Buna! Vin cu întrebare mai. așa. Mi-e extrem de frica de singurătate si nu știu cum pot sa trec peste asta. Înțeleg ca ne naștem si murim singuri dar, ideea asta de a fi singura, ma sperie rău. Și nu înțeleg cum ar trebui sa îmi ador propria companie, sa stau singura o zi întreaga si sa nu simt ca îmi pierd mințile. Sunt la facultate departe de casa si nu am pe nimeni aici. Număr zilele de fiecare data când ma întorc de acasă pana când pot pleca din nou. Nu sunt inadaptată social dar, sunt in ultimul an iar acum, majoritatea se focusează pe licenta si pe treburile lor si am zile in care ma simt atât de singura, de parca as fi ultimul om de pe pământ. Știu ca e ceva ce trebuie învățat dar, cum? Cum sa trec peste ideea de a depinde mereu de cineva? Sa am cui sa ii spun ce fac cu viața mea, sa am cu cine ieși? Pentru ca mi se pare de-a dreptul imposibil.

Tu chiar nu ai nici o prietena din generala sau liceu?
Pana acum ce ai facut? Ai respins chiar toate colegele?
Fiindca asta este o situatie de ani multi, nu doar aparuta acum din senin...si daca tu ai fost aceea care nu ti-ai facut timp de prietene, acum este clar ca nu ai pe nimeni alaturi.

Dar sa nu disperam, ca prieteni iti poti face in orice zi, chiar si din anii mai mici sau mai mari, oricine este dispus sa te vada ca o posibila prietena.

Pai la facultatea aia, mai ales ca stai in camin / chirie nu ai un prieten, o prietena sa pierdeti timpul liber impreuna?

Sa stii ca la urma urmei singuratatea nu e asa de rea uneori, e o forma de independenta.

Pai ceva e si la tine, ca, colegii tau ai prieteni, parteneri, etc.

Buna.Tind sa cred ca in momentul in care iti vei gasi niste activitati sau un hobby care sa iti capteze atentia si creativitatea, chiar pasiunea, nu vei mai simti singuratate, fiindca aceasta va fi inlocuita cu alte emotii si stari pozitive.

La nivel mai inalt, toti suntem fiinte sociabile, indiferent de eticheta de introvertit, care cica ar fi opusul. Avem nevoie sa simtim acea interactiune si probabil in pandemie, in carantina ne-am dat seama ce mult conteaza de fapt.

Incearca sa iesi de doua ori pe saptamana cu o colega sau cu cineva, mancati ceva bun si mai schimbati una doua vorbe despre licenta sau altceva. Chiar si o ora, conteaza mult.Nu trebuie sa petreci toata ziua, o ora e suficient pentru a-ti ridica moralul.Si aminteste-ti ca niciodata nu esti singura, sute de mii de oameni traiesc acelasi sentiment ca tine, deci chiar daca te simti ca ultimul om de pe Pamant, nu esti.

De citit:
https://www.zenoa.ro/2020/04/11/singuratate-si-solitudine/

https://www.eva.ro/......16402.html

Si aici un video util https://www.youtube.com/watch?v=n9e8leAMe7M (la recomandari in dreapta mai apar tot din astea, daca le cauti)

Nu e deloc imposibil. In ce oras esti? Mai ales in astea mari o sa gasesti pe Reddit/Facebook grupuri de oameni care au interese comune si se mai aduna pur si simplu ca sa petreaca timp impreuna, nu neaparat ca sa se combine (grupuri de alergatori/biciclisti, trekking/drumetii, teatru/opera, cluburi de dans).

Toată treaba asta pote sa apară încă din copilărie,în urma unor traume sau din obisnuinta de a nu fi singura.

Eu spre exemplu nu sunt chiar atât de grav, pot sa stau o zi întreaga singura dacă nu am o problema sau nu ma simt rău.Dar nici eu nu îmi pot vedea întreaga viata singura, fără sa deschid usa cuiva sau fără sa îmi deschidă cineva usa.
Treaba asta o am și din copilărie pentru ca mereu am stat cu cineva, dar și pentru ca am simțit un abandon când ai mei m-au lăsat la tara pe N perioada de timp ca să poată muncii.
Iar după, din dorinta de a crea familia pe care eu o vedeam ok, mi-am făcut relatie destul de mica și mereu eram cu persoana respectiva și uite asa mi-am creat și obisnuinta.

Bun.Pe lângă asta mai poate fi și anxietatea.
Asa ca poti încerca să mergi la un medic psiholog pentru o discutie, sa vezi dacă ce simti tu este in limita normala sau trebuie sa îți faci griji.

Marita-te, fa cativa copii si sa vezi ce-ai sa adori singuratatea asta...glumesc, iti dai seama, dar chiar si in gluma este un sambure de adevar. Si mie imi era groaza de ea, acum nu stiu cum sa fac sa mai am si eu 2-3 ore libere sa ies singura undeva.

Din ce județ ești?

De cand ai frica asta?

Cei ce sunt cu Domnul nu sunt niciodată singuri.
Psalmul 121:7-8
"Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac."

Fa-ti o prietena acolo iesi la cinema la teatru la plimbare si vei trece peste mai bine

Toți avem momente când ne simțim singuri chiar dacă avem mulți prieteni pentru că acești prieteni au și ei viața lor și propriile interese, așa cum și noi le avem. În cazul tău situația pare a tinde și spre un sindrom antisocial (să-i spun așa) din moment ce nu ai pe nimeni cu care să fii apropiată (probabil că i-ai respins pe toți). Caută-ți o activitate sau un hobby (citește o carte, joacă un joc video, urmărește un serial, gătește o rețetă nouă, etc.) și încearcă să te aproprii de alți oameni. Sau fă-ți o relație, astfel persoana respectivă îți va acoperi acest gol. Succes.