Daca ea nu vrea sa stie de tine, resigneazate cu ideea nu are rost sa iti bati capul pentru nimic.
As fi preferat s-o intalnesc pe la 29-30 ani, nu acum.
Oricum primul pas l-a facut ea, cel mai mult ma enerveaza ca era deschisa la inceput, dar dupa aceea eu am stricat totul. Putea iesi ceva foarte frumos.
Nu te chinui cu ele, fa rost de o pisica si te joci cu ea prin casa, faci o baie, arunci mingea. O sa te faca sa uiti de tipa.
De ce neaparat de o pisica?
Fiindca e un animal amuzant si frumos.
1 - ai pus 2 etaje intre tine si ea si mai zici ca e sub tine?
2- normal ca nu poti trece asa usor peste cele 2 etaje ca doar n-ai fi superman. (daca nu erau etajele erai fericit si nu mai postai aici)
imi pare rau ca ma amuz pe seama necazului tau dar...
si u vii cu sferturi de povesti si vrei raspunsuri "destepte" sau salvatoare? sau doar simteai nevoia sa te mai descarci putin si nu te mai asculta nimeni cu povestea asta?
Cand spun 2 etaje ma refer la faptul ca in cladirea in care lucram ea este la et 8 iar eu la 10, deci sunt 2 etaje intre noi la propriu.
Nu am mai spus la nimeni ''povestea'' asta, am scris-o pe forum pentru ca aici pot fi anonim, sunt mai multi care au probleme asemanatoare si cred ca putem invata unul de la celalalt.
Daca m-as pune sa scriu absolut tot... cred ca ar fi ca un roman. Si DA, simt nevoia sa ma descarc, dar nu pot stresa pe fiecare cu problemele mele... aici pe forum e altceva. Nu imi e rusine ca barbat sa-mi exprim sentimentele.
Ideea e ca ma simt groaznic, si asta de vreo 2 luni permanent, incerc sa uit de ea, dar cam degeaba, chiar daca nu o mai am pe Facebook si incerc din rasputeri sa o evit, trebuie sa ma gandesc la ea fara sa vreau, o vad online pe chatul intern al firmei, am inceput sa merg la sala, incerc sa ies cu prietenii, petrec cat mai mult timp afara... nu prea ajuta. Nu ma afecteaza gandul la ea in alte activitati, pot face 2 sau 3 lucruri simultan, dar sentimentele puternice parca ma doboara. Nu stiu de ce, dar undeva in adancul subconstientului simt ca nu s-a terminat definitiv si ca ma voi mai intalni cu ea pe parcursul vietii... nu inteleg de ce, dar asa simt eu.
Cea mai mare teama a mea este faptul ca imi vine greu sa cred ca voi mai gasi asa de repede pe cineva ca ea, e genul de fata dulce, timida si retrasa pentru care eu, sincer, as face orice. Din pacate nu stiu ce as mai putea face ca s-o conving de lucrul asta. Sper sa mai intalnesc pe cineva ca ea.
"nu are nici un interes sa dezvolte o poveste de iubire cu alt partener, dar eu stiu sigur ca nu sunt vorbele ei, a sfatuit-o o colega ce sa spuna."
ba fii sigur ca sunt vorbele ei.
nimanui nu-i plac relatiile de la job, din diverse motive, mai ales deoarece fata poate nu vrea sa-ti vada moaca aia enervanta de obsedat de iubire zilnic la job si ca nu vrea sa-ti mai vada moaca enervanta de muiere plansa care vrea inapoi la ea dupa ce iti da papucii.
PS: esti bolnav si obsedat si enervant.
Da, lucram la aceeasi firma dar pe departamente diferite, deci nu ne vedem toata ziua. Nu sunt obsedat, am mai avut relatii pana acum, stiu ca mai sunt si alte fete, dar dupa asta chiar imi pare rau. Nu am enervat-o zilnic cu mesaje de ''iubire'', am facut doar greseala sa-i spun ce simt, pana atunci totul parea ok. Stiu ca poate am luat-o prea repede, dar ea mi-a placut inca din primul moment. Cand a schimbat departamentul, am pierdut orice gand rational.
Prefer sa m-i se spuna direct, in fata, ce are cineva de spus, chiar daca ma jigneste. Nu-mi plac raspunsuri standard: ''Nu sunt pregatita'' / ''Putem fi prieteni'' etc
''Nu pot trece atat de simplu peste ea.''
Da, da nici n-ai de ales. Incerci o data, de doua ori, hai de trei ori dar daca vezi ca fata te refuza in mod constant trebuie sa constati ca-ti pierzi timpul degeaba.