Sunt intr-o dilema foarte mare, o dilema care ma pune la pământ. Sa va povestesc. Sunt intr-o relatie de aproximativ 4 ani jumate. Primii doi ani au fost foarte grei. Parintii nu erau de acord cu noi, noi ne iubeam, bla bla bla. Intr-un final totul a ajuns sa fie bine si el a luat un împrumut bancar, a cumparat o garsoniera unde sa putem locui impreuna liniștiti. A urmat al 3 lea an, care a decurs cat de cat normal. Problema e ca la un moment dat, am avut o tentativa sa il las. Parca nu mai era ce imi doream, nu stiu...eram pe cale sa plec la parintii mei si asa, brusc, m-am schimbat la 180 de grade. Am intrat in depresie. Ma învinovățeam pentru ideea pe care am avut-o. Cumva parca am realizat ca il iubesc si ca nu pot trai fara el. Bineinteles, el habar nu avea de chestiile astea. Menționez ca eu chiar am inceput sa vorbesc cu un baiat si deja eram putin mai mult decat prieteni. Subliniez VORBEAM, pentru ca doar discutam pe Facebook. Dar discuțiile ajungeau putin mai departe. Ma rog, am reusit sa trec peste acea perioada, am regretat ce am facut. Au mai trecut cateva luni si am aflat ca el ma înșela. Din nou, am vrut sa plec. Șocul mi-a fost imens pentru ca eu aveam mare incredere in el. Ca sa va imaginați cam câta incredere aveam, el vorbea cu acea fata cat era langa mine. Pentru ca eu nu ma uitam deloc in telefonul lui. Pana la urma l-am iertat pentru ca m-am gandit ca asa cum mi-a parut mie rau pentru ce am facut, sigur ii pare si lui. Se vedea ca ii pare rau, oricum. Dar de atunci, iar mi-a aparut acel sentiment ca vreau sa plec. Vreau sa il las. Dar mi e teama. Parca nu as vrea. Si parca as vrea. Mi-e greu sa fac asta. Si nu cred ca as avea puterea sa o fac. Parca il iubesc. Dar daca il iubesc de ce am aceasta senzație ca vreau sa il părăsesc? Va rog, cei care ati trecut prin asa ceva, cum ati procedat? Ce sa fac? Am inceput iar sa am stări de depresie, dar nu pentru ca ma învinovățesc ca vreau sa plec. Ci pentru ca vreau sa plec si nu am puterea de a o face.
Ordonare:
După relevanţă
Buna,
Cred ca iubirea voastra a mers paralel cu intamplarile care le-ai povesti deoarece cred ca si el dorea despartire dar nu a vrut el sa faca pasul.
Tu ai avut gandul sa-l parasesti ca ai simtit ca s-a schimbat ceva dar ai dat pe tinemine vina.
Cred ca amandoi ramaneti in relatie din obisnuinta si sex daca se mai intampla.
Daca vezi ca continui sa te simti asa incearca sa pleci sa devii independenta in toate felurile.
Răspunde
Cred ca nu-l mai iubesti dar te tine obisnuinta langa el si regretu pentru toate sacrificiile pe care le-ati facut ca sa tineti relatia
Pai ar cam fi cazul s-o termini.
Scapati fratilor de frica aia de a incerca ceva si cu o alta persoana, ca nu ai de unde sa stii daca o sa fie mai rau(ca la asta va ganditi toti cand va aflati pe punctul de a pune STOP) sau daca o sa fie mai bine(de multe ori asa e).
De ce l-ai indepartat pe baiatul cu care vorbeai pe Facebook?
N-ai o urma de regret ca ai facut asta?!
Răspunde L am îndepărtat pentru ca am realizat ca nu e ok ce fac, ca am o relatie. Nu mi e frica sa incep ceva nou si chiar ma "entuziasmează" gândul. Mereu mi-a placut "noul" si niciodata nu am fost speriata de el. Nu asta este motivul pentru care nu pot pune punct. Nici macar eu nu cunosc motivul si tare as vrea sa mi dau seama de el.
De fapt nu-l mai iubesti demult, de pe vremea cand flirai cu altul si iti era mintea la altul.
Nu te mai mintii daca tot nu esti fericita.
Fii macar 1 data in viata ta cinstita si spune-i ca nu merge relatia si este mai sanatos sa va despartiti acum, odata ce nu exista viitor impreuna.
Se pare ca si el trece prin acelasi lucru, odata ce discuta cu altele pe ascuns.
Faceti-va un cadou amandorura: despartiti-va in termeni prietenesti si vedeti-va de drumuri separate, ca sa aveti sanse cu alti, sa fiti fericiti.
Si cum ar trebui sa fac asta? Daca deschid subiectul, face ca nebunul. Nici nu vrea sa auda de despărțire.
Este mai simplu decta crezi!
Iti faci bagajele si pleci!
Nu vrea a auda despre ceva atat de important, nu-i nimic, ii arati ca trebuei sa te trateze cu respect si sa participe la discutie, ca nu esti un copilas de care sa-si bata el joc, sau sa-l manipuleze cum vrea.
Spune-i la modul ce-l mai serios sa pleci si fa-o!
Cum definești iubirea?
Cum o simți?
Cum -parcă- nu o mai simți?
De ce ai rămas până acum?
Eu am învățat așa, nu din cărți, ci de la viață, din experiența de o viață.
Cel mai bun soț (soție), iubit (iubită), partener ( parteneră), (am pus ambele sexe, pentru toți) este acela pe care îl ai.
Cel mai bun, minunat perfect, de dorit, de păstrat, de iubit.
Stai așa!
Dar dacă e beat zilnic și te bate?
Nu. Vorbesc de situații normale nu de sacrificiile Sfintei Rita.
Variante.
Ori te decizi să rămâi cu el, dar atunci te-ai decis că el este omul.
Atunci o să definești altfel ce înseamnă iubirea pentru tine.
Ori te decizi să o iei de la început cu altul.
Care o să hotărască el poate, să te trimită la plimbare, pe motiv că parcă s-a săturat de tine, că vrea ceva nou.
Și așa mai departe.
Așa că întreb și eu, ce e aia iubire pentru tine?
Ceva care- așa simți tu-?
Cum simți?
De ce nefolositor? Ce e deranjant la răspunsul meu. Fiecare răspunde cum considera, nu cred ca trebuie sa dam calificative la orice răspuns
E un mosneag care la lasat muierea, de aia e deranjat
Nu stiu daca pot da o definiție pentru acest cuvânt. Dar consider in primul rand ca atunci cand iubesti fă-i sacrificii multe. De fapt, cred ca asta definește cel mai bine iubirea. Sa te sacrifici pe tine ca persoana si ca om, pentru cel/cea pe care o/il iubesti. Sa uiti de binele tau, peocupandu te si gândindu te la binele persoanei de langa tine. Sa ai o bucata de pâine si sa preferi sa o dai persoanei iubite, iar tu sa ramai nemâncat pentru tot restul zilei. Cred ca asta este iubirea.
Atata timp cat erai cu altul pe felie si aveai relatie si nu mai tineai la el, te mai mira ca te-a inselat? Culmea ipocriziei la oameni.
Cred ca formularea ta e putin cam deplasata. Nu am reusit sa scriu foarte pe larg povestea. Da, poate sunt "ipocrita" dar la mine totul s-a rezumat la discutii pe chat si doar ne mai întindeam la discutii copilărești gen "te pup" "pe buze?". El a avut curajul de a merge mult mai departe. In afara de asta, omul este exagerat de gelos. In timp ce eu nu aveam voie nici macar sa am discutii, cu cea mai buna prietena a mea, legate de iubitul ei, el isi permitea luxul de a privi fete total dezbrăcate, isi permitea sa aiba la prieteni fel si fel de femei, desi mie mi-a interzis accesul la Facebook( dar totusi am un cont fals) si iti mai pot scrie sute de exemple. Subliniez cuvântul "isi permitea" pentru ca eu nu ii permiteam. Si nu pentru ca eram geloasa, ci pentru ca asa cum el imi cere mie anumite lucruri, consider ca mai intai trebuie sa le poata îndeplini si el. Nu stiu daca m-am facut înțeleasă. Ideea e ca pana sa il "înșel" eu pe el, el m-a neîndreptățit pe mine cu multe altele. Si pana la urma tot mie mi-a parut rau pentru ce am facut.
Stii care e faza? Arunci cu namol in el, dar tu ai decis sa te apropii chiar si virtual de cineva, prin conversatii care depasesc limita bunului simt( asta daca esti intr-o relatie), eu nu am inteles niciodata de ce voi femeile alegeti sa vorbiti si cu altcineva pe timpul relatiei, va face pe voi sa va simtiti mari cuceritoare? pozati toate in sfinte, cand majoritatea sunt neserioase.
Cunosc specia asta, cunosc exemplarele de la voi din gen...si cunosc cazuri exact ca la tine, mari victime cand ele nu-s nici macar clanta usii de biserica.
Cat despre prietenul tau, nu trebuia sa insele, trebuia sa puna capac relatiei, aici il condamn si pe el, dar nu o fac total deoarece ai calcat pe bec, el l-a spart, iar tu ai dat peste el fara sa-l spargi,, caci de la simple conversatii pleaca foarte usor spre alte orizonturi/
Greșești enorm vorbind in necunostiinta de cauza. Nu arunc cu noroi in el. Ceea ce am facut eu a fost doar sa povestesc anumite evenimente, ca sa nu ramai cu proasta impresie ca bă eu sunt cea rea si el e sfânt si nu a facut nimic gresit in relatia asta. Daca ai citit bine de la inceput, probabil ai remarcat si fraza "parintii nu erau de acord". In special tatal meu nu era. Si stii de ce? Pentru ca de la bunul inceput al relației m-a "sugrumat" cu Gelozia. Deci nu sunt eu usa de biserica dar nici el nu este. Una peste alta, eu doar am discutat pe chat si nu am mers spre "alte orizonturi". Mai presus de el mi-am realizat greseala si mi-am regretat-o amarnic. Dupa cum am zis, am intrat in depresie si ma uram pentru ce am facut. Ma gandeam ca merit sa fiu omorâtă pentru ca el chiar ma iubeste si nu merita asa ceva. Ei bine, el s-a si intalnit cu "amanta" si au facut foarte multe. In timp ce eu am avut puterea sa il iert, el daca ar afla de discuțiile de pe chat te asigur ca ar fi in stare sa ma omoare in bataie. Colac peste pupaza, nu dupa mult timp dupa ce l-am iertat, am descoperit ca el foloseste aplicații de dating gen "badoo". Ok, cine e vinovatul? Nu zic ca eu nu am vina, dar totusi sa fim realiști. Sa tii o femeie ca intr-o inchisoare dar tu sa ai voie sa faci ce vrei, nu mi se pare prea ok. Si ca sa iti raspund in acelasi mod "nu va inteleg pe voi, bărbații de genul asta. Ok, te ai saturat de prietena ta, vrei pe alta mai buna, mai cu forme, mai nu stiu cum, dar de ce dracu nu te desparti de actuala? O tii drept sluga sa ti faca curat si mancare, sa te îngrijească ca pe un copil mic?"
Nu esti victima la maxim, dar nici indreptatita, ai dreptul tau de a cere socoteli si de a te frustra, dar si partea ta unde trebuie sa tii ciocu' mic.
Stai intr-o relatie toxica, s-a dus dracu iubirea, sfatul meu e sa faci ce simti, daca simti ca relatia mai poate fi salvata,, atunci lupta! daca nu...iti iei talpasita, atat tu cat si el.
Eu unul nu ma incadrez in caracterizarea ta din paranteza, spun in fata ca mi s-a luat, nu fac pe ascuns d-astea, e pentru oameni de joasa speta acele lucruri.
Inafara ca pierzi garsoniera pentru care ati facut imprumut nu prea ai ce sa pierzi.
Te sfatuiesc sa vorbesti cu el si sa ii spui ca vrei sa pleci o perioada la ai tai,o saptamana,doua si sa stati putin la distanta sa iti limpezesti mintea. Daca in timpul ala te simti bine si nu ii simti lipsa inseamna ca sentimentele tale au cam trecut, daca in schimb simti nevoia sa mergi acasa, sa il ajuti, sa fi langa el inseamna ca ceva ceva mai ai pentru el doar ca ati intrat in monotonie, va plictisiti si trebuie sa reanoiti relatia cu ceva.
Problema e ca atunci cand deschid subiecte de genul mereu Inceste cate o cearta. Cu toate ca eu mereu incerc da vorbesc calm si sa nu pun paie pe foc, el imi arunca cuvinte care ma fac sa înnebunesc si eu si uite asa iese dita mai tam tamul. Nici nu vrea sa auda de despărțire.
Trebuie el sa fie de acord sa va despartiti? Pur si simplu pleaca.
Doar gandeste-te bine daca ai facut tot ce se poate, daca da nu trebuie sa il intrebi pe el daca binevoieste sa te lase in pace.
Nu-l mai iubești de mult. E doar puterea obișnuinței.
Dar o să ai o mare problemă.
El e gelos și posesiv și nu vei putea niciodată să te desparți de el ca de un om normal. Pentru că te va amenința și probabil va deveni și agresiv până la urmă. Iar viața ta va fi din ce în ce mai rea cu el.
Singura ta șansă e să pleci. Pur și simplu să dispari de acolo, undeva unde nu poate să te găsească și eventual îi lași o scrisoare în care îi explici totul.
Ia-ți viața de la capăt și fii mult mai atentă pe viitor.
Cu el ai vorbit? Lui I-ai spus gandurile tale? Corect asa ar fi. Sa fii sincera cu el. De pierdut nu pierzi nimic. Daca nu mai e iubire, pierzi mai multe stand
Daca deschid asemenea subiecte se lasa cu cearta. Chiar daca eu incerc sa raman calma. Si sunt sătulă de certuri, de țipete, de nervi. Am senzația ca mi e SCARBA de astfel de situații si imi vine sa ma arunc de la etaj decat sa mai duc inca o cearta.
Tu stii ce vrei, si anume sa te desparti de el. Singurul lucru care te tine langa el e obisnuinta. E normal sa-ti fie greu sa-ti imaginezi viata altfel dupa atatia ani petrecuti cu el, dar honey, asta nu e iubire. Iti faci rau singura in momentul asta. Faptul ca el nu stie nimic din ce ai gandit tu atatia ani arata ca intre voi e o mare problema de comunicare. Inceteaza sa te mai minti, e vremea sa iei niste decizii.
De ce ți e teama sa pleci? Ce se poate întâmpla? Ca o sa regreți vreodată? Poți gândi ca au trecut patru ani relația s-a consumat, ce poți pierde? Ca nu vei găsi altul mai bun? Ca el va găsi pe alta și îl vei pierde? Sunt temeri pe care multe femei le au, dar odată ce îți vin idei de genul asta înseamnă că ceva nu merge, chit ca e o greșeală, dacă simți ca nu ești fericita pot sa îți spună toți ca greșești și tu tot sa simți asta. Problema e de fapt în a ți da seama ce vrei, dar fără temeri, trebuie sa te gândești la ceea ce simți, dacă îl iubești sau nu. Dacă ai nevoie doar de o pauza sau dacă vrei sa o iei pe alt drum. Am avut multe temeri și eu și încă mai am dar am învățat ca viata mereu ne oferă șanse noi iar temerile sunt mai mult induse de societate, sunt în capul nostru.
Nu mi-e frica de faptul ca "nu voi găsi altul mai bun". Ba din contră, baiatul cu care am discutat era mai bun ca el din toate punctele de vedere. Nici eu nu stiu sincer sa zic exact de ce mi-e teama. Simt doar ca nu il pot lasa.
Poate ca esti un pic manipulata de el, adica te tine langa el cu forta psihica pe care o are asupra ta. Adevarul tu il sti Gandeste te ce te tine langa el si poate decizia va fi mai usoara.
Eu merg spre 21 el are 24
Trebuie sa faci ce simti, daca crezi ca nu este persoana potrivita alege pe altcineva nu dupa ce te casatoresti.Se mai adauga si inselatul care arata ca nu este serios. Poate te-ai atasat de el, si nu este vorba de iubire.Tu stii mai bine, dar nu trebuie sa te intereseze ce zice lumea
Probabil obișnuința te a făcut sa rămâi pana acum cu el. Dacă nu mai ești fericita este cazul sa îl lași. Nu cred ca vrei sa fii deprimata tot restul vieții alături de el.
Mda,imi pare rau sa citesc asta, dar din spusele tale ce traiesti nu mai are legatura cu dragostea pura, ci mai degraba cu frica de a te desprinde si a iti vedea singura de viitor.
Nu ezita sa te eliberezi de relatie, ca nu mai merge si asta e adevarul.
Oare asta sa fie? Simt o teama, dar nici macar eu nu pot realiza ce determina acea teama...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
