Va scriu cu speranta de a ma ajuta cu cateva sfaturi. Am 18 ani si o relatie de 2 ani, prietenul meu avand varsta de 26 de ani. Suntem un cuplu, care a trecut prin multe incercari, tinand cont ca familia mea nu este de acord cu aceasta relatie. In urma cu cateva luni, am avut un act sexual din care a rezultat o sarcina de 11 saptamani si 3 zile. Suntem foarte hotarati sa pastram copilul, deja ne gandim la nastere, la camera lui, iar prietenul meu, tatal copilului este foarte entuziasmat si astepta cu nerabdare sosirea bebelusului pe lume. Problema noastra este alta, nu stim cum sa-i anuntam pe parintii mei, cum v-am spus acestia nu vor nici sa auda de relatia noastra, mai ales de un viitor copil. Vestea m-a luat prin surprindere, deoarece nu ma asteptam la o sarcina acum, vara asta avem planuri pentru anul care v-a urma, sa iau bacul, sa dau examenul la facultatea de medicina, sa-mi formez viitorul profesional. Nu stiu cum ma voi descurca in timpul sarcinii cu scoala, primul semestrul. In ianuarie la sfarsitul lunii in 2014 urmeaza sa nasc, cum va puteti da seama mai am doua saptamani si intru in trimestrul al doilea de sarcina, trimestru in care cu siguranta burtica mea v-a incepe sa creasca pe zi ce trece si acum am putina burtica, dar prin haine nu este foarte vizibila. Prietenul meu vrea sa ne mutam impreuna in aceasta vara, dar marea mea ingrijorarea sunt parintii, nu stiu cum sa le dau vestea, nu stiu ce vor face dupa ce voi discuta cu ei, cu siguranta stiu ca urmeaza o perioada extrem de tensionata intre mine si parintii, de aceea apelez la sfaturile dumneavoastra, poate ati trecut printr-o situatie similara sau poate imi dati un sfat. Va multumesc anticipat! O zi buna!

Cel mai important pentru tine este sa fii linistita. cu siguranta or sa fie o mare tensiune cand o sa-i anunti. nu uita sa iti mentii respiratia in acelasi ritm si sa ramai calma. daca tu ramai calma sunt mari sanse a-i linistesti si pe ei. daca iti iesi din fire n-o sa ajungeti nicaieri (din pacate o sa fie o catastrofa).
eu as incepe prin a avea o discutie cu mama ca de la fata la fata si i-as spune asta ca un sfat care il cer... ne iubim, o sa fim impreuna, o sa avem un bebe (si fara pauza dupa "bebe" intrebi ce sfat mi-ai da). eventual o poti intreba inainte de asta cum a fost cand a ramas ea insarcinata. "scormoneste" ceva trairi emotionante pentru ea, fiind in starea asta de emotie sunt sanse sa fie mai "moale". daca discutia e termina cu gasitul solutiilor si nu altfel (speram ca nu) ii poti spune si de planurile tale de viitor, scoala, facultatea... si cum cred ei ca te-ai putea descurca. e posibil sa auzi o remarca de genul "TB SA TE GANDESTI INAINTE DE." nu te descuraja. spune-le calma ca au dreptate dar acum situatia e alta si va trebi sa te descurci cu situatia de acum nu cu ceea ce a fost.
am folosit cam multe ghilimele dar sper ca mi-am facut inteleasa ideea.
succese

Salut. Nu am trecut prin aşa situaţie, dar te-aş sfătui să încerci să fii sinceră, respectuasă şi calmă când îi vei informa pe părinţi şi să te pregăteşti pentru o eventuală discuţie prin care să le explici de ce consideri a fi înţelept să rămâi alături de băiatul tău. Şi un sfat în plus, legalizaţi-vă relaţia. Asta va da un sentiment mult mai serios relaţiilor voastre, inclusiv şi creşterii viitorului vostru copil.
Sper ca aceste idei să te ajute.
Cele bune!

Felicitari pentru copilas, sa-ti traiasca dar...

Tu aveai 16 ani cand ai inceput viata sexuala cu acest individ de 24 de ani? Pe unul ca asta il consideri iubitul tau? Omul asta s-a folosit doar de tine, si-a luat o adolescenta pe care a urmarit sa o lase insarcinata, asta a urmarit de la inceput sa-si ia o fata fara experienta de viata.

Tu adolescenta minora, el tanar major? Ati inceput o relatie si imorala si ilegala si fara viitor, este o relatie care se bazata doar pe folosire sexuala din partea lui si acum te-a legat de el prin copil! Pe masura ce o sa cresti o sa iti dai seama cat de gresit ai ales dar o sa fie si mai greu si poate prea tarziu. S-a folosit doar de naivitatea si lipsa ta de experienta in viata. Parintii tai au avut dreptate ca n-au fost de accord cu aceasta relatie.

Inca o data felicitari pentru copilas, sa-ti traiasca, dar lasa-l pe acest individ si intoarce-te la parintii tai cu copilasul! Si roaga-te la Dumnezeu sa-ti dea putere sa depasesti cat mai repede relatia cu el si data viitoare sa fii atenta cu cine vrei sa iti faci familie! Doamne ajuta!

Faptul ca te-ai hotarat sa pastrezi copilul da dovada de un caracter puternic. Iar facultatea de medicina subliniaza inteligenta. Trebuie ca tu sa fi absolut sigura de ceea ce-ti doresti. In principal tu! E de laudat si prietenul care te sustine. Parerea mea este ca amandoi sa va duceti sa discutati cu parintii si sa nu te lase singura sa-i infrunti.O anuntare de logodna inainte ar avantaja parca. Dar trebuie sa fi hotarata si increzatoare pentru a le sublinia dorinta ta.

Avansati cu relatia(logoditi-va)
Si spune-le parintilor tai, ca bebelusul nu are nicio vina, si nu vrei sa avortezi.Si spune-i mamei tale ca si ea a fost gravida, putea sa se gandeasca la avort? Asa nici tu nu poti, spune-i ca iti iubesti partenerul! Si ca nu o sa dai cu nimic inapoi, ori ca vor parintii tai ori ca nu, asa ca... mai bine sa inteleaga, pentru ca tu ti-ai ales ce fel de viata o sa duci de acum inainte. Succes :*

Va multumesc pentru incurajari! In momentul actual mai am doua zile si intru in luna a V-a. Am o burtica superba, un bebe foarte activ si multa dragoste din partea partenerului.