Buna ziua!
Sunt intr-un impas foarte mare si as fi recunoscatoare daca m-ati putea ajuta
O sa incep sa va povestesc despre ce este vorba. In prezent am 20 de ani, sunt casatorita de 2 ani.Îl cunosc pe soțul meu de 4 ani si pot spune ca îl iubesc extrem de mult, el este Universul meu.
După ce m-am căsătorit, m-am mutat cu el si părinții lui in Italia, lăsând totul in urma in Romania. O schimbare absolut radicală, un șoc pentru mine. La început am avut diferite divergențe cu mama lui, aceasta spunandu-mi ca "O sa faca tot posibilul sa distrugă căsnicia asta". Pentru câteva luni a fost asa, țin să precizez că noi locuim impreuna cu ea si ca salariile noastre le gestionează ea.
In prezent apele s-au liniștit, ne intelegem bine, dar cand am discutat cu soțul meu ca poate ar fi mai bine sa devenim independenți și sa ne gestionam totul singuri el mi-a spus următoarele cuvinte "Du-te dr**u si spânzurate". L-am iertat, dar nu pot sa imi scot cuvintele acelea din minte.
Mi-am pierdut increderea in el pentru că orice lucru mic pe care il spun, el ii spune mamei lui.Ei au o legatura extrem de apropiata, foarte multă sinceritate, uneori chiar dubioasă, el avand momente cand doarme in pat cu ea.
In acest moment ma simt ca eu sunt pe locul 4 în viata lui,prima dată este mama lui,tatăl si sora lui, abia după urmez eu. Doare, pentru că el este Universul meu si am lasat totul in urma pentru el, eu numai am pe absolut nimeni, ma simt singură, ma simt abandonată.
Deși el imi spune in fiecare zi ca mă iubește, o parte din mine îl pune mereu la îndoială. Mereu e o parte din mine care se simte singură si neajutorata. Am multe momente in care stau si ma întreb dacă chiar aici este locul meu. El nu face absolut nimic fara aprobarea mamei lui, ma face sa ma simt ca eu nu sunt sotia lui, sau sunt doar in mod legal. Ma simt ca o iubită pentru el.
Doare, doare totul, doare ca simt ca nu am pe nimeni,parintii mei nici nu vor sa auda de mine,iar toti prietenii pe care i-am avut i-am pierdut. De fiecare data cand il rog sa discutam despre planurile de viitor, ce vrem sa facem el imi spune "o sa vedem,o sa vedem". Am renuntat la facultate pentru a-l putea sustine sa strangem cat mai repede bani si sa ne ridicam o casa sau sa incepem o afacere. Dar de fiecare data cand vreau sa discut cu el, el amana totul. Totul depinde de ceea ce spune mama lui! Ce spune ea este litera de lege pentru el. Oare exagerez eu ca imi doresc sa fim independenti financiar? Ca vreau sa ne coordonam noi viata? El nu iese din casa fara aprobarea mamei lui, incerc de o saptamana sa iesim la o cafenea si el imi spune incontinuu "da,acum faci figuri". De luni de zile avem acelasi program de munca si facem aceleasi lucruri. L-am ajutat cu tot ce pot, atat pe el cat si pe mama lui si cu toate astea nu vrea sa fim independenti. Simt ca imi vine sa plang incontinuu si nu inteleg daca am gresit eu cu ceva sau mama lui are o influenta asa de mare. Oare o sa se schimbe ceva? Chiar trebuie sa ma duc la soacra-mea sa-i cer bani pentru o apa pentru ca salariile noastre sunt la ea?
Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa-i explic ca vreau sa devenim independenti pentru ca el mereu incepe o cearta cand aude de asta. Nu inteleg de ce vrea sa ramana in situatia asta si nu stiu eu cum sa procedez.
Va rog ajutati-ma cu un sfat, orice... pentru ca eu una numai pot si numai inteleg nimic.

"El este Universul meu" suna frumos dar spui cuvinte pe care nu le intelegi, imi aduce aminte de piesa lui Ombladon-cheia e sub pres

Pe de alta parte te-ai gandit ca familia ta nu te mai baga in seama pentru ca te-ai maritat la 18 ani? de unde atata graba?
numai suntem pe vremea cand bunicii se casatoreau la 15-16 ani sincer! Nici nu ai cunoscut in 18 ani ai tai mai multi baieti sa stii care-s Universul cu adevarat, nu pot spune ca am vazut tot Universul vizitand doar cateva planete!
Daca interiorul, sufletul iti spune ca nu este bine INSEAMNA CA ASA ESTE.
Cine asculta de mamica insurat fiind va fi toata viata un papa-lapte, deci sotul tau este un limitat din toate punctele de vedere.
Eu nu pot sa-ti zic ce sa faci dar tare imi este ca banii tai vor ajunge pe mana lu mamica si apoi vei sta divortata si fara bani.
Sfatul meu ar putea fi pentru tine sa ii parasesti sa te intorci in tara si sa-ti refaci viata, vei gasi un crestin care sa fie pentru tine si nu pentru mamica.

ps: doar sfat, nu trebuie sa te iei dupa noi, nu de alta dar in realitate nu stiu cum ar primi respectivul o astfel de veste si ce urmari ar avea pentru el, asa ca nu as vrea sa fiu raspunzator printr-un mesaj de acesta emotionant de viata cuiva.alegerea iti apartine doar tie.

Buna! Imi pare rau ca treci prin asa ceva, dar gandeste-te ca esti asa tanara si ai tooooata viata inainte, nu trebuie sa te simti asa intr-o familie. E gresit sa stai cu socrii, dar e si mai gresit ce fac ei: sa va ia salariile? De ce isi permit asta? Voi de ce permiteti asta? Va e frica de ei? Nu e bine...
Sotul tau... Nu prea e matur. Se comporta ca un adolescent ce sta sub fusta mamei. Nu vrea sa evolueze. Nu vrea sa isi faca viata lui. Si ce e mai naspa... Nu vrea sa isi faca viata cu tine. Draga mea, de la cuvinte urate de genul: "Du-te dr**u si spânzura-te" pana la jigniri, amenintari, care arata lipsa totala de respect, nu e decat un pas. Nu trebuie sa te tina langa un om loialitatea si iubirea, daca nu e reciproca. El e un pârâcios, relatia ta cu el trebuie sa fie una intima, sa stiti doar voi doi. Ti-am zis, nu e matur deloc! Vrei sa astepti sa se "coacă" sau vrei sa iti iei inima in dinti, sa cauti solutii de a pleca de acolo? Atata timp cat nu ai copii cu el, ce astepti? Sa faci unul si mai apoi sa iti fie si mai greu sa pleci? Muncitoare esti. Inteligenta esti. Crezi ca nu te poti intretine singura? Eu zic ca da! Poti si vei reusi. Capu' sus. Tu alegi pe ce drum mergi.

E baiatu mamei si pana e moare va face cum zice ea. In locul tau eu i-as propune frumos ori sa va mutati singuri, ori la reveredere. Daca acum va controleaza salariile cand o sa fie senila va fi un iad.

Din ce ai scris aici pare ca esti o fata inteligenta. Dar ai facut o greseala ca te-ai maritat prea devreme inainte sa il cunosti pe el si pe familia lui. Ai 20 ani, esti extrem de tanara, eu in locul tau nu as mai accepta sa traiesc cu cineva care nu ma respecta si cu care nu ma simt bine. De ce sa iti faci tu viata complicata? Ai zis ca ai un job, ca esti pe picioarele tale, deci nu depinzi de nimeni.

Ia-ti fetita drumul si pleaca. Tu esti maritata cu el dar el nu e insurat cu tine. Nu ai cum sa faci un viitor cu un asa barbat! Daca stii ce i bine pentru tine, pleaca. Poate asa se trezeste si el la viata si devine barbat.

Va fi mult timp de acum înainte băiatul mamei dacă nu întotdeauna. Greșeală mare ca un om este universul tău. Dacă el dispare tu ce faci? Incearca sa fii independenta, încearcă sa ai prieteni și sa ai viata ta, tine ți și tu familia aproape. Și nu, nu este normal ca pe banii tai, munca ta sa decidă altcineva. Acei oameni nu sunt familia ta, sunt familia soțului și niciodată nu o sa te iubească la fel ca părinții tăi, de aceea tu trebuie sa fii puternica și sa te gândești la tine, și sa faci cum e mai bine pentru tine.

E mult de discutat, incearca SA-TI IMAGINEZI pentru o perioada cum ar fi daca te-ai muta de acolo in chirie. Raspunde-ti singura la urmatoarele intrebari:
1.Te-ai descurca singura cu banii?
2.Ai reusi sa te intretii singura?
3.Jobul tau e stabil?
4. Daca l-ai pierde, ai reusi sa-ti gasesti repede unul, astfel incat sa-ti poti plati chiria?
5. Ai putea trai, macar o perioada, fara sotul tau?
Pare ca tu te-ai maturizat, conform varstei, insa el nu a evoluat, a batut pasul pe loc. Daca ai facut un prim pas, de a scrie aici,, inseamna ca in interiorul tau stii bine ca ceva nu e in regula. Intuitia de obicei nu inseala. Daca te-ai muta, ar trebui sa vina dupa tine. Daca te iubeste, n-ar putea trai fara tine. Esti o femeie matura, casatorita cu un copil. In viata fiecaruia prioritatile se schimba. Sentimentele se vor estompa cu timpul, mai ales daca nu mai corespunde nevoilor tale. Vezi daca iti poti obtine independenta. Treptat.

Cea mai mare greseala sa locuiesti cu socrii/parintii.
Si de ce salariile sunt la ea? Munca voastra e la ea? E penibil. Trebuie sa te impui mai mult.
Iar daca nu le convine,ar fi bine sa divortezi. Se vede ca e baiatul mamei,care se va tine toata viata dupa fusta ei.
Bine ar fi sa incerci sa te impaci cu parintii si sa-l lasi cu ma-sa,sa se iubeasca acolo.
N-o sa mori de foame fara ei,fii sigura.
Daca vei sta asa, vei ajunge rau, iar tu ai toata viata inainte.
Inainte de casatorie, trebuie normal sa vezi cum sa va intelegeti daca locuiti impreuna. Pentru ca altfel ajungeti in situatia ta, unde inevitabil va interveni divortul.

Salut,ei bine o sa incerc cat mai clar sa imi expun punctul de vedere.Trebuie sa intelegi ca exista unii oameni care sunt "atasati" de unul dintre parinti.In cazul dat, e vorba despre mama.Aceasta "atasare" e absolut normala in perioada copilariei.In adolescenta devine din ce in ce mai slaba, o mare parte dintre noi anume atunci am inceput a deveni incetul cu incetul independenti si de a ne indeparta de parinti.La maturitate, ne formam deja propriile vieti, avem stabilite propriile valori, avem propria personalitate si devenim insfarsit independenti.Parintii evident ca ne raman mereu alaturi, ne ofera sfaturi, ne ajuta cu tot ce pot pentru ca ne iubesc, dar decizia trebuie sa ne apartina noua, caci fiind maturi deja noi ne gestionam viata singuri.Totusi,mai sunt unele cazuri in care unele persoane din cauza unor traume din trecut sau poate si din alte motive raman chiar si la maturitate atasati de parinti.In cazul de fata e vorba de sotul tau care este inca "atasat" de mama sa.Din cate inteleg,mama lui este o femeie autoritara care prefera sa va conduca vietile,careia îi place sa-l conduca pe fiul ei asa cum crede ea ca e mai bine.Ea e prea protectoare,iar el se supune total ei pentru ca cel mai probabil asa a fost crescut si nu a trecut prin aceasta perioada in care sa se "detaseze" de parinti. Dupa parerea mea, la aceasta varsta nu mai e normal sa facem tot ce ne spun parintii.Da, e bine sa ascultam de ei, dar noi trebuie sa fim cei care ne decidem viitorul, nu ei, si parintii sunt de obicei constienti de asta.Da, exista situatii extreme in care ei se pot implica, in care ne pot influenta viata, dar nu este la voi o asemenea situatie.Mama lui cel mai probabil vrea ca fiul ei sa gaseasca o fata care sa corespunda asteptarilor ei, nu ale lui, si din cate se vede tu nu corespunzi in totalmente asteptarilor ei. Unii oameni nu inteleg ca nu are rost sa avem asteptari de la altii pentru ca ei nu au de unde sti ce anume noi vrem de la ei, si astfel doar ne dezamagim pe noi, si nici nu trebuie sa i le indeplinesti.Ai putea incerca sa afli de la ea ce isi doreste sa schimbi la tine, de ce nu te vrea alaturi de fiul ei, sigur are motivele ei.O conversatie intre tine si ea este necesara pentru ca dupa cum vezi si tu, de la sine nimic nu trece.Cat despre sotul tau,situatia e mai complicata. Faptul ca o asculta pe mama lui mereu pune multe semne de intrebare.Ce va fi mai departe? Odata si odata va veni ziua cand va trebui sa traiti singuri,ea o sa-i permita oare? Nu o sa continuie sa se implice mai departe in relatia voastra? Dar de unde stii ca nu o sa il preseze pana el nu va renunta la tine? E de ajuns sa faci o greseala mica,si ea deoadata o va transforma intr-o catastrofa,dar e imposibil sa nu gresesti, tot o vei face candva, ce va fi atunci? Sotul tau nu isi poate impune autoritatea, tu poti, dar nu o faci din frica de a nu distruge totul, de a nu-i rani, dar de ce ei nu au aceasta frica? Trebuie sa iti impui si tu autoritatea, tu doar ai venit de buna voie in Italia ca sa fii alaturi de el, nu ai venit sa fii copilul cuiva.Banii pe care-i castigi, tu trebuie sa-i gestionezi impreuna ca iubitul tau, nu ea sa fie cea care va controleaza.Deci sfatul meu:vorbeste cu mama lui, afla ce anume nu-i place la tine, ce asteptari are ea si afla daca e posibil sa le indeplinesti.Incearca sa vorbesti cu iubitul tau, afla de ce el e atat de dependent de mama lui, incearca sa-i deschizi ochii si lui si ei si impune-ti autoritatea, nu-i lasa sa te calce in picioare, pentru ca eu asa vad situatia data, arata-le ca si tu esti un om puternic cu valoare.De ce nu ai incerca sa imbunatatesti relatia cu parintii tai? Sunt sigur ei sunt gata sa te ierte orice s-ar fi intimplat,si atunci te vei simti mult mai bine,vei avea un oarecare sprijin.Cel mai probabil,iubitul tau si mama lui inteleg ca tu nu ai unde pleca altundeva, considera ca tu depinzi de ei, si orice ar face, tu vei ierta totul. Poti relua si legatura cu prietenii, de ce nu? Trebuie neaparat sa faci o schimbare, nu vei putea continua asa mereu, doar vezi ca cu timpul, daca lasi totul in voia sortii, treaba devine mai rea.Le poti arata si lor acest mesaj, pentru ca l-am scris cu multa atentie.