Buna, vreau pareri despre ce a-ti face daca parintii vostri v-ar spune ca nu sunt de acord cu relatia voastra pentru ca el a mai fost casatorit si are si un copil? Ce-ati face? Eu nu am fost casatorita niciodata. Eu am 24 el 32

Tiai gasit dita mai armasarul la 32... in locu lui puneam pul pe tine apoi pa. E mare diferenta de varsta

Ai putea să le explici că tu ești cea care are o relație cu el și nu ei, deci dacă nu au motive bine întemeiate pentru a nu fi de acord cu relația voastră ar putea să se abțină.

Se pare ca exista doua scoli de gandire:

1. Palatul copiilor, unde se afla cei care se tot chinuie cu liceul, poate primii ani de facultate si se bat cu polonicul in piept ca ce independenti sunt ei.
Aceasta curent (gresit as zice eu) te invata sa nu tii cont de altii, si sa persisti in greseala, ca tu esti mare si vaccinata si nimeni nu stie mai bine ce vrei tu...

2. A doua scoala de gandire, unde ii gasesti pe aia mai trecuti prin viata, ti-ar spune ca ar fi sanatos sa iti asculti parintii. Ei nu sunt chiar orice Bobita de pe strada si chiar le pasa de tine.
La sfatul acesta ader la a doua scoala de gandire.

Da, se poate sa stai cu el, se poate sa fie asa cum spui tu, dar de asemenea de ce ai vrea sa cresti un copil care nu e al tau, in loc sa faci tu unul, doi sau cati doresti.

Fiind si divortat, poate au existat motive pentru care a divortat fosta nevasta avand un copil cu el.

Da, pentru ca este mai mare, este mai experimentat si o sa te puna usor la respect.

Ai 24 de ani. Poate e bine sa dai de unul de varsta ta si sa nu continui in directia asta.

Poate e o abordare mai conservativa, dar in cazuri ca astea s-a vazut ca aceasta abordare te salveaza de ani de suferinta.

Tu insa asculti ce crezi ca o sa ti se potriveasca mai bine.

Insa nu uita, nefericirea e amara.

Eu ascult pe toata lumea, analizez si fac asa cum cred eu ca e mai bine.
Unii parinti cred ca doar ei stiu ce e bine pentru copii. La 24 de ani este cazul ca tinerii sa-si traiasca viata cum cred ei, nu cum cred parintii. Gandirea parintilor (a generatiei lor) nu corespunde cu cea a copiilor (cu a lor).
Cat priveste relatia ta cu barbatul, doar tu poti sa o analizezi si sa-ti dai seama daca va fi buna in viitor sau nu. Un copil nu trebuie sa fie o piedica in relatia voastra.

La 24 de ani în continuare mai ai nevoie de aprobarea părinților? Eu nu as da 2 bani pe părerea lor sau dacă ei sunt sau nu de acord cu ce fac eu. As face ce simt eu nevoia sa fac indiferent de ce cred ei.

N-as face nimic. Si-au exprimat parerea, e dreptul lor, la fel cum este si dreptul tau s-o ignori. Esti majora, de ce iti mai pasa de ce zic mami si tati? Te intretin ei?

Pentru ca le pasa de tine. Ar trebui sa tii cont de asta. Tu chiar vrei de pe acum sa cresti toata viata copilul altuia? Ca nu e drept fata de tine.
El are acest bagaj in spate de care nu se poate debarasa, ca un copil cand il faci iti asumi responsabilitatea cu el.
Pe cand tu nu ai niciun bagaj, esti libera ca pasarea cerului.
Mai corect era daca si el dar si tu ati fi ajuns in relatia asta fiecare cu propriul sau bagaj (copil) si asa ati fi impartit responsabilitatile. Dar sa stai sa cresti copilul alteia iar acel copil sa nu te respeste si iubeasca niciodata pe motiv ca tu nu esti ma-sa, ci doar o intrusa din cauza careia "tati si mami" s-au despartit? N-o fi asta adevarul dar in ochii unui copil ei cam asa percem situatia. Iar iubirea nu se cumpara, daca te gandeai dinainte la asta. Tu nu vei fi niciodata mama lui!
Serios, te legi la cap acolo unde nu te doare!
Parintii iti vor binele. Dar tu esti inca prea naiva si imatura sa intelegi asta.
Dar lasa, vei vedea in ani si ani ca nu s-a meritat.