Bună ziua. Mă simt foarte rău de ceva timp, am un gol așa în suflet, mă gândesc la moarte, mă simt singur și fără rost! Menționez că am 25 de ani, nu am niciun prieten, de o iubită nu reușesc nici în ruptul capului să-mi fac. Am avut doar eșecuri în dragoste până acum și totuși vreau ceva serios, dar aparent nu se poate din câte observ
Trec printr-o stare foarte nasoală și chiar simt nevoia de a vorbi cu cineva despre tot ceea ce mă frământă, să ies cu cineva la o cafea, la un ceai, ceva, fără prejudecăți și jigniri gratuite, vă rog! Chiar am nevoie să mă descarc și cineva să fie dispus/ă să mă asculte, sau să fim chiar și prieteni... sper că nu cer marea cu sarea, îmi e foarte rău psihic, psihoterapia nu prea mă ajută simțind constant același gol pe care îl simt chiar de ani de zile, nu doresc nici celui mai crunt dușman să simtă ce simt eu, răul care îmi este (și fizic și psihic), simt că suferința mea a depășit de mult limita...
Menționez că nu cerșesc milă, nu cerșesc atenție, nu cerșesc bani, numai că în ritmul ăsta simt că voi ceda de tot! Lipsa unei vieți sociale normale aici duce, e ca și când ți-e foame sau sete iar cineva te privează zile întregi de apă și mâncare...

Ai nevoie de interactiune sociala. Gaseste-ti un hobby, niste oameni cu care impartasesti aceleasi pasiuni. Exista dansuri, boardgames, drumestii, sala de forta etc. Cauta ceva ce iti place si vor veni si interactiunile.

Îmi pare foarte rău să aud că treci prin aceste stări, și vreau să îți spun din start că ești valoros și că nu trebuie să te simți vinovat pentru ceea ce simți. Este absolut firesc să îți dorești companie, sprijin și înțelegere într-un moment de vulnerabilitate. Faptul că ai puterea să vorbești despre ceea ce simți este deja un pas important. Singurătatea și izolarea pot fi extrem de greu de suportat, mai ales când ești într-o stare emoțională fragilă.
Îmi dau seama că eșecurile în relații și dificultatea de a-ți găsi un partener te apasă și îți accentuează acest sentiment de gol interior. Cu toate acestea, este esențial să îți dai voie să fii răbdător cu tine însuți și să nu îți pui presiune în plus. Relațiile și prieteniile adevărate se formează de-a lungul timpului, și e important să te conectezi mai întâi cu tine. Dacă psihoterapia nu a funcționat până acum, poate ar fi de ajutor să încerci o altă formă de terapie sau un alt terapeut, pentru că uneori chimia cu terapeutul este la fel de importantă ca și metoda în sine. Între timp, poate ar fi benefic să cauți grupuri de suport sau comunități unde poți întâlni oameni cu care să poți împărtăși sentimentele tale, fără prejudecăți.