Dacă ești gata să-ți arunci o posibilă fericire din cauza gurii lumii, baftă în a trăi o viață mizarabilă
Primul sfat la 23 de ani nu e barbat sau cel putin nu a fost cand s-a casatorit, a fost casatorit cand la 19 ani? Asta nu este alura de barbat ci de copil!
Asta e prima remarca.
Doi nu poti sti daca din vina ei sau a lui au divortat, poate el este cel care a calcat stramb si spune ca ea!
Oamenii sunt perversi si mincinosi.
Si ce te impiedica sa stai cu el 1-2 ani si sa vezi cum este? Eu, dupa o casatorie de 12 ani (facuta in graba ca am crezut ca se termina femeile ), m-am despartit si recasatorit si am 27 de ani cu sotia actuala. Am stat circa 2 ani fara sa ne casatorim. Si ea a avut un copil si asta a fost. Ma bucur ca am o sotie deosebita!
Nu vreau sa fac discriminare, dar daca el a fost căsătorit si a facut si un copil până la 23 de ani cred ca e de etnie romă.Nu vreau sa fiu înțeleasă gresit ca si ei sunt oameni dar nu prea iti inspira incredere.
Dacă tu vrei si simti ca e băiatul potrivit fa ce simti si nu te lua dupa ce o sa zică lumea, am o prietena ce e cu cineva ce are 30 de ani și cu copil si e divorțat tot asa pentru ca ea a călcat strâmb dar nu ii pasa de ce zice lumea daca se iubesc si respecta.Doar trebuie sa fi precauta, sa o iei treptat pentru ca si celelalte relații eșuate au eșuat dintr-o anumita greșală pe care nu trebuie să o mai repeți.
Dacă îți pasă mai mult de gura lumii decât de relația dintre voi doi, nu ești deloc pregătită pentru o relație. E normal să ai rețineri, că e dubios ca la 23 de ani să ai deja copil și să fii divorțat, eu zic să-ți asculți instinctul că nu minte niciodată și nu degeaba se spune că femeile au un simț al lor special.
Ce piedici sa ai, daca el este divortat? Dar sa vezi documentul. Si ce-ti pasa de ce zic ceilalti. Gura lumii nu o poti opri. Voi sa va simtiti bine si sa traiti in armonie. Cat? Cat o sa mearga, chiar pana la sfarsitul vietii unuia dintre voi. Viata trebuie traira, ca este scurta. Trecerea anilor este ireversibila. Eu zic sa mergi inainte.
Daca el are doar 23 de ani, ma gandesc ca si tu esti foarte tanara, probabil mai tanara decat el. Esti sigura ca de la varsta asta vrei sa te complici cu un baiat (pentru ca la 23 de ani nu e inca barbat) care are deja obligatii? El va avea intotdeauna obligatii fata de copil, probabil plateste pensie alimentara, etc...deci nu se va putea dedica in totalitate tie si eventualilor copii pe care ii va avea cu tine (daca relatia voastra va ajunge pana acolo). Ce se intampla, s-au terminat baietii fara obligatii si trebuie neaparat sa accepti unul care are copil? Daca aveai in jur de 40 de ani, mai ziceam sa accepti un astfel de compromis, dar asa?!
Părerea mea este că nu trebuie să te intereseze părerea celorlalți și trebuie să te gândești doar dacă îți convine sau nu faptul că el are un copil, asta cu toate urmările...
Să ști că nu prea găsești genul ăsta de băiat la 23 de ani, părerea mea de băiat de 22.
Decide-te în funcție de ceea ce vrei tu nu alții.
Ce greseala ai putea face? E vorba de o posibila relatie cu el.
Sau vrei sa te mariti in viitorul apropiat? Daca nu, incearca. O sa-l cunosti mai bine si o sa-ti dai singura seama ce fel de baiat este. Nu vad care sunt riscurile la acest moment pentru tine.
Nu vei face o greșeală dacă faci exact ceea ce simți, mereu tind să încurajez să gândim cu inima. Iubești pe cineva, ești atrasă de el? Perfect, comunică acest lucru, lasă oamenii să știe ce se află în sufletul tău.
De când mă știu am auzit această îngrijorare din partea oamenilor în vârstă, ce vor spune vecinii sau alte persoane despre un lucru? Ești tânără, nu cred că ar trebui să te intereseze părerea unor oameni cu care nu vei împărtăși trăiri și emoții la o intensitate la fel de mare. Este viața ta, critici și judecători vor exista oriunde, ăștia au prea mult timp liber dacă stau să-ți descoase vreo decizie personală.
Cât timp bărbatul de care ești îndrăgostită se poartă frumos, iar la rândul tău simți atracție fizică și morală, consider că este suficient să încerci. Nu trăi cu regretul că ai lăsat o experiență să treacă pe lângă tine.
Divorțul se poate întâmpla oricui... eu sunt tânăr și am observat un lucru la oamenii mai mari ca mine, privesc căsătoria ca pe o cușcă, iar divorțul ca pe o imediată necesitate de a-și reface viața. Pe bune acum, hai să ne bucurăm unii de alții și să mai lăsam stresul de o parte. Cred că ești sufiecient de inteligentă să îți dai seama dacă cineva se folosește de tine, iar dacă te minte și ești nefericită să renunți la interacțiune.