Buna ziua!

Sunt student si locuiesc cu parintii mei.Sunt o persoana extrem de calma si poate multa lume ma considera banala! Treaba e ca parintii mei sunt niste persoane ok, insa este un lucru care ma enerveaza enorm. Orice lucru bun il fac oricat de important ar fi nu conteaza.In 5 minute uita ambii.Insa daca s-a intamplat sa nu fac ceva din ce mi-au zis(de cele mai multe ori sa uit), fereasca Dumnezeu.Se apuca sa urle la mine si sa imi spuna ca nu mai exista asemenea obraznicie si ca sunt extrem de dezamagiti.Ideea este ca eu sunt intr-adevar o persoana mai ciudata.Adesea ma regasesc cu tot felul de intrebari filozofice in cap si realizez ca pierd cate un ceas stand in fata biroului fara a face nimic.Iar parintii mei sunt oameni foarte agitati cu pretentii pe care eu din pacate nu le inteleg.

Intrebarea mea este:Cum pot sa ma adaptez mai usor la ei sau ce sa fac pentru a-i intelege? Eu incerc dar oticum stiu ca este imposibil sa ii multumesc vreodata(nici macar cu rezultate bune la examene, pentru ca acelea sunt de obicei numai ca sa se laude la alte persoane cu ce copil bun au).Nu vreau sa par ceva persoana instabila emotional, insa de multe ori parca sunt in depresie din cauza lor fiindca efectiv nu stiu cum sa ma comport cu ei ca oricum o sa se termine 'naspa' pentru mine.M-as consulta cu niste prieteni insa nu am deci orice sfat e binevenit!

Va multumesc, va doresc sanatate si fericire cu ocazia sarbatorilor Pascale!

Eu cred ca e nevoia sa urlii si tu la ei daca fac urat in fata ta si asa poate se imblanzesc si cand termini studiile mutate in chirie sa scapi de stres

Niciodata nu o sa poti sa multumesti pe toata lumea si nici macar nu merita sa incerci sa faci asta.
Ideal ar fi sa iti gasesti momente in care sa discuti cu parintii tai despre cum te vad ei si cam ce asteptari au de la tine in momentul de fata, sa fie o discutie lejera, gen sa ii intrebi ce considera ca nu faci asa cum si-ar dori ei sau ce ar schimba ei la tine.
Cat despre examene si astea, nu are rost sa vorbesti despre asa ceva. Tot ce faci in planul asta o faci pentru tine, degeaba o sa le spui ca ai luat 10 la un examen, pe ei atat ca ii bucura, in rest nu-i ajuta cu nimic.
Trebuie sa fi constient ca tot ce te invata parintii, si modul cum te educa este ceva cu ce tu o sa ramai peste ani cand probabil nu vei mai fi acasa langa ei si vei da de alte persoane cu alte tipuri de pretentii fata de care vei avea alte tipuri de obligatii. Trebuie sa te adaptezi incat sa poti multumi pe cineva, in cazul in care tu consideri ca este nevoie sa faci asta, intr-o masura in care sa vada ca iti dai interesul.
Repet, nu o sa poti multumi pe toata lumea si nici nu are rost sa incerci sa faci asta. Cat despre situatia cu parintii, nimeni nu-ti va putea spune cu ce gresesti sau ce trebuie sa schimbi pentru a fi mai bine, decat parintii tai, care stiu exact ce asteptari au de la tine si mai ales ce ii deranjeaza la tine, la actiunile tale sau la comportamentul tau.

Mult noroc!

Asa sunt majoritatea parintilor.Eu,de exemplu, am deprins un tic-strang din dinti, asta faceam inainte.Mi-am inghitit atat de multe cuvinte incat mi-am imbolnavit tiroida.Cand am ajuns in spital, mi-au zis ca nu trebuie sa sufar atat din dragoste.Nici macar nu stiau care este suferinta mea, desi le spusesem de nenumarate ori ce ma deranjeaza.Fii puternic!

Eu cred că nu ar trebui să te schimbi din cauza unor oameni, fie ei chiar și părinții tăi. Dacă încerci să te schimbi doar ca să le faci pe plac nu vei putea fi fericit niciodată. Ei sunt părinții tăi. Ei ar trebui să facă mai mult ca să te poți adapta, ca să poți fi tu însuți. Și dacă nu o fac, e foarte rău pentru ei. Ascultă-mă, nu vei putea fi toată viața după placul lor. Oamenii sunt întotdeauna nemulțumiți. Și chiar dacă ți-ai da până și ultima suflare doar ca să le faci pe plac, ei tot nemulțumiți ar fi. Nu merită să te schimbi din cauza celor care nu te înțeleg. Nu merită să-ți dai viața peste cap, crede-mă. Doar fii tu însuți, așa cum te-a făcut Dumnezeu. O să găsești multe persoane care te vor aprecia pentru ceea ce ești, fie că ești ciudat, aiurit sau extraordinar. Și ce dacă petreci un ceas în fața biroului fără să faci nimic? Ați copii petrec 3 zile în fața monitorului și doar stau pe jocuri. Măcar tu te gândești la ceva, ei doar pierd vremea gură- cască.
Eu zic să faci ce îți place ție, nu ce le place altora.
Baftă!

Tu ar trebui sa incepi sa te gandesti la tine, si nu la parintii tai, ei vor intelege odata si odata, cu prietenii daca te consulti...stii cum e si cu aia fratii sunt tot frati cand tovarasii..probabil esti si la un profil dorit de ei nu de tine, e normal sa nu ai rezultate bune deaorece te chinui sa obtii ceva pentru ei nu pentru tine. Ar trebui sa iti cauti un job si sa te muti, sa incepi sa traiesti tu si pentru tine, daca nu macar petrece mai mult timp afara nu sta mult in casa, niciodata nu am putut sa inteleg parintii care pretindeau asemenea lucruri copiilor (nu ma refer la ai tai sa nu intelegi gresit) sau mai mult ei decideau ce sa studieze si unde sa mearga. Ma bucur ca am crescut doar cu mama si fratele meu, ea and a vazut ca suntem in an terminal in liceu ne-a spus"sa va ganditi unde dati mai departe"eu facusem un an de pauza (munceam) apoi am facut o postliceala (1an) apoi m-am dus si la facultate sa vad cum e. Bafta. Nu uita, orice problema are o rezolvare cat de grava sa fie problema o iesire tot este. Sa nu iti treaca ganduri rare prin cap (suicid, sau alte tampenii.)

Salut! Ce ai tu nu e o problema, asa fac toti parintii. Exista parinti care te forteaza si te preseaza cu anumite probleme pentru a nu te lovii de greu "mai tarziu". Ei nu uita, doar te lasa sa vada daca ai facut ceva pentru ca ai avut placerea sau pentru ca ti-au zis ei. Si daca tipa inseamna ca vor sa te forteze sa bagi la cap unele lucruri pentru a-ti forma un caracter bun, sa nu fi tratat ca un 0 in societate. Pe mine m-a lasat mama in pace, nu mi-a zis nimic niciodata, m-a lasat sa ma lovesc singur de probleme pentru a-mi arata ca daca fac doar ce si cum vreau eu, ma bag singur in groapa.
Deci, nu ai cum sa intelegi parintii, ei sunt mandrii de tine din orice punct de vedere, doar ca te pun sub presiune pentru a te forta sa dai tot ce-ai mai bun din tine.
Multa bafta si sarbatori fericite si tie!

Buna Aceleasi 'probleme' le am si eu. Nu esti tu de vina, ci parintii tai care nu te motiveaza mai mult sa faci ce ti s-a spus.Cel mai bine, parerea mea, e sa vorbesti deschis cu ei si sa le spui ce te apasa. Poate asa isi vor da seama ca nebagarea lor pe seama ta nu iti face bine si te duce spre depresie. Iar daca nu ai 'curajul' de a le spune in fata, spune mai in gluma incat sa inteleaga iluzia si scopul discutiei. Sarbatori fericite!

Incearca sa fii tu insuti si sa nu iti mai pese de altii.Cum adica dezamagiti? Tu inveti si muncesti pentru tine nu pentru a se lauda parintii tai in fata blocului.Pur si simplu incearca sa ii ignori si spune-le ca nu ai 10 ani sa tipe la tine cand nu le convine ceva.