lume o nouă viață. Axează-te pe familia ta, pe copilul ce trebuie să vină pe lume și pe partenerul tău pentru a avea viața cât mai bună și liniștită. Succes.