Va rog sa ma ascultati pina la capat.Parintii mei nu se intelegeau prea bine. Tata a plecat nu demult peste hotare la munca.Doar a plecat si mama a inceput sa-l vorbeasca de rau pe tata, cu mine.Eu nu ziceam nimic.
Mama tot incerca sa-l sune pe tata iar el nu-i raspundea....Si mama atunci a inceput sa-mi zica cat de rau este tata...
Ieri l-am sunat pe tata si l-am intrebat de ce nu-i raspunde mamei.El a tacut... apoi mi-a zis ca e suparat pe ea findca nu-i place cum se comporta.Adica chestii ca: Eu sunt bun doar cand aduc bani, etc.Azi i-am zis tatei ca-i dau receptorul sa vorbeasca cu mama si el a inchis.Atunci mama m-a intrebat:ce ti-a zis tatt-o, de ce nu vrea sa vorbeasca cu mine?
Iar eu i-am zis ca lui nu-i place cum te comporti.Si mama a plecat.Eu o intreb,de ce e suparata?
Iar ea cu lacrimi in ochi zice ca eu nu breau bani,eu nu vreau bani, eu tot pentru voi muncesc, ca sa va pun pe picioare.GROANIC!
Ce sa fac? Consider ca nu trebuia sa-i zic mamei despre tata, dar oricum era sa afle mai devreme sau mai tarziu.

Am puternica impresie ca este vorba de o mare lipsa de comunicare intre parintii tai. Ar fi bine daca i-ai lamuri sa-si discute problemele si atunci le-ar putea rezolva. Nu este bine sa se incapataneze si sa tina totul in ei, mai mult, sa te foloseasca pe post de curier.

Uneori parintii se comporta atat de copilaresc incat nici copiii nu-i pot intelege!

Explica-le amandurora, cum te afecteaza pe tine comportamentul lor si ca un este normal ca doi parinti responsabil sa isi medieze conflictele prin intermediul copiilor, cu atat mai putin sa isi barfeasca partenerul de fata/la copii.
Daca au nevoie sa isi reglementeze casnicia, sa apeleze la un specialist in matrimoniale.

Este regretabil că tu eşti prinsă la mijloc între neînţelegerile dintre cei doi părinţi.

Este greu şi să-ţi asumi rolul de mediator între ei. Adevărul e că asta îi poate ajuta foarte mult: un mediator. Dar poţi oare să faci asta? Ai disponibilitatea psihică de a te meturiza pe această cale, de te consuma în plus faţă şi de alte probleme pe care le mai ai?

Ideea e că dacă stai degeaba aceste probleme tot vor continua să apară, iar pe de altă parte, ulterior vei regreta că nu ai făcut nimic, sau că nu ai făcut mai mult...

Este greşit să ai aşteptări mari de la ceea ce poţi tu face. tu nu poţi face mai mult decât ar trebui să facă şi să-şi dorească ei să facă...

Este greşit să ai aşteptări mari de la ceea ce poţi tu face. Tu nu poţi face mai mult decât ar trebui să facă şi să-şi dorească ei să facă...

Mediatorul este foarte important, pentru că el ajută la detensionarea situaţiei şi la realizarea unui cadru potrivit. Introduce un cadru potrivit. Asta presupune ca tu să identifici din exterior din punct de vedere neutru datele generale (pe care ei, abordând subiectiv problema, la cald, tensionat, nu şi le pot afla prea uşor).

Date generale precum: cum se simt (şi unul şi celălalt) departe unul de altul, cât de mult se iubesc, cât de mult se respectă (important, şi de ce anume se respectă sau nu...), care sunt ultimele greşeli ("cireaşa de pe tort"), ce aşteptări are unul de la celălalt (ce ar dori să facă celălalt), cât de mult îi îngrijorează situaţia, când a început schimbarea în rău a situaţiei, cât de necesară este reîntoarcerea acasă, "de unde a plecat totul?", cât de dispus este fiecare să se schimbe, cât de dispus este fiecare să recunoască greşelile sau partea de greşeală dintr-o acţiune. Este important să-i convingi (separat pe fiecare în parte) să aibă puterea să recunoască "dreptatea" celuilalt (fie chiar şi 2% din ea) indiferent de prostia pe care celălalt o susţine, să nu-i spună niciodată celuilalt „tu nu ai dreptate"- lucru care SUFOCĂ orice continuare a dialogului.

Oricât de mare e greşeala celuilalt, primul să-i recunoască măcar 2-10% adevăr măcar în intenţia sau motivaţia acelei acţiuni greşite, iar apoi să-i expună şi să-i justifice CU RĂBDARE, propria opinie.

Foarte important!
Toate aceste subiecte ce trebuie puse la punct ÎNAINTE de un eventual dialog al lor. Ele trebuie clarificate toate, măcar cu unul dintre cei doi. Acesta nu trebuie să ştie că tu faci asta şi cu celălalt (lasă-i cu impresia că ai vorbit doar unul dintre ei). Ei NU TREBUIE SĂ ŞTIE CĂ EŞTI "MEDIATOARE", altfel nu mai are nici un efect, nimic, li se va părea că totul este ceva fals... ai face un rău foarte mare dacă ar afla asta!

De exemplu, dacă tata îţi spune (şi-ţi doresc să ai curajul de a-l întreba şi de a discuta asta cu el ) că ţine suficient de mult la mama ta ăncât să-şi dorească degrabă o împăcare, poţi folosi imformaţia pentru a o încuraja pe mama ta, dar roag-o în genunchi să nu-i spună soţului că a auzit asta, altfel pică totul!

Să nu abordeze mai multe subiecte fierbinţi sau greşeli ale trecutului deoadată (femeile au obiceiul de a-şi pierde această răbdare- din experienţă spun ), să nu se irite, să nu tensioneze dialogul pentru că ulterior urmează să se termine 100% rău, şi încă o dată, UN SINGUR SUBIECT PE DISCUŢIE (asta dacă e acceptat de amândoi – fără forţarea dialogului), revenind cu rabdare asupra lui!

Foarte important, dacă tot e să vină momentul acuzaţiilor reciproce, să rămână fiecare la O SINGURĂ ACUZAŢIE (pentru că oricum pe celelalte le ştie fiecare) pe discuţie, FĂRĂ CELELALTE (care bineînţeles că există : ) ), chiar dacă celelalt începe să "turuie" cu reproşuri, primul să rămână la un sIngur reproş. Celălalt se va mira atât de mult de asta încât (cel puţin în sufletul său) va ceda, va fi sensibilizat (chiar dacă nu o va arăta vizibil), se va simţi dator să facă el pasul spre remedierea problemelor!

Mediatorul este folosit şi în cabinetele psihologilor (care-i cheamă la discuţie pe ambii soţi), se foloseşte şi în morala creştină aunic când se recomandă de la început soţilor să aibă acelaşi duhovnic la care să se spovedească (şi cam imposibil pentru doi soţi să ajungă la orgolii sau la mari dispute dacă procedează aşa).

Întrebarea este dacă tu te poţi angaja la o astfel de sarcină dificilă? Este totuşi una care e pentru binele familie, pentru care de altfel se merită să ne sacrificăm eforturile...

Nu introduce niciodată în discuţia cu unul sau altul cuvinte sau idei de genul: "divorţ", "despărţire", "ultimatum", "dacă nu se schimbă...", etc. Au urmări devastatoare (ca "iniţieri" ale unor fenomene ireversibile care se agaţă în conştiinţă ca "posibilităţi" de acţiune).

Mai bine ca i-ai spus. si e bine daca si realizeaza.
evetual spune-i si tu poate nu a realizat inca ca pe taicatu il deranjeaza cand il vorbeste de rau.

Salut.
Aici poti citi cateva informatii utile care iti pot fi de folos: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102008124