Bună tuturor.
De cativa ani sunt mutata de acasa si ma intalnesc cu parintii in weekenduri.
Copilaria mea nu a fost una fericita, tata chiar daca nu consuma alcool era un om foarte strict si facea scandal din orice maruntis. Am trecut greu peste si m-am eliberat cand am crescut si am plecat de acasa. Pastram o relatie buna insa destul de distanta pentru ca el a ramas aceeasi fire, vorbim doar strictul necesar. Mereu dupa intalnirea cu ei, plang zile intregi si ma doare sufletul deoarece o vad pe mama. Mama e mereu cu capul lasat, cred ca o terorizeaza in continuare. Ea zambeste de rusinea mea, dar vad ca imbatraneste pe saptamana ce trece si ma doare sufletul de mor. De salvat nu mai am cum sa o salvez, pentru ca ea e resemnata cu o viata de rahat, doar cand o sa moara tata (si ma doare tare ca gandesc asa). Cum sa fac sa nu ma mai afecteze atat de tare, am atacuri de panica noaptea, o visez pe mama batuta, nu mai dau randament la lucru pentru ca mereu imi vine in minte imaginea ei si nu mai vad rostul vietii pentru ca nu pot sa o ajut?

Este greu ca cineva din exterior sa vina cu o solutie buna pentru rezolvarea problemei. Din cate inteleg nu se pune problema intre o despartire intre parintii tai. Probabil mama este dependenta de sotul ei si financiar si emotional. Plus ca viata grea pe care a avut-o pana acum a invatat-o mai degraba sa fie captiva, decat sa se gandeasca cum sa se elibereze. Oamenii care sunt abuzati mult timp dezvolta niste tipare comportamentale care sunt greu de depasit fara ajutor specializat. Dar ma gandeam ca totusi ai putea incerca sa o ajuti sa isi gaseasca o ocupatie sau un program (sa isi faca un abonament la aerobic unde o sa intalneasca si alte doamne sau sa se inscrie la un curs de dans, de limba engleza etc.). Daca ar iesi un pic din mediul ala macar ar ajuta-o sa isi limpezeasca gandurile din cand in cand. Apoi, nu stiu care este situatia financiara, dar daca cumva aveti bani, ar folosi sa se duca la psihoterapie. Astea ar fi ideile mele pentru mama ta. Iar pentru tine, tot ce pot sa spun este sa incerci si tu sa citesti (pe google, in carti) despre traumele copilariei si sa intelegi ca viata parintilor nu este responsabilitatea ta de fapt. Tu suferi pentru mama ta pentru ca ai in subconstient ideea ca tu ar trebui sa o salvezi. Cumva sa inveti sa iti gestionezi emotiile pe care ti le dau intalnirile cu familia. Sa intelegi mai bine ce simti si de ce simti. In principiu tot o terapie la psiholog ti-ar fi si tie utila. Dar oricum, si cititul o sa ajute. Pentru persoanele care traiesc intr-un mediu abuziv, de fapt singura solutie este sa iasa din mediul acela. Dar daca este imposibil, macar niste informatii despre cum functioneaza psihicul tot sunt utile.