Voi începe cu inceputul, sper doar sa nu va plictisesc. Sunt împreună cu iubitul meu de 2 ani si 3 luni. Primele 6 luni au fost frumoase, cu excepția faptului ca mergea des la țară si stătea cu săptămânile, in rest totul ok, ma respecta, ma alinta, vorbea frumos cu mine. După primele 6 luni, încet, încet a început sa se schimbe, a dispărut din fericirea aceea de la început si am început sa aruncam unul altuia cu reproșuri, eu pentru absenta lui, iar el pentru ca sunt prea cicălitoare. După primul an, s-a schimbat radical, îmi răspundea când avea chef la telefon sau la mesaje, când mergea cu prietenii chiar daca aceștia se gândeau sa își aducă prietenele cu ei, gândul lui era tot timpul ca eu nu trebuie sa merg cu el. Respectul dispăruse de tot, începuse glumele grosolane, nepăsarea, chiar daca eu il rugam sa înceteze se prostea mai rău ca si un copil mic, uneori, ..are niste glume de parca e cocalar... efectiv nu ii pasa.... intre timp i-am cunoscut familia, si el pe a mea, ai noștri se înțeleg bine, am fost in vacante împreună, ba chiar si revelionul tot împreună l-am făcut. Săptămână aceasta am avut ocazia sa stam 5 zile împreună zi si noapte, ai mei fiind plecați in concediu. Nu vreau sa fiu rea, dar m-am simțit mai rău decât o slujnica, e adevărat ca eu am fost gazda, dar având in vedere ca suntem împreună de 2 ani, iar el vine la mine aproape in fiecare zi mai ales in timpul scolii, nu era normal sa ma ajute? In fine. Nu mai stiu ce as putea face, ma simt foarte rău din cauza glumelor sale, am început sa fiu o persoana mai rea, sa tip când sunt nervoasa din cauza lui. Intr-o seara am vrut sa citesc cartea " bărbații vin de pe marte iar femeile de pe venus" o carte despre comunicarea dintre cele doua sexe. El a spus ca din cărți îmi vin mie ideile prostești cum ca între noi nu mai e totul ok, mi-a zis sa nu mai citesc atât, ca sunt numai niste idioți cu părerile lor. Nu stiu ce as putea face, nu e un om rău, insa, Nu stiu daca as mai putea sa mai suport mult timp. Ce sfat mi-ați putea da?
Ordonare:
După relevanţă
Pai realitate este simpla. A devenit o relatie toxica si asta nu e relatie de viitor, deci ar fi cazul sa te obisnuiesti cu ideea si sa termini relatia.
Am avut si eu relatii toxice, la inceput totul e frumos 
.
Nu stau sa iti scriu acum romane pe care probabil le stii deja.
Realizezi ca nu mai merge cu el, trebuie sa accepti situatia si trebuie sa il faci sa accepte situatia. Nu veti putea ramane prieteni dupa atata timp de relatie, dar sa stai intr-o relatie toxica, e fix alegerea ta si numai vina ta (sper ca intelegi ideea).
Faptul ca citesti, asta dovedeste iq-ul tau mai ridicat fata de al lui.
Sunt carti proaste si carti bune, fiecare selecteaza ce vrea din carti. Faptul ca lui nu ii convine sa citesti, e fix dovada prostiei.
Probabil dupa atata timp a aparut obisnuinta si nu e asa usor sa renunti la persoana respectiva. Dupa ce renunti o sa iti mai vina sa ii dai mesaje s-a.m.d.
Dar este o relatie toxica si o persoana nu se schimba, doar se maturizeaza.
Succes!
Răspunde
Punct si de la capat.
Ce am putea sa-ti spunem mai mult...
Apropo, e interesanta cartea. Nu trebuie neaparat sa iei ad litteram tot ce scrie, dar e ok. In orice caz, nu sunt "idei prostesti".
Nu vei mai putea ajunge la situatia din acele prime 6 luni. Chiar daca il vei determina intr-un fel sau altul sa se poarte mai bine, schimbarea va fi temporara. Nu te mai iubeste, nu te mai respecta, nu te mai apreciaza. Sta cu tine dintr-un interes (sex, gura parintilor, ii gatesti si il speli...) sau pur si simplu din lene.
Parerea mea este sa pui capat relatiei. Nu iti va fi usor, dar e o vorba: "sfarsitul groaznic este preferabil groazei fara sfarsit".
Gaseste pe altcineva. Orice inceput are si un sfarsit... daca pui prea mult la suflet, iar pe el il doare la "bass" de tine, mai bine spune
as!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
