Bună ziua. Am 17 ani, aproape 18. Am o problemă. Cu mama mea mă înteleg super bine, suntem ca doua prietene, o iubesc, însă pe tatal meu nu pot, mereu am avut o retinere fata de el. Nu mi-a fost niciodata dor de el, uneori chiar ma deranjeaza prezenta lui. Uneori o intreb pe mama daca chiar este el tatal meu si evita să-mi raspunda. Incerc mereu sa-l iubesc si sa nu mai fiu asa rece si distanta dar nu pot! Chiar daca e tatal meu, chiar daca nu e, de ce nu pot simti nimic pentru el?
Ordonare:
După relevanţă
Nu-ti raspunde atunci cand faci 18 ani mergi cu el sa iti faci probe ADN ca sa demonstreze daca e sau nu, daca refuza a fost doar un tata adoptiv pentru tine si se vede ca ai simtit asta
Răspunde
Probabil nu s=a străduit pea mult să fie aproape se tine de când erai mică, poate și el a avut o relație rece cu părinții lui sau cel puțin cu unul și nu a știu să/și construiască o reație apropiată cu tine. Dacă e rece sentimental pentru că n=a avut parte de iubire, poate te ajută să te gândești la acel copil mic și neiubit, care aștepta iubire și nu i=a dăruit/o nimeni.
Exista doua tipuri de amintiri: explicite si implicite. Cele implicite sunt din perioada pre-verbala a bebelusului, stocate ca senzatii corporale, sentimente. Poate ca despre asta e vorbasi la tine. Roaga-ti mama sa iti povesteasca despre cum a decurs sarcina ei cu tine, cum a fost dupa ce te-a nascut, cine avea grija de tine, cum era relatia lor de cuplu pe atunci. Insa nu poti uda flori dintr-o stropitoare goala. Poate s-ar merita sa iti intrebi si tatal cum a fost copilaria lui. Daca vrei, citeste despre trauma transgenerationala, s-ar putea sa mai gasesti niste raspunsuri.
Ai tai sunt de vina ca te lasa asa in starea asta confuza.
Relatia dintre ei cum e?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
