am si eu o nedumerire foarte mare: am o relatie de 5 ani cu un baiat, ( stau la el cu socrii, departe de ai mei) adica sunt singura si nu am la cine sa apelez, ma simt singura din cauza asta.La el in familie se consuma foarte mult alcool, inclusiv el bea si pleaca nopti intregi, dar parintii lui il tin in brate cand i spun eu ceva.Daca face el ceva si eu pic vinovata fie ca sunt sa ca nu sunt. Aproape zilnic este cearta in casa fie din cauza lui fie se cearta parintii lui intre ei, fie se iau de mine.Eu de obicei sunt la servici si nu aud multe dar se intampla cand aud cum vb de mine si ma consum foarte mult.In fine eu il iubesc pe baiatul asta dar nici nu vreau sa traiesc cu un alcoolic.Partea a doua este ca eu sunt saraca din parinti si nu as avea unde sa ma duc.Am studii, imi place sa muncesc dar nu stiu ce sa fac. daca plec nu voi mai avea absolut nimic,nimic, daca aleg sa stau voi trai asa toata viata.nu stiu ce sa fac: mentionez ca in unele zile se poarta frumos toti dar in altele parca este iadul cand vin de la servici.As vrea un simplu sfat poate ma voi putea hotari ce sa fac.Multumesc...

Te poti intoarce la casa parinteasca sa gasesti un servici nou si sa ai o viata mai linistita asa ar fi cel mai bine zic eu.

Referitor la subiect, e necesar sa te gandesti daca acea prietenie iti este benefica, daca este un acord cu principiile tale corecte, cu principiile morale in general, daca nu conduce spre imoralitate sau diverse compromisuri, risipa de timp, sau orice alt prejudiciu etc...

Ca fapt divers, este necesar sa ceri si sfatul unui duhovnic. Este la urma urmei o problema existentiala care are in mod absolut consider eu si un substrat spiritual. Anumite prioritati gresite ale vietii, alegeri neinspirate, compromisuri paguboase poate de la inceput, dar care de abia acum ies la lumina cu adevarata lor fata...

Tot ca fapt divers, barbatul necredincios poate veni la credinta prin sotia credincioasa si invers, dar niciodata nu poti miza in deplina siguranta pe asta... ca va exista armonie, stabilitate, echlibru, fidelitate intr-o astfel de relatie.

Credinta e o garantie a stabilitatii a valorilor, a ancorarii in plan moral, pe cand necredinta, este si ea o garantie, dar... a instabilitatii, a schimbarii principiilor, a neglijarii lor...

În general, astfel de manifestări de "dezorientare", de "tulburare", sunt stări foarte vulnerabile, şi indiferent de originea lor, trebuie să vezi în ele şi ocazia unei alte "aşezări" a "lucrurilor" esenţiale din viaţă, a priorităţilor, a valorilor, a modului în care iti acorzi increderea in ceilalţi, a modul în care te raportezi la Dumnezeu, a aşteptărilor pe care le ai de la tine...

Într-o astfel de situaţie de lipsire de impas este esenţial să cauţi sprijin moral.
Stările de descumpănire sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare diverse lipsuri- pe care toti le avem). Prin ele trecem la un alt prag de înţelegere al lucrurilor!

Este vital să ceri şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, de exemplu, dar într-un moment liniştit în care să aibă timp să-ţi asculte şi să-ţi înţeleagă bine dificultăţile relationale.

E necesar sa-ti analizezi foarte bine aceasta stare de compromis in care te afli, fiind important in acelasi timp sa te folosesti de sfaturile celor din jur in privinta acestei probleme. Experienta lor de viata (mai ales a unora care au trecut prin experiente similare) te-ar putea lauri in privinta sacrificiilor imense pe care tu le faci preocupandu-te poate de latura financiara. Această latură ar trebui să fie ultima chestiune luată în calcul, multe altele fiind cu mult prioritare...
Trebuie să te mulţumeşti cu paşii mici, dar siguri şi definitivi ai aflării răspunsurilor la întrebările esenţiale ale vieţii: compromisuri care pot fi facute, si COMPROMISURI CARE NU SE FAC NICIODATA!
Tu vei lua decizii, dar e bine sa nu răspunzi singură la această intrebare!

Salut

Vezi aici câteva idei care te pot ajuta să cântrăeşti bine lucrurile şi apoi să poţi lua o decizie înţeleaptă:

http://www.jw.org/......-partea-1/

http://www.jw.org/......-partea-2/

Sper mult să te ajute!

cele bune!

Cred ca trebuie sa hotarasti ce e mai important pentru tine
vrei mai mult sa ai unde sta sau sa fi fericita?

Eu zic sa il lasi deoparte deoarece meriti mai mult..si sigur vei gasi pe cineva care te va aprecia mai mult, mai ales daca ai si un job iti gasesti o chirie si pe viitor poate o sa dai de o persoana buna pentru tine.sa fi iubita! apropo de unde esti?