Am o problema.Nu exista zi in care sa nu fiu jignita de parintii mei, tot timpul ma ranesc prin vorbe si uneori dau si in mine.Atmosfera de la mine de acasa este insuportabila, numi urlete certuri tot felul. Unul dintr motive ar putea fi ca sora mea de 20 de ani are un prieten pe care parintii mei nu il accepta sub nici o forma, si prin toate astea eu sunt singura care are de suferit, plang din orice, incep sa imi urasc viata. Nu mai stiu ce sa fac cu parintii mei. M-am gandit sa merg la psihologul scolii dar nu stiu cum as putea sa incep o conversatie cu el/ea sau la cine sa apelez sa ma ajute.Imi iubesc parintii pentru ca au facut multe sacrificii pentru mine dar fiecare zi este insuportabil alaturi de ei!

Parintii tai sunt ffff suparati ca sora ta nu-i asculta.Nu stiu daca au dreptate sau nu, dar de cele mai multe ori, au dreptate.Numai ei stiu cate sacrificii au facut ca sa va faca mari,si acum,una din voi sa se duca dupa primul venit,cum se zice.Tu,ar trebui sa eviti punerea paielor pe foc,pentru ca ei isi fac griji si pentru tine. Daca sora-sa ne face probleme,sigur ca si tu,vei face. Mai multa intelegere, si incearca sa discuti cu ei, sa le spui ca te ranesc.Mai trebuie sa vorbesti si cu sora ta,sa intelegi mai bine situatia. Iar cu psihologul scolii, e cel mai indicat sa vorbesti, pentru ca el stie foarte bine ce e de facut in conflictele familiale.Cineva,ti-a recomandat sa nu spui totul dintr-o data. Eu zic,dimpotriva,spune totul cat mai clar, ca el, sa inteleaga f.bine situatia.Eu iti mai zic doar atat: nu uita ca si tu vei fi mama. Pune-te si in situatia dansei.

Nimeni nu e perfect, nici chiar parintii pe care ii avem.Inteleg prin ce treci.In furia lor fata de sora ta se razbuna si pe tine.Nu stiu daca ai incercat sa ii abordezi in vreun fel intr-un moment de calm si liniste, in caz ca nu, atunci nu ai nimic de pierdut si discuta cu ei.Trebuie sa stii ca nici un copil, indiferent de varsta nu trebuie tratat in acest fel si sper ca nu te invinovatesti pentru comportamentul pe care il au ei.Sa discuti cu un psiholog este intotdeauna o optiune de luat in calcul, atata timp cat nu gasesti o cale de a comunica cu ei.Nu ai de ce sa te stresezi in ceea ce priveste felul cum sa incepi o discutie cu un psiholog.te va ajuta el, in asta consta un psiholog, sa te faca sa vorbesti.Nu ai de ce sa iti urasti viata, e ca si cum te-ai ura pe tine insati si asta nu te ajuta.Curaj!

Bună,
Ar trebui să ai o discuție amănunțită mai întâi cu psihologul școlii,iar dupa aceea,vei discuta și cu părinții tăi.
Tu ești la mijloc și nu ai nicio vină că sora ta are un prieten nu știu cum. Părinții tăi procedează greșit și te rănesc pentru nimicuri care nu sunt din cauza ta.
Dacă tot spui că așa este mereu, încearcă să te obișnuiești și să nu mai pui la suflet. Altă soluție nu mai este. Să nu te gândești la prostii, cum ar fi să pleci de acasa. În niciun caz!

Numai bine!
Multă baftă!

Ar fi bine sa le spui ce crezi... si eu am fost in aceeasin situatie. si intr'o zi am vorbit cu tatal meu( de el sunt mai apropiata) si i'am explicat ca mi'e greu sa-i vad certandu'se intre ei... si e si mai greu sa se certe cu mine.
Apoi ei au vorbit si acum lucrurile s-au mai domolit...
La psiholog poti sa mergi. deoarece e platit sa te asculte... nu trebuie sa dai totul afara din prima daca nu simti ca poti. poti merge in mai multe sedinte...

Iti doresc sa ti se rezolve problemele...

Succes! :*

Eu zic sa incerci sa discuti cu aman2, cand sora ta nu este acasa, si sa le explici ca nu mai vrei sa suferi din cauza asta, si ca situatia ar trebui sa se schimbe.sau discuta cu unul dintre parinti,cu care te intelegi mai bine, si explica-i faptul ca suferi din cauza asta. Daca nu merge, psihologul scolii ar fi o idee buna.Bafta!

Eu zic sa le vorbesti parintilor tai deschis despre cum te simti uh, si sa le spui sa citeasca ceva materiale despre certurle in familie, asa poate o sa vada cat de mult afecteaz viata copiilor lor.Chiar daca nu pare cine sti ce, ca doar na, in toata casa se cearta omu'. insa atmosfera asta afecteaza foarte tare personalitatea copiilor si sanatatea lor. Spun asta din cazuri concrete.