De ceva timp mă tot gândesc să scriu aici, dar nu am îndrăznit. Însă, știți acele momente în care simți că s-a umplut paharul? Ei, asta m-a determinat să-mi spun probleme aici, deși cu toții îmi sunteți străini.
Părinții mei au divorțat acum câțiva ani, iar de atunci viața mea s-a schimbat radical. Nu mă înțelegeți greșit, am dorit acel divorț. După un timp, mama s-a recăsătorit, iar eu m-am împăcat mai rău cu ideea. Fiind mai mică, mă speria ideea că o să am un nou "tată". Și astfel, relația mea cu tatăl vitreg a pornit cu stângul. Eu înainte, exceptând partea cu familia, aveam o viață destul de frumoasă, o copilărie minunată, eram destul de libertină ca să spun așa. Se pare că tatăl meu vitreg nu a fost de acord cu acest lucru. De când ne-am mutat la el, n-am mai avut voie să ies pe nicăieri, nici măcar pe la o vecină nu mă lăsa. Recunosc, nefiind obișnuită cu munca și așa, poate am avut momente în care am dat-o în bară, dar chiar am încercat și mi-am dat silința de fiecare dată.
Revenind în prezent, deși au trecut câțiva ani, vreau să vă spun că relația mea cu tatăl meu viteg nu s-a schimbat mai deloc. Oricât aș munci, oricât aș învăța... niciodată nu e mulțumit. Vrea să fac lucrurile în felul său și consideră că doar el are dreptate. Am să vă zic că pe-o de-o parte mă bucur că toate astea s-au întâmplat. M-am maturizat, am învățat foarte multe lucruri, mi-am descoperit anumite pasiuni. Dar pe cealaltă parte, simt că "mi-am mâncat" copilăria, mi-am pierdut încrederea în sine și am devenit puțin introvertită. Nelăsându-mă niciodată pe nicăieri, m-a făcut ca acum să-mi fie mai greu să stabilesc relații sociale cu alți oameni. Și toată strictețea asta nu se rezumă la atât. Telefonul nici nu îndrăznesc să-l aprind de față cu el, nici cu prietenii la telefon nu pot vorbi dacă este acasă. În afară de Whatsapp, alte rețele de socializare nu am voie să am. De multe ori când mă vede că citesc îmi reproșează că "iarăși mă relaxez". Dacă s-a întâmplat vreodată să mă trezesc mai târziu de 8, iarăși a fost o problemă...
Acum că vine Paștele, n-am stat deloc degeaba. Am gătit, am făcut curățenie, am ajutat prin grădină. Însă, azi de dimineață a început să țipe la mine când m-a văzut ca stau cu sora mea și nu fac nimic. Și ar fi multe altele mult mai rele de spus, dar cred că am detaliat destul.
Nu mă înțelegeți greșit, am vrut doar să mă descarc pentru că am momente în care simt că o să cedez. Nu e ușor să auzi aproape zilnic cât de "incompetentă, imatură, demnă de dispreț..." ești! Mi-ar fi plăcut să primesc măcar putință incurajare din partea lui, să avem o relație deschisă și să aibă încredere în mine.
Uneori, când vin acasă pentru că în timpul școlii locuiesc în oraș, mă simt străină în propria casă. Ce părere aveți? Credeți că exagerez eu?
P. S am încercat să discut cu el, dar în zadar.
Mulțumesc!
E posibil ca lucrurile sa se schimbe in bine cu timpul. Chiar si parintii pot fi imaturi si au nevoie de timp ca sa inteleaga niste lucruri. Nu toti oamenii sunt cum am vrea noi sa fie, din pacate. Pana la urma nici noi nu suntem pentru altii ceea ce ar vrea ei sa fim.
Peste cativa ani poate tu si sora ta veti fi la facultate, veti lucra, veti avea viata voastra, independenta de parinti. Ei vor ramane singuri, se vor pensiona si atunci vor avea la dispozitie mult timp ca sa reflecteze la trecut.
Cu cat persista mai mult in greseala un om, cu atat sunt mai mari sanse sa se auto-corecteze. Ai rabdare cu el. Daca il vei putea iubi acum, cu atat mai mult il vei iubi cand se va purta frumos cu voi.
Pana atunci nu trebuie sa il lasi sa-ti strice dispozitia. Petrece timp parintii, dar fa-ti si prieteni care sa-ti fie aproape, care sa te inteleaga si sa tina la tine. Esti tanara si te poti dezvolta frumos in multe directii. Piedici vor fi mereu pe parcursul vietii, daca ai putina vointa vei trece peste ele.
Răspunde
Îți mulțumesc frumos pentru răspuns! În cinci ani de zile, m-am obișnuit în cea mai mare parte, dar sunt și momente în care efectiv se depășește limita.
Și ca o mică paranteză, cu sora mea se comportă diferit, total opus față de cum se comportă cu mine. Ea este și mai mică.
Răspunde
N-ai pentru ce. Sper ca esti mai bine. Mai poti scrie pe aici pe TPU. Sunt multi oameni dornici sa ajute 
Ordonare:
După relevanţă
Dacă chiar e cum zici și nu exagerezi în ce zici, el e problema și e persoană toxică. Din păcate n-ai ce face decât să aștepți până pleci din mediul ăla și să încerci să nu pui la suflet tot ce zice. fă-i totu în limitele tale.
RăspundeNu-mi stă în fire să exagerez. Oricum, ce-am spus aici e nimic toată... Știu, e singura variantă. Mai am puțin și termin liceul și sper să intru acolo unde îmi doresc. M-am obișnuit în cea mai mare parte, dar am momente în care tânjesc după o viață de adolescentă normală.
Normal, oricine și-ar dori. Dar vezi, mai ai puțin și termini și ai ocazia să te rupi de mediul ăla. Trage tare să intri.
El nu e in stare probabil sa inteleaga valorile tale. Fii mandra de tine si nu te uita la rautatile lui
De mama ta nu ai adus deloc vorba.Mai traieste? Eu cred ca o mare parte din vina a tot ce se intampla este a ei.
Ai spus bine ca ai început cu stângul. Nu crezi ca ai început cu stângul fiindcă ai crezut ca ii un nou ‘tata’?, trebuie sa realizezi ca bărbatul acesta nu poate niciodată sa îți înlocuiască tatăl, ii doar o alta persoana in familie, o persoana la care tine mama ta.
Se pare ca și el a început relația voastră cu stângul, da trebuie sa realizezi ca știe puțin mai multe decât tine chiar dacă nu vrei sa crezi asta. A avut o viața mai lunga in care a învățat anumite lucruri care acum vrea sa te învețe pe tine, se pare ca pentru el disciplina și lucrul îs foarte importante, poate le exagerează dar așa fac mulți.
Trebuie sa înțelegi ca ii mai greu ca adulți sa se deschidă, faptul ca ați început amandoi cu stângul a adus aici. Se pare ca vrei sa primești încurajare de la el, ceea ce înseamnă ca ții la el îndeajuns sa vrei asta. Crede-ma dacă vrei sa faci tot timpul bine și sa îl respecți, o sa vina pana la urma.
Înțeleg ca este foarte greu pentru tine, mai ales dacă auzi cuvinte urate care te rănesc și faptul ca ai fost atât de izolata de societate. Dar gândește-te ca asta nu o sa fie pentru totdeauna, intr-o zii o sa te muți și o sa îți faci viața ta, multe o sa te ajute ce te-a învățat și multe o sa te supere fiindcă ai suferit. Ii ceva normal sa te simți straina in casa fiindcă nu poți sa fii cine esti tu cu adevărat, dar asta poate fii spus despre multe famili.
Dacă mai ai nevoie de sfaturi scrie-mi in privat și ai grija de tine.
Si eu trec printr-o situatie asemanatoare. Incearca sa nu iti pierzi calmul, sa fi tu insuti. Doar asa vei rezista. Funda?
Nu exagerezi. Eu cred că ar trebui să vorbești cu mama ta despre asta. Nu mi se pare ok ca el "să pună stăpânire" pe tine în halul ăsta iar mama ta să nu zică nimic. Până la urmă, ești copilul ei, nu al lui.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
