Va rog sa ma ajutati cu cateva sfaturi. Am 21 de ani si nu prea ma inteleg cu familia, in special cu mama mea. Mama mea are o fire mai vulcanica sa zic asa, e mai autoritara si e genul pe ca il doare in cot mereu. Mereu ma critica, chiar si pentru cea mai mica greseala si incerc cateodata sa trec cu vederea sau sa glumesc dar tot intr-un final nu se lasa si se ajunge la cearta. Firea ei, imi aduce aminte de fostii colegi de liceu si gimnaziu care se legau de oricine si isi bateau joc de oricine, inclusiv de mine si asta ma enerveaza si mai tare fara sa vreau si atunci nici nu ma uit la ea, daca o vad mai rar ma simt mai bine, daca o vad mai des ma stresez. Cand i-am spus de problemele mele mai demult cand eram la liceu de ex, nu prea mi-a dat solutii si nu m-a sustinut emotional, si cand se enerveaza, imi spune si acum de acele probleme direct plus alte greseli minore si ma critica mai rau. A zis ca nu stie cum sa ma ajute, si ea a avut un trecut nu tare placut si mi-a spus ca daca parintii ei au crescut-o asa, asta merit si eu. De multe ori ma cheama pentru treburi sa ii car lucruri, sa ii fac una alta, mai putin ma cheama ca sa vorbim. Cateodata cand stau in preajma ei ai vorbeste cu alti oameni, are tendinta de a se impinge in mine ca si cum as fi ultimul **** si aia iar m-a enervat ) Eu i-am spus frumos sa gasim o solutie la asta, sa ne intelegem mai bine, ba e impotriva ba imi zice da da si apoi apar iar certurile. Cateodata mai vorbesc cu o fosta profesoara cu care am facut si ore, cu ea ma inteleg bine si nici nu i-am zis de problemele mele, si cand mama mea aude de chestia asta e foarte geloasa si imi zice sa ma car dracului la ea sa ma plang de ale mele. Acum urmeaza partea cu familia, cand suntem toti 4 in masina, (mai am o sora, mai mare decat mine), toti 3 vorbesc intre ei, incerc si eu sa fac parte din conversatie dar se abia ma aud. Sau cand zic ceva, ba ma ignora ba zic un da da si cam atat, mai rar ma intreaba pe mine ceva, si incep sa ma gandesc asa: ori eu-s plictisitoare si nu zic cum trebuie anumite lucruri ori nu am nici o legatura cu ei. Restul persoanelor cu care vorbesc chiar ma asculta si de aia mi se pare ciudat. Tatal meu a fost un om care intotdeauna munceste si cand am vrut sa avem conversatii normale, el tot timpul imi zice cum sa fac anumite lucruri, imi tine povesti ca la varsta X tu trebuie sa ai grijade bani si sa faci casa si sa faci asta etc. si eu practic sa vorbim normal. Stiu ca nu e treaba sa zic asta dar de multe ori mama mea am vazut ca o critica mai putin pe sora mea mai mare, mai ales daca face aceeasi greseala ca mine. Ajutati-ma va rog, ce sa fac in situatia asta? Nici eu nu-s un om perfect, probabil ca ma plang mult ca un copil mic care nu isi da seama ca are o depresie de foarte mult timp si incearca cumva sa scape de ea... eu vreau sa fie totul mai bine, nu vreau sa ma pupe in fund, dar as dori sa fie acel respect si acea intelegere, sa fim constienti ca nimeni nu e un robot si e un om si merita si ala ascultat, nu zic, familia mea m-a ajutat cu multe, in special mama mea, la fel si eu am ajutat-o, dar pentru chestiile astea minore imi vine sa-mi smulg parul din cap si sa stau mai bine singura intr-un loc unde e liniste si pace. (Am asa un plan de viitor, as vrea sa invat mai bine ca apoi sa ma angajez undeva unde se plateste bine si apoi sa ma mut, ca sa nu le fac atatea probleme pe cap)

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook