Bucurestiul. Ai ocazia sa sta in capitala, sunt multi care ar vrea sa ste in Bucuresti iar tu ai aceasta ocazie.
Ai putea fi tousi un pic mai explicita cand te referi la faptul ca nu te-ai acomodat? adica... cuc e nu te-ai acomodat? cu oamenii? cu ce?
Dupa parerea mea Timisoara este un oras linistit dar nu cu atatea oportunitati. Bucurestiul este opusul total Timisoarei.
Depinde de firea ta, depinde de ce iti place sa fcai, de locul de munca, locatia ( pentru ca Bucurestiul e foarte mare; de 5 ori mai mare decat Timisoara). Bucurestiul este un oras alert la care nu toata lumea se poate adapta, daca nu ai cum sa astepti ca Bucurestiul sa se mai schimbe cu gandul ca poate-poate ramai aici ci tu ( daca iti doresti intr-adevar) da te schimbi dupa "formatul" lui
sper ca ti-am fost de ajutor:*
Un loc unde nu te simnti bine e ca o inchisoare, mai bine te duci acolo unde iti place tie, iar timisoara e un oras ff frumos
Bafta
Cred că Bucureşti (deşi acum stau în Cluj şi-mi place mult) pentru că acolo ai oportunităţi de angajare mai mari şi mai bine plătite.
Totuşi, dacă e să nu ţin cont de asta şi să aleg doar între cele două propuneri ale tale, aş merge tot pe Bucureşti.
Bănăţenii sunt prea mândri de ei fără vreun temei real. Plus că între Timişoara şi Bucureşti nu mai sunt aşa de mari diferenţele acum.
Salut.
Timisoara.
E f greu sa te acomodezi in Bucuresti daca nu esti nascut acolo. Oricum, Bucurestiul e un oras obositor.
Eu m-am mutat in urma cu 2 ani in Bucuresti de la Cluj-Napoca. Mi-a luat cea pana m-am adaptat si vroiam sa ma mut inapoi, dar cu timpul m-am obisnuit si chiar imi place aici. Desi e un oras mult mai agitat, aici sunt mai multe posibilitati(job-uri, divertisment etc.).
Ti-as sugera sa stai si sa pui in balanta avantaje si dezavantaje. Pana la urma este decizia ta.
Succes!
Eu sunt plecata din țară de 4 ani jumate, sunt în Madrid. Nu m-am acomodat aici nici cum și în orice clipa as pleca acasă însă hai sa fim realiști acasă ce pot face? Mai nimic. La tine e mai ușor București Timișoara... gândește-te și tu la posibilitățile ce ți le oferă București și compara cu ce ai în Timișoara. Oricum nicăieri nu-i ca acasă asta e clar.
Nu m-am obisnuit cu stilul de viata alert si mai ales cu oamenii, nu am prieteni, familie, doar un iubit pe care-l stresez toata ziua ca mi-e dor de casa si ca as vrea sa plec acolo... din acest motiv nici planuri nu prea ne mai facem si mentionez ca sunt si singura la parinti, mama e plecata in Spania...
Atunci cand ai prieteni treci mai usor peste probleme
daca esti studenta si putea sa te imprietenesti cu niste colesi si sa iti foemezi un grup de preteni
daca nu, nu e nici o probleme, roaga-ti iubitul sa te prezinte altor prieteni de ai lui( care cel mai probabil v-or avea si ei prietenele lor)Ai putea sa te "lipesti" din una dintre fetele din grupul lui de prieteni ( pentru ca probabil are multi prieteni, mai ales daca sta in Bucuresti de cand era mic) cu care sa vorbesti orice si sa ii zici care sunt problemele tale,... etc. Daca ai pe cine cu care sa vorbesti e mult mai usor sa treci peste probleme
PS: stiu cum e sa nu ai pe nimeni langa tine, eu stau in Bucuresti iar tat a fost nevoit sa plece la Piatra Neamt pentru ca tatal lui ( bunicul meu) se simtea foarte rau iar mama era plecata in Italia. Nu stiam sa gatec, nu stiam sa calc, nu stiam sa fac nimic pentru ca sunt sinfura la parinti si toata lumea ma rasfara pe mine, sici unchii si matusile mele nu au copii iar bunici... eu sunt singura lor nepoata, asa ca" toata lumea pentru mine". Dar a trebuit sa ma adaptez, sa merg singura la scoala, sa imi fac mancare, sa imi calc rufele, etc. In acele 6 luni am invatat de fapt ce era munca si trebuie sa recunostc a munca nu e chiar asa plauta
Buna.Eu am stat un an in Bucuresti si la fel ca si tine nu am putut sa ma acomodez deloc! Acum locuiesc unde locuiam inainte de a fi venit in Bucuresti si sunt foarte multumita de decizia pe care al luat-o! Cred ca decizia iti apartine tie, pune in balanta unde te simti cel mai bine si acolo alege sa stai!