Bună tuturor. Vă deranjez din nou
. Am o problemă, sau cel puţin, ceva de genul. Sunt prea emotivă. Mă pun pe plâns una două. Azi, de exemplu, eram la masă. Am terminat de mâncat, şi am început să strâng masa. Mama, a văzut că e cerul plin de nori, aşa că mi-a zis să mă duc să "văd" de ciorapii care erau întinşi pe sfoară. Eu, la glumă, am zis "Să văd?! Adică să mă duc şi să-i privesc?"Ea s-a supărat, a crezut că am comentat. Poate aşa a sunat, dar n-a fost cu intenţie. "S-a scăpat" (zice ea) şi a ţipat la mine. "Iar îmi comentezi?! Nu e dată când îţi zic să faci ceva, ca sa n-ai nimic de spus!". Logic, ca de obicei, mi-au dat lacrimile. Mi-a rămas chiar şi mâncarea în gât. M-am apucat de plâns, şi am plecat afară. Am luat ciorapii, şi am stat pe bancă. Doar când mă gândeam, la ceea ce a fost, îmi dădeau lacrimile. Nu mai pot! Orice aş face, tot aşa e. Dacă zbiară cineva la mine, mai ales dacă e din familie, plâng. Sunt foarte sensibilă, prea sensibilă. Mama mi-a zis că nu mai ştie cum să-mi vorbească, imediat ce "zbiară" puţin la mine, mă " îmbolnăvesc". Dacă mă gândesc la un lucru nu prea plăcut, imediat plâng. Nu-mi place asta, mă simt penibil. Ce-aş putea să fac?
Mulţumesc pentru atenţie!
Ordonare:
După relevanţă
Doamne! Hai sa facem schimb! Ce n-ar da mama sa aiba norocul asta. Poate sa ma certe, sa ma pedepseasca, sa ma jigneasca eu tot nimica. O enerveaza indiferenta si ironia mea. Cand se rasteste la mine rad de ea, sau ii zic:"Ce crezi, ca ma impresionezi?" Nu am mai plans, de vreo 2 ani. Si atunci am plans pentru ca ma intepa inima, si ma gandeam ca o sa mor. Nu de suparare. Nu mai mai sensibilizeaza nimic!
On-topic:Incearca sa nu mai pui la suflet tot ce spun unii si altii pentru ca e mult pana vad care-i punctul tau slab, ca o sa-si permita toti sa te supere.
P. S:Si pana la urma, cum a ramas cu ciorapii'?
pa, pa.
Răspunde
In primul rand trebuie sa nu mai iei lucrurile asa in serios. poate ca situatia nue asa grava.totul tine de vointa.incearca sa te abtii.totusi nu e asa rau sa fii sensibila... e feminin insa nu trebuie sa se exagereze.ai putea sa stai putin in camera ta singura si sa te gandesti la ce ti provoaca aceasta sensibilitate.descarca te apoi vei vedea ca ti va fi mai usor.trebuie sa te gandesti la tot ce te supara si sa gnori tipetele mamei tale, sa te gandesti ca nu o face intentionat si ca asa sunt parintii.incearca sa treci peste facand exercitii de curaj si de fiecare dta cand cineva tipa la tine tu comportate ca si cum nu ai fi auzit.succes.sper ca ti a fos de ajutor.
Te inteleg cum ii asa eram si eu prin clasele 1 2a cand imi spunea cineva ceva ma apucam de plans, da a trecut, trebuie sa fi mai sigura pe tine sa iti iei inima in dinti pentru ca atunci cand cineva striga la tine intervine sentimentu de frica involuntar tremuri in tine si iti vine sa plangi fara sa te poti stapani, nu ii baga in seama pe cei care te cearta chiar si pe mama ta de ex, zici da' da' si iti vezi de treba, nepasarea ii cheia succesului si gandeste pozitiv, daca tu iti impui ca esti sensibila si plangacioasa asa o sa ramai, nu cred ca ii cazu sa consulti pshiholgi sau terapeuti
E doar varsta. Cand aveam vreo 12-13-14 ani, plangeam si eu una-doua si eram foarte sensibila.
Ti se spune sa nu pui la suflet dar nu cred ca ti-e de mare ajutor, avand in vedere ca esti foarte sensibila si nu te poti abtine sa nu pui la suflet (ca si mine atunci).
Va trece cu timpul. Vei vedea.
Chestiile amuzante nu vor opri plansul, dar il va intarzia, asadar cand iti vine sa plangi, gandeste-te la ceva amuzant pana te duci intr-un loc retras si te poti descarca acolo.
Sper ca te-am ajutat. 
Am exact aceeasi problema ca tine
Sunt curioasa sa vad raspunsuile deoarece nici eu nu stiu ce sa fac
Succes
Buna!
Eu am aceeasi "problema", Insa nu o pot numi chiar o "problema"
pentru ca sensibilitatea este un punct feminin, Eu uneori ma gandesc: " Nu are rost sa plang, pot trece peste asta "! Deci intodeauna cand parintii sau alticineva te cearta, gandeste-te " Nu planggg, mi-am promiS!" Cu timpul va trece, si vei deveni mai dura afland ca lumea esTe rea!. Parerea mea este sa vorbesti cu parintii tai si sa ii rogi sa nu tipe la tine cand gresesti, ci doar sa te indemne sa nu mai spui asa si sa iti arate un motiv. Stiu, parintii mei sunt cam duri cu mine, mai ales fratemiu. Daca spun :" Astazi o sa fie super afara 
" El da intodeauna replica :" Deparca imi pasa!" 
. Trebuie sa nu pui la suflet, caci spune asa doar pentru a credea ca esTe intr-un fel mai "smecher", Dar nu este asa! Sa mentionez ca fratemiu are 15 ani si este rapper. Deci figuri non`stop
Urmeaza sfatul :" Nu trebuie sa plang! "
Incearca sa fi mai dura, eu mi-am dovedit singura cu timpul ca pot fi mai sensibila in cuvinte si dura pe dinafara
Bine. Uneori o dau in obraznicie 
Dar imi cer scuze, si parintii isi dau seama ca nu am vrut!
Sper sa iti fie de ajutor 
Sii sa fii o fata dura . Totul conteaza de intamplarea prezenta, exemplu :" Daca cineva (prieteni ) te insulta, Ii spui si tu (Tu te auzi ce vorbesti?) Si ii inchizi gura!
Succes!
Funda?
Cu drag,
ByBy; x
Cel mai bine ar trebuie sa-l intrebui pe un psiholog (nu e nicio rusine) el e in masura sa-ti dea sfaturi bune si sa te ajute sa treci peste emotivitate
am avut o prietena care tot asa patea si au duso parintii la psiholog si dupa cateva sedinte nu mai era asa emotiva
succes pup
Te cred stiu cum este asa sunt si eu 
plang din orice si eu sunt sensibila si nu imi place sa zbiara cineva la mine.
Buna. Imi pare rau pentru tine si eu plang din orice chiar mai rau dar incerc sa ma abtin si plang in inauntrul meu.Si cu mama ta o pti intreba de ce a tipat la tine.
Succes.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
