i-am spus tatălui meu ca as vrea sa ma mut singura pentru ca am 19 ani și avem percepții destul de diferite in tot. Iar el mi-a spus ca nu accepta sub nici o forma, doar măritată pot pleca de la el de acasă. Și dacă plec nu o sa rămână așa. Eu nu vreau sa ma căsătoresc atât de devreme. Am alte principii cum ar fi sa îmi fac o cariera. Ceea ce el ma împiedica sa fac. Este foarte strict și impulsiv. Posibilitatea de a ma muta o am. Muncesc și ma întrețin singura de la vârsta de 18 ani. Eu chiar vreau sa ma mut. Sunt sigura ca va avea o reacție destul de nasoala. Am uitat sa menționez ca am terminat liceul și sunt studenta. Ce ma sfătuiți sa fac?

Nu stiu daca merge sfatul meu, pentru ca eu am baiat si o sa zici ca la baieti e altfel si ca daca aveam fata eram poate la fel ca tatal tau.Dar totusi, eu zic sa te muti.Ai fost cuminte si ai invatat, n-ai facut prostii - ti-ai facut datoria de copil bun, acum muncesti, inveti mai departe, se vede ca stii ce vrei si ca esti o fata ambitioasa.Sunt convins ca si el a stiut sa fie un tata bun, te-a ajutat cu ce trebuia sa te ajute, dar daca nu intelege niste chestii, pune-l in fata faptului implinit si poate ca asa (si cu timpul) se prinde ca nu mai esti „aia mica" si ca ai viata ta.Eu unul te admir pentru cum esti, sper sa am norocul tatalui tau si sa-mi spuna si mie baiatul la 18 ani ca vrea sa plece sa stea singur,deocamdata e abia in primul an la gradinita,deci mai am de asteptat.Dar semne bune sunt,observ ca si el e ambitios - când ne plimbam cu autobuzul vrea sa stam doar pe scaunele din fata,ca sa vada traficul, iar când il duc la leagane abia il scot de-acolo, trebuie sa ma rog de el cu tot felul de santaje, odata m-a facut de i-am zis ca-l schimb cu o fetita din parc, dar cred ca a inteles ca i-o dau de surioara si se bucura si mai tare.In fine, deci fa cum ti-ai pus in cap, eu asa zic.