Bună ziua!
As dori sa vorbesc cu cei de aici din comunitate pentru ca am ajuns intr-un punct critic al vieții.Am ajuns intr-o situatie în care pur și simplu m-am îmbolnăvit fizic (psihic deja nu mai are rost).
Problema mea e cu relația pe care o am de câțiva ani.Stau cu un bărbat pentru care am renunțat la vechia relatie (fiind toxica), am plecat de la ai mei de sute de km depărtare și mi-am agravat starea psihica eu suferind deja de tulburări anxioase și depresie.Sa nu înțelegeți greșit,la început nu din cauza lui,ci din cauza schimbărilor, lipsurilor bruste, situației grea și luatul efectiv de la 0 dar am spus ca merita sa risc pentru ca era ceia ce aveam nevoie.Era un om cerebral,sufletist, înțelegător, răbdător.Sau cel puțin asta am observat eu ne stand cu el în casa și ne având o relatie chiar serioasa.
Faza e ca am niște probleme de sănătate din cauza cărora aici nu pot munci, dar cu toate astea am mai adus bani în casa și eu.Eu ma frustram ca nu pot sa câștig mai mult sau sa aduc constant,iar el ma liniștea ca avem drepturi egale, ca bani sunt la comun, ca niciodată nu o sa se bata cu pumnul în piept ca el decide.Doar ca spunea asta, iar de făcut făcea altceva.Mai exact nu tine niciodată cont și de părerea mea în gestiune. Vreau sa înțelegeți ca eu nu sunt genul ce cheltui,sau ce vreau sa îmi cumpere mie chestii scumpe,ca in afara de mâncarea pe care o mâncăm împreună eu ma descurc sa îmi iau ce am nevoie.Dar vrem sa strângem bani pentru un avans la casa pentru ca stam cu ai lui,pentru o mașină etc iar el nu pare sa fie responsabil din punctul asta de vedere. Spune ca vrea,aduna niște bani și după ii cheltuie pe tot felul de lucruri (ca să nu mai spun ca le da uneori și alor lui "imprumut" fără retur).L-am întrebat dacă nu cumva are alte planuri sau perspective și a spus ca nu, da nu poate sa nu își ia ce vrea lucru ce pe mine ma deranjează eu strângând punga mereu.E și genul lipit de familie, ce dacă ne-am muta i-ar lua și pe a lui cu el ceia ce mie nu îmi convine având în vedere ca eu îmi vad părinții o data la o luna doua și și atunci ii ajut pe fuga la niste treburi casnice pentru care ne plătesc si plec.Ma deranja pentru ca ai mei nu ne cer nimic fără sa ne ofere ajutor sau bani la rândul lor, în timp ce pe ai lui un an de zile i-am ținut noi cu mâncare.Ai mei dacă nu ne-ar da o data ceva, sunt catalogați drept oameni rai, dar când ii spun de ai lui ca nici ei nu ne ajuta mi se scot ochii ca ne-au dat 100 de lei acum 3 ani.
Eu nu pot sa vorbesc toate lucrurile astea cu el ca ii sare tandara și ne certam rău și tot eu ies șifonata,pentru ca ma enervez,ma supăr, ma consum și mi se face rău.
Am discutat cu un psiholog câteva minute pentru a ne programa la o consiliere de cuplu, minute în care doar el a vorbit și spunea cât greșește și ca ma iubește și ca ar vrea ca eu sa îmi programez niște ședințe pentru depresia și anxietatea mea.Moment în care medicul la întrebat dacă nu crede ca și el are o parte de vina în toate astea și i-a dat dreptate, dar nu a schimbat nimic.
Eu nu știu cum sa o mai scot la capăt.As pleca dar mereu ma gândesc ca poate revine la cum a fost, sau ma gândesc ca poate o sa ma afecteze psihic și fizic aceasta despărțire și ma voi îmbolnăvi mai rău.
Un sfat va rog.Si scuza-ți romanul.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook