vreau si eu sa imi dati niste sfaturi ca nu ma inteleg deloc ca maikmea nu vb deloc si am nevoie sa imi fie alaturi pentru ca am nevoie de sfaturi dar ea nu stie decat sa tipe orice fac nu e bine m-am saturat pana peste cap de ea si taikmiu e la fel stiu numai sa tipe din orice ast rasp va rog pup aa si mai ales acum cand s-ar putea ca tata sa plece in alta tara

Eu nu inteleg niste lucruri, nu numai la tine, asa in general.Nu stiu daca am tipat la fiul meu mai mult de 10 ori in viata, si numai cand nu mai puteam sa accept.Eu am stabilit niste reguli in casa, nu erau absurde, si numai cand nu se mai putea, reactionam. Dar daca asi fi avut un copil care nu stie sa scrie maica-mea si taica-meu ( ca asa se scriu, unul fiind substantiv si altul pronume) cu siguranta m-asi fi suparat rau, rau de tot. Pai taticul tau si mamica ta (cred ca suna frumos, nu?) nu vor de la tine decat ca tu sa inveti, sa fii cuminte, respectuoasa, sa ajuti putin la treburile casei. Este chiar asa de mult? Stii de ce tipa la tine? Pentru ca tu probabil doresti sa discuti cu ei numai probleme care nu sunt interesante pentru ei. Ei vor sa te auda spunand, mama ce crezi, e bine sa citesc cartea aceasta? Nu vor sa te auda intreband, mama, pot sa incep viata sexuala, ca asa a facut x? Intelegi tu? Si tu crezi ca esti un copil model, esti copilul pe care si l-au dorit? Esti copilul pentru care si-au pierdut noptile probabil, pentru care s-au dat peste cap sa aiba tot ce isi doreste? Ai incercat sa te pui in locul lor? Ti-ai dori un copil ca tine? Eu nu sunt de acord cu tipatul, dar crede-ma, sunt situatii cand copilul ti se pare un monstru, nu un dar de la Dumnezeu.

La fel si eu ca tine.Eu nu stiu ce sa mai fac pentru ca orice as face nu ne intelegem.Acum de la un timp am observat ca s-a mai schimbat putin, ff putin, datorita unei prietene care e psiholog( nu glumesc) Ei i-am spus cam toate problemele mele cu mama mea si odata a incercat sa vorbeasca cu noi, si de atunci parca s-a mai schimbat.Incearca sa o multumesti. Daca te trimite undeva, du-te, nu`i comenta, nu te enerva si nu`i raspunde inapoi urat, chiar incearca sa-i vorbesti si sa-i spui de ce se poarta asta. Daca lucrurile nu se vor schimba, propune`i sa mergeti la un psiholog( nu e nimic rau in asta) si sigur problemele se vor schimba in bine, garantez

Succes!

Cat timp depinzi de parinti, intretinere, masa, casa, imbracaminte, ocrotire si esti minora ai datoria sa asculti de ei. parintii tai raspund de comportarea ta in justitie uneori chiar cu libertatea lor.

Acesta este si cazul meu de relatie cu tata.Nu te enerva pentru ca, cu rabdarea treci si marea! Nu tipa la ea fiindca nu avem dreptul si convinge-o si tu ca faci lucrurile bine.Si poate cel mai important... vorba dulce mult aduce!. Daca iti doresti si te straduiesti ...nu zic ca deodata, dar incet, incet va veti impaca mult mai bine, vei vedea.
Succes!:X

Cand te suna maikta
nu-i mai sp "da ce vrei"
spune-i si thu"saramana mama"
spune-i tot ce simti.

voirbeste-i calm.nu tipa

Asa sunt parintii mei, dar mereu cand tipa la mine ii ignorsi cand e mama mai calma ma duc la ea si incep si ii zic tot ce ma enerveaza la ea, si cum ma simt eu cand ei fac in felul ala la mine, si mereu ii intreb : ''asa ii faceati si lu fratemiu? sau imi faceti doar mie ca sa ma enervati?'' si tac amandoideja am devenit nepasatoare.Si la mine tat e posibil sa plece.Doamne-ajutastau si eu linistita. o sa zica altii ca ''n'ai vrea sa iti plece tatal in alte tari.ca e rau.ca nu stii ce vorbesti''...ba stiu foarte bine. A fost plecat cand eu m-am nascut. Abia cand aveam 6 luni a venit in tara si apoi a plecat iar, adica 5 ani din viata mea el a fost plecat.Acuma sta pe capu' meu si ma enerveaza. da e tatasi tin la el. poate daca vorbesti cu ei si le explici cat te doare cand ei iti vb asa...scuze daca am deviat de la subiect

Si sa iti mai spun o chestie...am zile intregi in care nu vorbesc cu tata.Refuz sa vb cu el doar ca sa nu ne certam iar.

Sunt multi copii care au astfel de probleme cu parintii lor.Nu stiu ce sa zic, ai grija si tu la cum te comporti, sa nu le raspunzi, sa nu te enervezi, chiar daca iti este greu, fa si tu ceva bun pentru mama ta care stii ca ar surprinde-o si apoi incearca sa ii spui ce te doare si ca ai nevoie de ea. succes :9

Buna . Pai ar trebui cand vrei sa vorbesti cu ea sa incepi calm de exemplu: Buna mami/mama. Ce faci? Am si eu o problema etc, asa calma dar totusi sigura pe tine Si daca iarasi se enerveaza, ii spui si tu calma sa se linisteasca ca nu-i bine nici pentru ea nici pentru tine. Sper ca te-am ajutat putin

Buna Mihaela! Incearca sa lasi de la tine cat poti de mult. Ei au alte conceptii si ar trebui sa ii lasi in lumea lor. Daca iti cer sa faci ceva, fa, chiar daca nu iti place prea mult. Ajuta-i la ce iti cer si in timp poate o sa isi dea seama ca s-au legat de tine degeaba.Eu ma inteleg foarte bine cu mama desi cand eram mai tanar vroia sa ma tina mai din scurt.Am lasat dupa ea sa ii castig increderea si acum suntem prieteni buni.In schimb cu tata nu prea am multe de vorbit, pentru ca a facut-o pe mama de multe ori sa sufere, asa ca il las in lumea lui. Sper sa poti sa te intelegi macar cu unu dintre ei. E important ca macar unu sa fie alaturi de tine.Incearca sa il atragi macar pe unu dintre ei de partea ta.

Este o problema grava aceasta, relatiile cu parintii. Stiu ca situatia grea in care traim ii face sa nu se mai gandeasca la copii, care au nevoie de sfaturi, sustinere, iubire. De aceea cred ca singura solutie ca sa le atrageti atentia, este sa stati de vorba cu psihologul de la scoala si ei va vor indruma. Este posibil ca sa ia ei legatura cu parintii, daca voi acceptati si, sa incerce sa le aminteasca, cu profesionalism, ca sunt parinti. Nu va temeti, psihologii va vor ajuta si ii vor ajuta si pe parintii vostri sa-si reaminteasca ca au copii. Curaj!

@gigiro, iarta-ma ca te contrazic. Parintii nu trebuie sa tipe la copii pentru ca nu aud de la ei ceea ce ar VREA ei, parintii, sa auda. De la un copil pe care il ai pentru ca tu ai vrut sa il ai, trebuie sa auzi TOTUL. Tot ce il intereseaza, pe copil, tot ce ii trece prin mintiutza lui, iar tu ca parinte, selectezi si il inveti care sunt prioritatile lui de copil (pe varste) si, il inveti ce trebuie sa faca, cum sa se poarte cum sa manance, esti atent la scoala pe care o face, teme...tot. Subiectele de viata, sentimente, etc. care tu crezi ca nu ar trebui sa il preocupe, i le explici in termeni simpli si ii spui ca mai tarziu, la varsta potrivita, vei reveni cu amanunte. ORICE din viata copilului, trebuie sa intereseze parintele pentru ca acel copil nu se naste invatat, nu stie cum sa se manifeste cand la varste fragede ii da tarcoale fiorul dragostei. Trebuie sa ii vorbesti, sa ii lamuresti tot ce ttraieste acel copil, sa fii aproape de el, sa ii vezi chiar fara sa-ti spuna framantarile si, sa il intrebi, sa stai de vorba cu el si sa ii castigi increderea. Atunci esti un parinte bun. Eu nu ma mai mir de genul de intrebari al acestor copii pe care ii criticam ca nu stiu sa scrie si sa vorbeasca, ca le sta mintea doar la iubiti/e, la sex etc. Pai dragii mei adulti, ei au nevoie de iubire, iubire multa de la parinti, dar daca nu primesc, o cauta in alta parte. Asa ajung copiii niste necunoscuti pentru parinti, iar parintii niste straini pe care nu-i respecta, nu-i vor ajuta la batranete cu un pahar de apa, macar. Copiii au nevoie de dragoste, educatie si atentie, nu numai mancare, tzoale si bani de discoteca sau, unii nici atat macar. Copiii trebuie indrumati, iubiti, ascultati! Realizez acum, cati copii, pot spune facuti si abandonati sunt si cat sufera. Acum realizez ca si eu am criticat unii copii pe care nu i-am inteles, si nu am stiut ca nu sunt prieteni cu parintii, ca nu se ocupa parintii de ei. Da, acum inteleg ca sunt multi copii care sufera si, ii inteleg. Imi cer iertare de la toti aceia cu care am fost aspra uneori si mi i-as dori, prieteni daca ei ma accepta. Cred ca ajunge...

@gigiroooo, tu vezi ce ai scris? Unde este psiholoaga, sa iti spuna ea ce ai putut scrie unui copil? "Si tu crezi ca esti un copil model, esti copilul pe care si l-au dorit? " Orice copil ai adus pe lume este un dar, o bucurie, este exact copilul pe care ti l-ai dorit. Depinde de tine cum il educi, cata atentie ii dai, ca sa il ai asa incat sa fii mandru de el. Copiii nu sunt niste maimutele care daca ne supara, nu sunt ce am dorit si mi-am pierdut noptile sa ii ingrijesc. Nici o noapte nedormita ca sa veghezi un copil, nu este pierduta, este o noapte castigata, alaturi de copilul pe care eu ca parinte mi l-am dorit, il iubesc si il ingrijesc cu pretul noptilor nedormite, fara sa ii reprosez niciodata asta. Copilul vine cu mintea goala pe lume. Depinde de mine ca parinte sa ii "mobilez" mintea cu lucruri utile, cu invatatura parinteasca buna, cu educatie. cu ceea ce spunem noi "cei 7 ani de acasa". Imi pare rau ca gandesti asa. Eu nu as fi vrut un copil robot sa raspunda la comenzi, sa faca si sa gandeasca exact ca si mine asa incat sa imi placa mie ce aud. Fiecare copil are alta personalitate decat parintii, are un mix de la parinti, bunici, etc. Deci ii dam o educatie buna, dar il lasam sa se manifeste dupa personalitatea lui. Sigur, cu atenta ingrijire, iubire, intelegere si respect. Si noi trebuie sa ne respectam copiii, nu numai ei pe noi.

Ancearaca sa fii mai antai prietena cu maikata, iar apoi mama si fiica, sa speram sa faca si ea pasu, ati doresc bafta eu asa sunt cu mama, prietene, si ne iubim si ne antelegem fffffff ok

Off asa este si mama mea

Cu mama ma inteleg destul de bine, stie multe despre mine si ii zic cam totul. insa parintii mei se cearta des intre ei, si atunci eu nu am nicio vina si nu imi zic nimic, insa cand se impaca parca se aliaza contra mea si incep amandoi, fara ca eu sa fac ceva ce nu ar trebui. note bune am, ii ascult, ce vor de la mine?

La mine sunt tot asa dar ce sa facii asa sunt parintii
ITI SCRIE VALERIA

Servus!
Sunt teo, si chiar nu stiu cu ce sa incep.sunt multe de spus, stiu in ce situatie te afli, pentru ca si eu sunt in aceeasi situatie. poate chiar mai rau, deoarece parintii mei stiu doar sqa urle, sa ma pun sa inat si numa sa ma critice stiu.plang apropae in fiecare seara dar pe ascuns ca sa nu ma vada nimeni. sfatul mau ar fi unul foarte simplu.si anume:NU LE DA PARINTIILOR TAI MOTIVE SA TE CERTE.LASAI IN PACE SI SE VOR CALMA SI POATE CHIAR EI ISI VOR CERE SCUZE! sper ca ti-am fost de mare ajutr.si iti urez succes! de curiozitatece varsta aia si din ce ores esti?BAFTA!

Buna dimineata.
Pentru teo! Citez:..." si chiar nu stiu cu ce sa incep."
Asadar draga Teo, eu iti recomand cu caldura inainte de toate, sa inveti cu mult interes si sa-ti insusesti gramatica limbii romane. Nu de alta dar, este ceea ce-ti lipseste cu desavarsire!
Cine pune la indoiala sfatul meu, redau mai jos ceea ce tu ai scris, facand Limba Romana de rusine.
Presupun ca abia ai absolvit clasa a III-a!
Iata continutul scris de tine:
"Sunt teo, si chiar nu stiu cu ce sa incep.sunt multe de spus, stiu in ce situatie te afli, pentru ca si eu sunt in aceeasi situatie. poate chiar mai rau, deoarece parintii mei stiu doar sqa urle, sa ma pun sa inat si numa sa ma critice stiu.plang apropae in fiecare seara dar pe ascuns ca sa nu ma vada nimeni. sfatul mau ar fi unul foarte simplu.si anume:NU LE DA PARINTIILOR TAI MOTIVE SA TE CERTE.LASAI IN PACE SI SE VOR CALMA SI POATE CHIAR EI ISI VOR CERE SCUZE! sper ca ti-am fost de mare ajutr.si iti urez succes! de curiozitatebig grince varsta aia si din ce ores esti? happyBAFTA! happy"

Obs: Daca asa arata generatiile care ne voi gestiona viitorul, am mari indoieli de cum se prefigureaza batranetile noastre a celor care am crescut la randu-ne copii, dupa alte principii desigur!
E greu de realizat in viata un echilibru perfect in familie, astfel incat sa obtii rezultatele dorite in timp ce copiii stiu doar ca au drepturi.

Draga mea DeDe si eu am copii mari si sa stii a de multe ori si parinti au nevoie de ajutor din partea copiilor.greutatile de fiecare zi sint citeodata insuportabile.Noi parinti vrem sa fie bine dar din pacate este foarte greu, de aceea trebuie si voi sa ne intindeti o mina de ajutor.

Sall...pai ce sa iti spunh, majoritatea copiilor au probleme de genul acesta ca parintzi. ce sa zic. inceraca sa i intelegi imi dau seama ca tie f greu. dar incerca sa nu pui la suflet cuvintele care sunt spuse la cearta orce ar fi parintzi tai te iubesc si inceraca sa ii resppectzi.sa i ascultzi .acum...ca dupa ce nu o sa i mai ai. ai sa vezi ce greu o sa fie discuta cu parintzi tai spune-le tot ce te doare. poarta o conversatie cu ei si poate asta o sa te ajute cu ceva

Draga mihaela stiu rasp la intrebarea ta:mama mea ma musca din iubire iar tata e mereu morocanos ca nu se intelege cu mama ma aflu si eu intr-o situatie comuna dar nu pentru mult timp pentru noi ne impacam, repede

Pai... ar trebui sa vorbesti cu maicata sau sa fugi de acasa te primesc eu, dar vezi ca va fi cam scump, 250 lei in 12 ore, atat este cazarea