Buna ziua tuturor. Sunt un tip burlac, trecut de 30 de ani si nu inteleg de ce in vremurile astea este atat de greu de gasit sufletul pereche. Am avut parte doar de relatii esuate, doar de relatii toxice pana acum si asta naste o gramada de frustrari. Urat nu sunt, sarac nu sunt, prost nu sunt dar iata ca nu reusesc sa gasesc acea persoana potrivita pentru mine. E adevarat ca pentru multe femei, e un inconvenient faptul ca nu imi doresc sub nicio forma copii. Oare asta sa fie problema? Daca nu imi doresc copii, inseamna ca trebuie sa raman burlac? Sotie imi doresc, dar o femeie care sa nu isi doreasca copii si sa nu fie profitoare sau curva cum sunt majoritatea in ziua de astazi. Fara injurii si jigniri va rog, stiu ca multi veti tabari pe mine ca nu e ok ca nu imi doresc copii, dar e dreptul meu sa nu am acest instinct patern si sa nu simt sa fac asta. Funda pentru cel mai bun raspuns

Te rog eu fii barbat! ( nu redevin-o!, caci nu prea cred ca ai fost pana acum.)

Vina-ti mintea la cap!
Am sa ma rog pentru tine!

Asta este efectul unei societati pline de barbati feminizati si ''dive'' cu zero calitati.
Nu vad o problema in faptul ca nu doresti copii, nici-o femeie nu vrea sa faca copii cu cineva imediat ce il cunoaste, asta cere timp!

Gata razboinicelor calmati-va, ca dupa ce l-ati sifonat l-au si banat

În primul rând, nu le numi pe femei așa. Aș zice că e primul sfat.

Până la urmă o femeie *** este doar cea care vinde sexul pe bani. Asta îmi zicea cel mai bun prieten din trecut care a fost cândva psihologul și BBF meu. Și îi dau dreptate deși sunt și femei, hai să le numim libertine, nu ai niciun drept să le numești așa, asta spunând mai multe despre tine decât despre ele.

Asta aș numi-o prima problemă în cazul în care te întrebi de ce ești alone la vârsta asta.

Apoi că tu nu vrei copii, e total dreptul tău, dar trebuie să te lupți să cauți femei care au aceeași concepție cu a ta. Însă îți spun că după 35 de ani, poate pe la 40 o să vezi că toate cuplurile din jurul tău au copii și o să vină și la tine instinctul ăla. Așa că dacă începi totul cu o relație simplă sfatul meu ar fi să nu-i spui unei femei treaba asta.

Acum nu zic să o minți, dar pentru o perioadă poți să ții doar pentru tine amănuntul ăsta, vezi cum decurge relația și apoi vezi cum faci să rezolvi problema în cazul în care și peste ani nu-ți vine instinctul patern.

Îți mai vând un pont pe care eu l-am aflat tocmai anul acesta de la departamentul adopții. Știu că o poveste de genul va suna ciudat, dar dacă acum oamenii își schimbă sexul de ce nu ar merge și o poveste de genul, evident că va trebui să găsești o parteneră cu super deschidere care să te placă și pe tine așa cum ești și planul pe care ți-l creionez eu acum.

Tipa de la adopții mi-a zis în felul următor. Că există o lege sau o clauză cum că de exemplu un om dacă vrea să adopte un copil iar partenerul nu este de acord, deși ei sunt căsătoriți sau locuiesc chiar în aceeași casă, persoana care nu dorește să aibă răspunderea acelui copil, poate semna o hârtie și automat el sau ea nu au nicio obligație față de copilul partenerului care chiar dorește un copil. Deci poți propune ceva de genul partenerei tale.

Îți mai dau un sfat, dar să sperăm că nu faci închisoare și pentru acesta.

Poți să cauți tipe mai mici ca tine, dar măcar majore. Gen 18, 19, 20 de ani, deoarece ele sunt mai mici și nu se gândesc la a procrea. Dar totuși anii vor trece și peste ele și poate atunci ele își vor dori copii, n-ai de unde ști.