Va scriu in speranta ca ma puteti ajuta in solutionarea problemelor de acasa, care pur si simplu ma depasesc.
Sa incep cu inceputul, pentru ca sunt disperata, iar aceasta disperare ma apasa foarte tare, inainte sa ma culc si de fiecare data cand sunt singura, plang si simt ca vreau sa se termine o data viata asta.
Am fost intotdeauna o eleva silitoare, am avut rezultate si imi placea foarte mult scoala.Parintii mei niciodata nu au apreciat asta, de fiecare data cand le spun ca am luat o nota mare tata imi spune ca sunt proasta si mama ca puteam mai mult.
Pe langa asta, tata lucreaza in constructii.Pentru asta, trebuie sa aduca doua rude acasa, pe varul si unchiul meu, sunt o echipa.Stam doar la 2 camere, si bineinteles, eu dorm impreuna cu cei doi, in aceeasi camera, fara pic de intimitate.Pe langa faptul ca miros urat, acestia se poarta foarte urat cu mine si ii spun tatei lucruri false despre mine, cum ca injur, ca nu ii las sa doarma, imi reproseaza intotdeauna ca ei stau toata ziua si muncesc din rasputeri si ca au nevoie de odihna, astfel eu seara nu am timp sa imi fac temele, nu pot sa fac nimic dupa ce ei se pun in pat, altfel ma parasc la tata.Bineinteles,bunul meu parinte tot pe ei ii crede.Pentru minciunile pe care i le spun, eu nu mai primesc nimic, sunt dezavantajata, nu primesc nici bani de buzunar(am fost invatata cu putin, la 16 ani ai mei primesc 3 lei pentru mancare la scoala), tata nu mai are pic de incredere in spusele mele, cred ca nici daca i-ar aparea Dumnezeu in fata nu mi-ar da crezare.Mama nu are cum sa ma ajute, ea sta si imi spune ca ma crede si ca "asta e...". Deci, ma poate ajuta cineva? Cum pot schimba situatia?

Înghiţi până termini liceul, îţi găseşti ceva de muncă şi te muţi cu chirie, tot în Bucureşti dar singură. Indiferent dacă ei sunt de acord sau nu, nici tu nu poţi sta aşa!
Biserica nu are nicio treabă. Dumnezeu nu există.
Într-un fel mă regăsesc în cele spuse de tine - şi eu am fost sacrificat în familie în detrimentul banilor şi chiar am muncit şi eu ca să aduc bani în casă (din dezavantajele de-a fi băiat) şi am făcut acelaşi lucru: Am înghiţit până s-a terminat liceul şi am fugit fără să mă uit înapoi şi nu regret nicio secundă.

E scandalos! Cum sa dormi cu doi barbati in camera, tu fiind adolescenta!? Draga mea, daca tatal tau nu gandeste, discuta cu mama ta. URGENT! Ea ce pazeste in casa? Nu-si da seama ca esti femeie de acum si ca ai nevoie de intimitate?
Te rog sa ma scuzi daca-ti par vehementa, dar consider ca mama ta este vinovata pentru situatia in care te afli. Nu stiu ce gandeste, poate nu are curaj sa-l infrunte pe tatal tau, dar tot nu-mi pare o scuza. Ar trebui sa ia atitudine si daca momentan sunteti nevoiti sa-i cazati pe cei doi, macar acestia sa doarma intr-o camera cu tatal tau (asa cum a sugerat cineva mai inainte).
Discuta cu mama ta pana pricepe ca nu trebuie sa-ti sacrifice psihicul si intimitatea de dragul banilor. Nu te certa cu ea, incearca doar sa gasesti ceva care sa o sensibilizeze destul cat sa nu mai spuna ca "asta e" si ca nu are ce sa faca.

Inghite, plangi daca te ajuta, vorbeste cu cineva despre asta eu nu as vrea sa o spun poate e gresit dar protectia copilului poate face multe aici sa stii, este alegerea ta daca doresti sa mergi mai departe.Imi pare foarte rau pentru tine si pentru parintii inconstienti pe care ii ai atat tatal tau cat si maica-ta.Nu esti obligata sa traiesti si sa platesti pentru greselile celor din jur. Eventual daca ai alte rude mergi o perioada la ele daca se poate si sunt de incredere pentru ca oricat ai vorbi cu ei nu vor intelege se vor comporta mai rau.Nu te ruga sa se termine viata, roga-te sa treci peste asta pentru ca viata va fi asa cum ti-o faci acum esti cu ei ai 16 ani prea multe nu poti face deci daca iti trec ganduri extreme prin cap sfatul meu este sa iti faci curaj si sa mergi inainte. Ceea ce nu te ucide te face mai puternic

Buna! Situatia ta e cu adevarat grea si pentru ca sunt mama, simt o mare revolta in suflet insa cu asta nu rezolvam nimic.
In primul rand, in ciuda conditiilor grele de acasa tu trebuie sa inveti si mai mult pentru ca doar asa vei reusi sa scapi de viata grea si chinuita pe care o ai.Invata in bucatarie, seara cand ceilalti dorm(ma ingrozeste gandul ca tu o fata de 16 ani imparti camera cu doi barbati, chiar daca iti sunt rude)
Vorbeste cu mama ta si rog-o sa dormiti amandoua in aceeasi camera iar tatal tau cu cei doi. Mi-e imposibil sa cred ca o mama accepta aceasta situatie fara sa faca nimic.
Daca scoala la care esti are internat poti discuta cu diriginta, explicandu-i situatia grea prin care treci, sa te ajute sa obtii un loc intr-o camera.Nici acolo nu e prea grozav dar macar iti imparti camera cu inca 3 fete nu cu doi barbati.Ma gandesc ca facand acest gest parintii or sa inteleaga durerea din sufletul tau vei fi luata in seama.
Acum insa se apropie vacanta, poti merge la bunici sau la rude, la sat scapand putin de situatia grea in care te afli.
Viata e o lupta si din pacate multi dintre cei care lupta, sunt doar copii, dar peste ani, cand tu vei fi parinte, garantez ca ai sa fii cea mai buna mama!

Nu ai ce face atata timp cat u ai unde sa mergi. Incearca sa vb cu psihologul scolii. iti garantez ca te va ajuta enorm de mult. Fii indiferenta si nu mai pune la suflet, incearca sa fii mai dura, mai nepasatoare pentru ca asa nu te vor mai ranii animalele alea doua(ca alt ceva nu-s). ai sa veiz ca va veni timpu cand tatal tau isi va da seama ca a gresit dandu`le crezare lor. Incurajeaza`te ca trebuie sa treci mai departe, vezi trece si peste asta ca anii trec si odata cu ei toate aceste situatii.Bafta:-x

Of scumpa mea , mi-au dat lacrimile in timp ce am citit randurile scrise de tine. imi pare enorm de rau pentru ceea ce ti se intampla desi nu te cunosc!
Sfatul meu este sa mergi la biserica sa te rogi ca tatal si mama ta sa aiba mai multa incredere in tine. Tu nu mai plange, invata pentru scoala si ai grija de tine.
Vorbeste cu mama ta foarte serios despre situatia asta si spune-i ca nu mai suporti dupa felul cum se comporta acei doi oameni. tu nu ai gresit cu nimic si mai ales ca vii cu note mari iar ai tai te fac proasta, dar cu ce drept? daca iei note bune?
Daca nu poti discuta cu nici unul dintre ei si nici cu o ruda de familie iti recomand sa mergi la un psiholog al scolii si sa te mai incurajeze. am avut si eu maaari probleme in familie am fost acolo si ma ajutat foarte mult!

[daca vrei sa mai vorbesti cu cineva si simti nevoia, te rog sa-mi dai un mesaj si iti dau id-ul meu]

Baftaa si ai grija de tine!

Mie mi s-a intamplat asa cu fratele meu.si acum am scapat in sfarsit. m-am mutat cu prietenul meu.eu am 22 de ani. tu cred ca esti mai micuta. poate vei gasi un baiat bun, care sa te iubeasca si sa te scoata de acolo.imi pare foarte rau pentru tine! ai grija.nu mai fi trista.

Câţi ani ai?
Sper că eşti la liceu. Nu de alta, dar asta ar însemna că mai ai puţin şi scapi. Nu ai ce să faci deocamdată, doar să strângi din dinţi şi să mergi mai departe. Când termini liceul, cel mai bine pentru tine ar fi să dai la o facultate din alt oraş. Pentru că asta e singura soluţie: să pleci!
Ştiu că este greu, dar de fiecare dată când simţi că nu mai poţi, gândeşte-te că sunt alţii care trec prin situaţii mult mai grele decât a ta, sunt oamenii, copii, care nu au ce mânca, care nu au unde dormi, care sunt bolnavi, care nu au pe nimeni pe lume. Ştiu că ai să te gândeşti că asta nu are legătură cu tine, dar are, pentru că tu ai multe din lucrurile la care alţi oameni doar viseză, iar alţi oameni au multe lucruri la care tu doar visezi. E aiurea, dar pentru tine e mai bine să vezi partea plină a paharului, şi nu pe cea goală. Fii tare!

@letmealone, de ce nu le propui ca tu si mama ta sa dormiti intr-o camera si ei 3 intr-una, ar fi mult mai bine asa pentru toata lumea...sau aproape[nu intreba de ce!]. Astfel ai avea intrimitatea necesara, linistea...
Si eu am trecut prin ceva de genu asta, dar cu o "distributie" diferita.
Ar trebui sa ai o discutie cat se poate de serioasa cu ai tai, sa fii cat se poate de serioasa in discutie, calma si sa nu plangi... altfel ii vei enerva. Spune-le oful tau si propunerea ta pentru a-ti fie si tie bine
Bafta, sper sa aud de la tine lucruri mai bune
Te-am :*

@ancutssa
1. pana la Dunezeu te mananca sfintii, nu merge cu biserica sigur
2. de cand ai vazut tu sau ai auzit sa existe un psiholog intr-o scoala?[toti evita psihologul ca sa nu fie vazuti drept "nebuni" de cei din jur]
3. Foarte buna ideea cu discutatul intr voi

:O Alooo unde este stupidu` in raspunsul meu? Ca nu inteleg! Sau e cineva care dã stupid doar ca sa se afle in treaba

@ancutssa, ma rog pentru asta in fiecare seara.Plang si tot sper, poate ma aude si pe mine cineva.
@xena, ma depaseste.
@pyma, acum vreau sa ma axez pe situatia mea.Stiu familii unite, parinti care si-ar dori sa le ofere copiilor mai mult, desi nu pot.Parintii mei nici atunci cand au nu mi-ar da.Stau in Bucuresti, deja am ales facultatea. Mi-ar fi imposibil sa merg in alt oras.
@Margo, off. Daca ai sti cat de urat se poarta tata cu mine, suferinta?

Nici nu stiu de ce ii numesc parinti.

Probabil trebuia sa mentionez si faptul ca parintii inchid usa de la camera lor.Nu ii condamn, au si ei, la randul lor, nevoie de intimitate. Mi-ar placea daca mi-ar respecta-o pe a mea...
Tata nu ar da patul lui comfortabil pe canapeaua mea rupta si care scartaie, nu i-ar conveni sa doarma cu frate-sau si cu nepotul lui, mirosul este greu, insuportabil, vreau sa spun ca nici geamul nu il pot deschide, ora de culcare este 22. 00 cu toate ca as prefera sa invat seara, dimineata nu prea am timp, seara ajung pe la 20 acasa, si sincer nu am timp decat sa imi fac un dus si sa mananc, stau putin la calculator si gata.
Singura mea dorinta este sa plec, sincer, cred ca dorm oriunde mai bine ca acasa. Mi-e groaza numai cand ma gandesc la cei doi, cand ma gandesc iarasi ca trebuie sa ma culc devreme, ca nu mi se respecta intimitatea.Ar mai lipsi ca unul din ei sa doarma cu mine in pat, de fapt asta s-a intamplat mai demult.
Se pare ca nu este evident ca am 16 ani si ca am si eu nevoile mele.
Liceul nu are internat, si ar fi absurd sa ma mut acolo, plus ca parintii nu ar fi de acord cu asta.
Mi-am promis ca atunci cand voi fi mare sa nu mai trec pe langa o prajitura si sa nu mi-o pot permite.Stiu ca de la viata mea vreau altceva, vreau ceva mai mult.Sunt totusi cu moralul la pamant, si mi-e mult prea greu sa trec peste asta fara sprijinul propriilor parinti.
Hai ca nu mai aberez, se apropie ora de culcare.Nu vreau sa imi cer scuze ca nu sunt la ora asta in pat.
Multumesc pentru tot.

@Dara, ei nu inteleg asta.Stiu,sunt inconstienti si daca le-as spune despre asta probabil cei doi s-ar supara si parintii mi-ar spune ca sunt nesimtita si ca vorbesc numai prostii. M-ar trimite la plimbare pentru ca nu le pasa...

Draga mea trebuie sa faci ceva. Sa stai de vorba cu mama ta si sa ii explici ca situatia este insuportabila. Poate ar trebui vorbit cu diriginta si poate veti gasi o solutie impreuna.Copilul este ocrotit in tara noastra si in cel mai rau caz poti apela la Protectia copilului, exista si un numar de telefon pentru asta.Stiu ca e greu de luat o hotarare dar nici asa nu pot ramane lucrurile. Aici vei gasi cum sunt protejate drepturile copilului. http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php Eu nu pot crede ca nimeni nu ia atitudine la suferinta unui copil.Te imbratisez cu drag! Dumnezeu te va ajuta!