Buna ziua.
Am 26 de ani si am o problema la care nu stiu cum sa actionez.
Tatal meu este un om de 50 de ani.
Un om muncitor, care si-a sacrificat viata pentru mine si sora mea si care si-a lasat sanatatea pe ultimul loc, preferand doar sa ne tina in facultati si sa fim noi bine.
Problema este ca el era si inainte asemanator dar acum a devenit un om foarte agitat, nervos, irascibil, stresat, suparacios, mereu se cearta cu mama pe subiecte banale.
Mereu ma trezesc cu el țipand, mentionez ca el de o perioada de timp si cand vorbeste normal tipa asurzitor.
Un motiv ar fi ca nu prea mai are bani, dar el si cand are bani, este asemanator.
As vrea sa il duc la un psiholog sau psihiatru dar e plin de el si crede ca nu greseste niciodata, va zice ca m-a crescut ca sa-l duc la nebuni, poate ar si plange daca ar auzi.
Imi este tare greu ca am si o relatie si fata sta cu mine si cand are iesiri din astea ii strica si el starea.
As vrea sa ma mut sa il las cu mama dar asta ar insemna ca ei doi sa se descurce in Anglia foarte greu fara mine ca nu stiu limba.
Si al doilea motiv ar fi ca el mereu cand se cearta cu mine se razbuna pe mama si spune ca ea ii baga in cap mai ales daca imi tine partea.
Ce ar fi mai bine sa fac? Cum sa actionez? Nu as vrea sa destram familia mai ales ca avem si momente bune si de unire.

Trebuie sa pleci daca vrei sa ai liniste in viata

Cred ca la 26 de ani este capabil sa muncesti serios si sa-ti ajuti parintii daca au probleme financiare, caz in care si tatal tau ar putea sa aiba grija de sanatatea lui.
Nu duci omul obligatoriu la psihiatrie doar pentru ca te deranjeaza nemultumirea lui, ci incerci sa faci ceva sa-l ajuti, in special cand stii ca este omul care si-a dat sanatatea si viata ca sa te aduca aici, unde esti azi, deci este timpul ca tu sa-ti iei de munca si sa-ti ajuti tatal!
Este posibil ca tatal tau sa aiba o problema grava de sanatate si sa o tina ascunsa ca asa nu va necajeasca, de aceea este posibil sa fie irascibil, iar gandul ca isi lasa familia fara ajutor financiar el fiind atat de bolnav, il inebuneste.
De ce tu si sora ta nu ajutati?
Pare ca sunteti ditamai adultii, capabili sa ajutati familia in totalitate, muncind, sustinandu-i financiar.
Acum este taman timpul potrivit sa va rasplatiti parintii!

E posibil să aibă o problemă sufletească, despre care nu vrea să afle nimeni.

Ce sa faci,spui ca ai copil,o fetita? Tacsu undei? Sau ai copil din flori? Daca ai barbat,ai copil,du-te soro in drumul tau,taicatu se va descurcat asa cum sa descurcat si pana acum.

Pina acum l-ai tinut tu,ai facut tu ceva,vad spui ca el tea tinut si pe tine si pe sorata sau frate ce ai? Deci el va tinut,asa ca stai tu liniastita se descurca omu indiferent ciata engleza stie.

Eu cred ca problema reala esti tu,nu el incerci sa iei conducerea familie,incerci sa o faci pe sefu,doara prin faptul ca ai un job si stii bine engleza.
Deci tu ai barbat,du-te la barbatutau si dirijeazal pe ala,lasa pe taicatu in pace.
Deci ia-ti plodu, ia-ti barbatu si inchiriati un aptm ceva, iar daca taiocatu are cindva nevoie de ajutor, sa zic merge stiu si eu undeva si trebuie sa discute in elgleza, poti sa mergi tu sa il ajuti, dar asta asa cand este nevoie,.
In rest fiecare cu familia lui.De asemenea daca tu faci ceva bani,adica mai multi decat ai tu nevoie cu fam ta si taicatu sa zic are o problema si trebuie ceva malai,atunci la fel poti sa-l ajuti,asta inseamna familie.
Deci pleci de acolo simplu si frumos,dar nu te rupi de ei,o sa fii tot in acelasi oras,dar la anii tai si cu copil si barbat,sincer nu stiu ce mai cauti sa stai cu parintii.
Deci uita de psiholog de rahaturi,pleaca de acolo,iar cand va vedeti in weekend,la sarbatori,ori cand treci tu pe la ei,poti sa vorbesti cu el, cum se simte, daca vrea sa il duci sa faca analize, ce mai zic unia pe aici.

Cam despre asta este vorba, este vorba despre tine, nu despre parintii tai.

Mai știu situații asemănătoare de tati buni, protectiv ce la un moment dat își schimba comportamentul.Nu spun ca e normal,dar cumva având în vedere ambiția de a face bani, de a ajuta, de a fi de folos și a fi cap de familie o data cu vârsta te copleșește.
În momentul în care treburile astea nu mai țin de el, și nu mai e tânăr în putere, sau nu mai simte ca e ce a fost apar frustrări.Cu timpul, cu anii e normal ca oameni sa își de-a seama ca îmbătrânesc, poate sa se simtă un pic plictisiți sau sictiriti dar totul se rezolva.

Ideea e în felul următor.Chiar dacă tu ai pleca sau nu ei tot se vor certa în casa, asa ca îți propun sa ii organizezi niște ieșiri cu tine, singur, cu niște prieteni săptămânal pentru recreere.Sa nu începi sa ii reproșezi chestii ci pur și simplu sa păstrați distanta când are astfel de ieșiri. Cerei și mamai tale sa îl ignore în momentele alea ca asa e posibil sa se liniștească și sa realizeze ca exagerează iar cu timpul sa se potolească.Dar țin sa precizez, asta dacă el chiar e un om bun, ne violent, alcoolic sau alte alea.

N-o să-l vezi la psiholog pentru că are tendințe de om narcisist și e convins că nu e nimic în neregula cu el.
Dacă tata mai trăiește 25 de ani, stai până la 50 de ani să-i cocoloșești?
De ce nu se duc acasă? Romanii nu știu în general engleza in Anglia. Poți să suni tu când au nevoie de ceva, dar din câte știu e destul de digitalizat totul, le poți face programări pe telefon. La ce crezi că nu o sa se descurce mai exact?

Și tata la fel era cu probleme de nervi și agitație, are 65 de ani și muncește ca să mă țină pe mine și frate-miu în facultate. Mama l-a făcut să meargă la psihiatru amenințându-l că se desparte de el dacă nu merge. Doar așa a fost și a primit medicamente de somn pentru că s-a constatat că somnul nu era bun, iar el cum muncea mereu avea psihicul la pământ. Eu îți recomand să îl sfătuiești să își facă analizele (motiv: ca să verifice cum mai stă cu sănătatea, gen ca astea anuale, și poate le faci și tu cu el ca să nu îi dai de banuit) și să ceri la analize și pentru tiroidă (e tot din sânge și dacă ea merge rău psihicul e praf), deoarece astea sunt cele pe care le-a făcut și tata înainte de diagnosticul final dat de psihiatru. Poate are vreo deficiență neidentificată, dacă nu are cred că e bine ca tu sau mama ta să începi să îi explici că stările lui fac rău familiei și că și el ar avea foarte multe avantaje dacă ar scăpa de ele. Și tata a plâns când a auzit ce a zis mama și mi-a zis doar mie că are tratament, fratelui meu nu, deci a fost foarte greu pentru el sa recunoască că are nevoie sa facă asta, însă a fost posibil. Mama înainte îi mai trimitea uneori link-uri cu psihiatria, gen că se pot rezolva probleme acolo și că nu e pentru nebuni sau link-uri cu "ce să faci dacă ești nervos, stresat?" gen chestii legate de sănătate emoțională ca să înțeleagă că are o problemă. Nu știu dacă te-a ajutat ce am zis, dar noroc cu asta!