Am o foarte mare problema, si anume tatal meu.Intotdeauna ma injura, ma jigneste, imi reprosaza tot felul de lucruri.De obicei, nu ma ia in serios, cand ii spun ca am luat note de 10 doar se mira, desi nu are de ce pentru ca am in general numai 10.Nu stie sa vorbeasca cu mine, nu stie sa se poarte cu mine.Macar sa nu ma mai bage in seama daca chiar il deranjez atat de mult precum o spune. Ii spune mamei mele ca nu fac nimic, ca sunt o proasta, ma face cum ii vine la gura, practic nu ma mai suporta.Aseara l-a enervat atat de rau faptul ca i-am spus sa ma lase sa mananc linistita, macar la masa sa nu-mi mai reproseze nimic. M-am dus in camera mea cu farfuria in mana ca sa mananc si a continuat sa tipe si sa urle ca vai cum sunt eu si ca nu fac nimic si ca sunt un nimic. A venit la mine ca sa-mi spuna sa-mi iau cablul de la laptop de pe jos si i-am zis ca o sa-l iau, numai sa plece si sa ma lase singura.Atunci m-a luat de umar de parca as fi fost o carpa si m-a trimis sa-mi iau hainele de pe fotoliu(cele care trebuiau calcate) si i-am spus sa nu mai tipe la mine.In fine, atunci a venit mama la mine si mi-a luat apararea.In acel moment am avut o furie in mine de nedescris; imaginati-va ce calvar am trait si am tipat la el, spunandu-i sa dea in mine.Bineinteles ca a sarit sa ma bata si l-a tinut mama.Trebuia sa-l vedeti cat de nervos era, ce pornit era pe mine sa ma bata, a vrut sa-mi dea cu picioru in cap va dati seama ce om...:-s.Ma rog, atunci mi-am strans hainele si m-am dus in camera mea.Am suferit o depresie oribila, am plans de ma usturau ochii, ma durea capul, Doamne, nici nu vreau sa ma gandesc cum am putut rezista. Logic ca a venit la mine sa vada daca mi-am luat cablul de laptop de pe jos si nici nu am vrut sa ma mai uit la el.
Am ajuns la o concluzie destul de dura, cred ca pentru oricine ar fi asa, dar pe el nici Dumnezeu nu l-ar mai salva.De unde atata ura si furie fata de mine, nu stiu.Chiar asa de mult il deranjez de a facut un scandal monstru pentru un cablu de laptop?!? Ce sa-i fac, imi pare atat de rau pentru sora mea si pentru mama mea ca o sa-si amarasca viata stand cu el. Din fericire, sora mea este singura fiinta pe care tatal meu o iubeste cu adevarat din familie.Macar pe ea sa o iubeasca daca pe mine nu. Abia astept sa scap de el si sa plec la facultate sa nu-i mai vad fata niciodata.Eu pentru el nu o sa fiu desteapta niciodata, si atunci cand ii spun diferite cunostinte cat de frumoasa, desteapta si mare sunt, face o fata de parca nici n-as fi copilul lui.Intr-adevar,imi pare foarte rau ca eu am fost un plan neasteptat in viata lui, imi pare rau ca s-a pricopsit cu mine, imi pare rau ca m-am nascut tocmai cand el avea o viata minunata, dar se pare ca ma uraste mai mult decat ma asteptam.Niciodata nu s-a preocupat de mine, nu i-a pasat ca eu stateam singura in clasa a treia si-mi faceam temele fara ca nimeni sa nu ma ajute si el statea la televizor fara sa faca nimic.Imi pare rau ca nu am avut un tata pe care altii il au.Acum nici nu mai vreau sa-i mai aud vocea, nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa mai stau de vorba cu el, din momentul asta eu nu mai vreau sa mai aud de cuvantul tata in viata mea. Mi-a facut copilaria si adolescenta un iad, e cumplit sa te gandesti ca tatal tau te subestimeaza de fiecare data, te injura pana cand nu mai poate si ca pe deasupra, il deranjezi si cand esti langa el. E oribil...
Va rog frumos, spuneti-mi ce sa fac pentru a nu-l mai enerva, sa-i fac pe plac adica sa nu mai ies pe afara, sa nu mai fiu in preajma lui, sa nu mai vorbesc cand sunt cu el undeva, practic, sa nu-l mai bag in seama; poate ca asa o sa ma lase in pace si n-o sa-mi mai reproseze nimic, niciodata.
Sper sa ma ajutati!
La revedere!

Din pacate, multi oameni trec prin asa ceva, de obicei singura solutie e sa stai la distanta pentru o perioada si sa iti cladesti usor-usor o viata proprie. Vezi tu dupa aia ce se mai intampla cu el. Inca putina rapbdare si mult succes! Suntem alatur ide tine!

Poate ca, cum ai spus si tu, ai aparut intr-un moment neoportun in viata lui. Poate i`ai dat planurile paste cap.Niste planuri foarte importante de te uraste asa de mult. Dar cu m-am ata cum se intelege? Ea nu poate vorbi cu el si sa-l intrebe de ce e asa? Uite pentru inceput vorbeste cu mama ta si intreab`o cum era inainte sa te nasti tu si cand erai tu mica.
Dar sora ta cati ani are?

Eu nu pot sa concep ceea ce tu scrii. Adica tatal tau se comporta asa cu tine, bine si inteles ca mai sunt si parinti de acest fel dar nu inteleg atunci cum o poate iubi pe sora ta? Adica, de ce atata diferenta intre voi...singurul lucru la care ma pot gandi e ca nu e tatal tau adevarat

Ar trebuii sa nu-ti mai faci probleme pentru el! trateaza-l cu indiferenta ca e mai bine.cand tipa sau te injura intoarce-i spatele si pleaca in alta parte! e mult mai bine.acum tu faci cum vrei. pa!

Pfff...ai o poveste de viata oribila as putea spune.
din cate ai spus mai sus nu inteleg de ce ar iubio numai pe sora ta...chiar nu inteleg. Poate ca nu este tatal tau biologic, ci doar al surorii tale...sau nu stiu.Incearca sa ai o discutie cu mama ta si spune-i tot ce simti, iar daca tatal tau continua asa, propune-i mamei tale varianta de divort, si ia-o si pe ea, si pe sora ta in orasul in care vei face facultatea.
parerea mea este ca, un astfel de tata, scuze ca il jignesc, nu merita sa i se vorbeasca frumos, tu trebuie sa nu il mai bagi in seama
incearca sa pleci mai tot timpul de acasa si sa te comporti ca si cum nu ar exista.Chiar nu iteleg de ce sar comporta asa...ai facut ceva prostie inperdonabila, care nu se poate ierta? nu stiu ce sa spun.saracuta de tine

Vaiiii ce imi spui! nu pot sa cred ca exista oameni asa...in halul asta sa se comporte cu propriul copil?! asta nu e om, imi pare nespus de rau pentru tine.imi dau seama ca suferi enorm... din toto ce mi-ai povestit eu m-as duce ori la politie ori la protectia copilului. e inadmisibil ca un parinte poate face ceva de genu asta.nu iti fa grija ca e un Dumnezeu sus si va avea grija de el, ce ai putea sa faci? nimic din ce nu ai facut pana acum, pur si simplu ignora-l sti cum e indiferenta doare cel mai tare.si gandeste-te ca va ajunge si el in momentul cand va avea nevoie de tine si exact asa te vei comporta si tu cu el.sincer,imi pare rau din suflet pentru tine draga mea. oricum parerea mea ar fi ca tu si mamata sa faceti ceva pentru ca ce se intampla in casa ta nu e normal, gandeste-te dk ai fi fost doar tu cu el in casa! ce s-ar fi intamplat? va rog:luati masuri si faceti ceva pentru ca asa te vei distruge. te pup si TE ROG ai grija de tine si dk ai nevoie de ceva poti apela la mine. te pupic

Incearca sa il ignori? (pentru binele tau). Ai incercat sa ceri ajutorul mamei tale?

Cauta ajutor de specialitate! Neaparat, nu cauta raspunsuri pe siteul acesta, e o problema mult prea grava si prea personala. Sper sa reusesti.

Te inteleg perfect. O experiență asemanatoare o trăiesc cu mama mea. Încearcă să-i faci pe plac daca observi că altă cale de remediere nu există, să-l suporti până se ivește oportunitatea de a pleca.

Nu trebuie să-ți pară rău pentru absolut nimic din viața asta, n-ai greșit deloc. Dacă el e așa recalcitrant când se află în prezența ta, evită-l. Poate se simte inferior în prezența ta, pentru că ești mai deșteaptă decât el. Totul o să fie bine. Succes!

Exista parinti care nu stiu cum sa faca fata foarte bine unei asemenea potriviri, implinirea nevoilor fizice si emotionale ale copilului acest lucru in interiorul unei familii nu se gaseste! Copilaria si mai ales adolescenta sunt perioade marcate de schimbari fizice si psihice care pot genera mari neintelegeri intre copii si parinti! Apropo de facultate, si eu astept sa ajung acolo, iar apoi dupa terminare sa-mi fac viitor in alta tara! Si la mine au fost si sunt neintelegeri in familie, multe injuraturi, multe certuri! Ca nu sunt suficient de bun sau ca nu stiu sa fac anumite lucruri, dar trebuie sa stii cum sa le dai replica si sa-i ademenesti cu binele (in unele situatii)! Stiu ca in acest moment nu vrei sa vorbesti cu el dar incearca, incet incet! Daca vezi ca nu reusesti, nu ai cu cine sa te intelegi, si tacerea e un raspuns! In rest toate bune, bafta, sper sa se rezolve, pa-pa!

Vorbele tale mi-au ajuns pana la inima si m-au impresionat enorm.La anul continua sa iei note bune, implica-te, fa-i complimente. Du-te la el si explica-i ce simti.Stiu ca par niste idei penibile dar, te rog, incearca! Pentru ca pana la urma sangele nu se face apa. Cand nu o sa mai fie aici, langa tine, o sa-ti fie dor de el chiar daca acum nu-ti vine sa crezi.

Incearca sa nu il mai bagi in seama, prefa-te ca esti indiferenta si ca nu iti pasa ce spune el, stai in camera ta si gaseste altceva de facut! :*

Te inteleg perfect...

Si eu trec prin asta... dar ai uitat un mic detaliu...

Nu noi o sa imbatranim, ci ei.

Eu de abia astept momentul in care o sa ma razbun pe toate Razbunarea e arma prostului' (cica) dar e dulce, ca o marmelada.

Succes!

PS: In caz ca te bate, daca ai iubit/prieteni, vorbeste cu ei... sa-l prinda pe strada sa-i traga o bataie, sa vada cum e.

Simplu: iei un AK-47 si ii dai headshot.GLUMEAM.Incet incet abandoneaza casa si fa-ti o viata proprie

Scuze dar nu iti face mai nimic. Pe mine ma ate zilnic nici nu pot sta macar intr-o zi pe scaun.

Buna,in ce situatie mai esti acum?

Trec prin aceeasi chestie si am foar 14 ani.