Mă confrunt cu o situație din care am impresia că nu mai ies, mă termina psihic.Eu cu soțul locuim în casa noastră (a soțului) dar și soacră și nepoata noastră în vârstă de 8 ani locuiește cu noi.Mama ei, adică cumnata mea, chiar daca are 40 de ani refuza sa o crească, nu e in stare.Ii place viața.Ei bine, nu pot spune că nu ne înțelegem cu soacra doar că pe mine mă terorizează.De când mă cunoaște altceva in afara să mănânc nu îmi spune.De fiecare dată când mă vede că ies din cameră, ma întreabă dacă nu cumva mi-e foame, dimineața deja aud cum urmărește să vadă dacă m-am trezit să întrebe același lucru.La masa îmi spune mereu că mănânc puțin chiar daca eu mănânc până mă satur (deja dăm în prostie,mi se pare că mă tratează ca pe o handicapata ). Acum de când am rămas însărcinata îmi spune și mai mult chestiile astea că doamne vezi trebuie să mănânc cat doi că ea vrea ca sa fie gras copilul, cat de gras (de parcă îl fac să il dau ei)...iar acum când mai am o lună să nasc îmi spune deja că după ce voi naște va trebui să mănânc și mai mult că doamne vezi trebuie sa alăptez.Deci deja am hotărât să îi dau lapte praf la bebe numai sa nu mă mai terorizeze. Chiar dacă știu că o va face.In altă ordine de idei, nepoata care va spuneam că are 8 ani, mă imita la maxim.Un exemplu: ea mereu așteaptă să vadă ce și cât mănânc ca să mănânce același lucru.Ieri seara la cina mi-am pus 3 chiftele in farfurie, la care bineînțeles își pune și ea 3. Eu le pun la loc,le pune și ea la loc să își ia ce îmi iau eu din nou. Poate pare totul banal și copilăresc dar când ajungi să trăiești asta zilnic, simți că ajungi la nebuni.De azi am hotărât să schimb foaia, sa le spun pe față tot ce mă deranjează.In fond și la urma urmei la 27 de ani nu am nevoie sa mi se spună ce și cât să mănânc.Am impresia că e deja o boala la ei faza cu mâncarea. Sunt hotărâtă sa le răspund și să îi pun la punct de acum încolo.Voi ce credeți? Momentan suntem obligați să stăm în aceeași casă cu soacra, casa fiind a soțului unde el a investit.

Pleaca cu copilu la parintii tai daca nu sa descurcat sa cumpere un apartament cu tine in alta parte

Cred ca nervi si nelinistea asta a ta exagerata este si din cauza sarcinii.
Acuma depinde la ce se refera soacra ta cand tot te intreaba de mancare. Poate este ironica si vrea sa iti de-a de inteles ca mananci prea mult saj esti slaba.Dar oricum cred ca un nu multumesc cand iti propune e suficient si nu trebuie sa pui la suflet.
In legatura cu nepoata poate esti un model pentru ea si de aceia vrea sa fie si sa faca torul ca si tine, poate ar trebui sa vorbesti cu ea.

Mie mi s-ar parea amuzant daca o pustoaica de 8 ani m-ar imita in tot ce fac. M-as juca cu ea. In ceea ce priveste soacra daca singura problema ar fi ca ma pune sa mananc mai mult decat am nevoie m-as simti binecuvantata. Zi merci ca gateste ea si nu te pune pe tine sa o faci. I-as spune de fiecare data " Multumesc frumos dar m-am saturat si chiar nu incape in mine mai mult de atat."
Nu e bine sa-ti arati antipatia fata de ea si sa spui ceva critic pentru ca lucrurile se pot schimba in rau. Te va antipatiza si ea. Daca relatia dintre tine si soacra se deterioreaza, se va deteriora si relatia pe care o ai cu sotul tau. Ea te va vorbi de rau in fata lui iar tu daca o vei vorbi pe ea de rau vei decadea si mai mult in ochii lui. Ea e mama lui care l-a crescut si nu poti schimba asta. In schimb tu poti fi schimbata.

Nu am o parere de relatia ta cu soacra, dar ca mama de prematur cu grave probleme de sanatate, umblata prin spitale si pe la nenumarati doctori, iti spun ca este de o mie de ori mai usor si mai bine pentru copilul tau si pentru tine sa il alaptezi. Te odihnesti mai bine, ai mai mult timp liber decat sa stai sa sterilizezi biberoane si sa pregatesti laptele praf cu apa care trebuie fiarta si racita. Sa nu mai spun de economia pe care o faci si de bebeficiile pe care le are copilul cand este bolnavior si primeste anticorpi din laptele matern daca il vei alapta. Faci cum crezi bineinteles, dar trecuta fiind prin multe incercari, eu te as ruga pentru tine si bebele tau sa iei în considerare foarte serios alaptarea macar in primele 6 lubi de viata ale bebelui. Nastere usoara!

O adevarata drama : mama soacra iti spune sa mananci iar nepoata te imita.
Tu vii cu solutia sa le spui in fata astea,dar stand in aceeasi casa,cam cum crezi ca o sa fie atmosfera dupa discutia aia?
Tensionata,o sa fie mai aiurea ca acum.
Cred ca te deranjeaza prezenta soacrei si a nepoatei,nu vrei sa fie acolo,asta e adevarata problema,nu ca iti spune sa mananci si ca te imita aia mica.
Deci, din ce motive sta soacra cu tine?
Ea nu e o soacra naspa,ba chiar e o femeie buna,iti vorbeste frumos si are grija de tine dupa capacitatea ei.
Esti constienta ca sunt soacre care nu suporta deloc sotia fiului? Vor sa se desparta,le barfeste,le vorbeste urat,ii cere fiului sa isi gaseasca pe alta, etc.
Relaxeaza-te putin.
Ar fii bine sa fi-ti doar voi doi, dar repet: nu stiu de ce sta mama lui cu el, nu am idee, deci despre subiectul asta nu discut.

Nu stiu cum e atmosfera la tine in casa, dar imi vine sa rad de situatia ta, pare totul comic, adica alte femei se cearta rau cu soacrele pentru ca se iau de ele, dar tie iti spune sa mananci mai mult. Acum lasand gluma la o parte sa stii ca exista persoane care considera ca sanatea se dovedeste prin apetit. Probabil are o fixatie sa te stie bine si singurul lucru pe care il poate face e sa te puna sa manaci. Cat despre nepoata de 8 ani, e mica, mama ei nu are grija de ea, are nevoie de un model si tu esti acel model pentru ea, cred ca e ceva insitinctual.

Părerea mea este că nu vei trai liniștită cat e ea. Mai bine mutativa, banii și așa se duc.

Iartă-mă că îți spun asta, dar eu cred că tu ești plecată puțin cu pluta. )))
Ce ți se rupe ție că-ți spune soacra tot timpul să mănânci?
Că doar nu-ți bagă pe gât cu forța. Las-o să spună ce vrea și vezi-ți de treaba ta. Mănâncă cât și ce îți place. Dă-i ignor total.
Atâta minte ai încât vrei să te cobori la nivelul ei, să te iei la ceartă cu ea?
Și puștoaica aia, ce dacă te imită? Nici nu trebuie să o vezi. Trateaz-o cu spatele. Cu ce te afectează?
Că stai tu prost cu nervii? )
Calmează-te și vezi-ți de viața ta. Tratează-le ca și când n-ar exista. Nu intra în conflicte cu nimeni că e total aiurea.
Măcar fi tu deșteaptă dacă ele sunt așa cum sunt.

Majoritatea familiilor care trăiesc cu socrii sau părinții nu o duc prea strălucit, cel puțin din ce cunosc. Nu prea ai ce face, oricât de mult a investit soțul tău in acea casa nu e casa lui, ci a ei, deci trebuie sa "joci" după cum ți se cânta ( pentru ca eu cred ca este vorba despre mult mai mult decât "mâncare"). Totuși, ce poți face este sa ii explici in termeni diplomatici ca ceea ce pentru unii este o plăcere (plăcerea de a freca la cap), pentru tine este un chin. Sigur ca se va simți jignita, dar tu explica-i in continuare ca atunci când te-ai căsătorit nu căutai și o soacra la pachet, ci mai degrabă o prietena cu care poți discuta deschis despre orice.
Cât despre nepoata ta, nu cred ca o face cu rea intenție. Cred cu toată tăria ca ea vede in tine un model, de aceea încearcă sa te copieze .

Senzatia asta de sufocare, de nervi care te incearca acum este alimentata si de sarcina, motiv pentru care nu te mai simti dispusa sa inghiti unele remarci, unele critici sau etc...e normal, si cu atat mai mult iti dau dreptate dintr-un simplu motiv: stai cu soacra si asta e suficient! Eu personal nu am fost pusa in situatia de a sta cu socrii, dar la cum ma cunosc mai mult de-o saptamana nu mi-as da si in general putine sunt cazurile de convietuire fericita in situatia data. Ceea ce nu intelege soacra ta este faptul ca nu are dreptul sa-ti faca portia de mancare dupa bunul ei plac, tu mananci atat cat poti, cat simti ca ai nevoie, cat iti cere tie organismul, nu cat cantareste ea. Iti recomand sa porti o discutie cu ea despre acest aspect, dar fa-o intr-un mod elegant pentru ca in caz contrar s-ar putea sa iti faca zile fripte exact acum cand ai nevoie si mai mult de liniste, si aparent sanse ca ea sa dispara din peisaj sunt slabe, asa ca fii o doamna indiferent de cat de suparata esti. Initial ai putea vorbi cu sotul tau si sa-i explici cum sunt lucrurile pentru tine si poate iti usureaza situatia vorbind el cu mama lui, te cred ca nu e placut cu atat mai mult cu cat venirea bebelusului e atat de aproape. Cat despre nepoata ta, e un subiect delicat cumva, nici ea nu cred ca e bucuroasa ca e asa cum e, e frustrant sa stii ca ai o mama dar nu e acolo langa tine, cred ca involuntar vede in tine un posibil model pentru ca altul din nefericire nu are, ai putea evita sa mai dai asa multa importanta gesturilor fara sens facute dea. Sfatul meu e sa te concentrezi asupra ta si a copilului, ai grija de tine, acorda-ti timp pentru tine, pentru placerile tale si ale sotului tau, evita si soacra si nepoata atat cat se poate si incearca sa discuti calm daca vrei sa nu-ti fie si mai grele zilele decat iti sunt. Sarcina usoara iti doresc si un copil sanatos tun!

Cand eram mica o imitam pe mama ca o nebuna. Si cand inghiteam voiam sa inghit ca ea de parca oamenii ar inghitii in mai multe feluri. Situatia ta nu e tocmai placuta, dar nici catastrofala. Ceea ce acum ti se pare poate inadmisibil, peste 3 luni o sa ti se para o porcarie peste care ai fi putut trece mult mai ok...calmeaza-te si gandeste pozitiv, fa abstractie...